Pagini

2 septembrie 2014

Day 8. Incantare

Imi vine sa rad in continuu ai nu ma pot abtine. Incerc sa imi gasesc motive in jur, dar nimeni nu ma crede, zambetul meu de sub mustata e mult prea evident.


Am intarziat la masa. Toata lumea se uita la mine cu ochi intrebatori. "Eh, am avut o discutie interesanta la telefon," le zic eu zambind, dar tu stii cum sunt eu cand nu ma pot abtine si nici macar nu stiu de ce. Momentele acelea sunt geniale!

Simtem o caldura mare pe interior si parca imi taia respiratia. E greu sa mananci cand ai respiratia taiata.

Nu mai stiam ce sa mai fac asa ca m-am dus sa vorbesc cu oceanul, dar pana am ajuns pe malul apei parca mi-a disparut avantul acela de incantare nebuna si a inceput sentimentul disperarii.

I-am spus toata povestea, toate sentimentele pe care le am, toate gandurile si asteptam o parere, un raspuns. Nimic.

Nu vreau sa ma mai intorc acasa. Nu vreau. Niciodata. Oare ce s-ar intampla daca as sari peste cateva etape (care oricum nu vor fi prea placute) si as ramane aici pierduta intr-un colt de tara scufundata sub ocean. Poate as putea inota pana pe partea cealalata a oceanului. Acolo m-as simti in siguranta.

Nu vreau si nu accept sa ma incante anumite lucruri. Nu. De ce nu pot sa am control asupra unei situatii atat de simple. 

Eh, ce mai pot face acum?! Cred ca vine iar Martini pe scari deseara si totul se rezolva. Simplu si frumos, alaturi de stele.

Creasta albastra, chiar am nevoie de un raspuns! Si am nevoie de unul inainte sa plec. Neaparat.


Niciun comentariu: