Pagini

28 iulie 2010

Jurnalul de pe raftul trei


A fost odata un jurnal, mic, slabut, cu ochisori rotunzi, dar foarte trist si singuratic. Se numea Back in Black si statea de o jumatate de an pe al treilea raft din biblioteca munincipala. Nimeni nu il atingea, nimeni nu ii sufla praful de pe spate, nimeni nu il intreba cum se simte…

Intr-o zi, intra in biblioteca o fata cu parul rosu si rochita neagra, Alice. Era uda leoarca; afara ploua si biblioteca a fost cel mai apropiat si cel mai bun loc sa se adaposteasca pana trece ploaia. Era prea obosita cum a alergat sa citeasca asa ca s-a dus la raftul cu “De-ale artei” si ghici pe cine a zarit din prima clipa? Exact, pe jurnalul care statea si ofta pe raft.


ALICE: Ce faci aici asa uitat de timp?

BACK IN BLACK: Nu pot sa cred, vorbesti cu mine?

ALICE: Da, de ce sa nu vorbesc? Uita-te la tine, ce s-a intamplat?

BACK IN BLACK : Eh, lasa, e o poveste plictisitoare, nu iti pierde timpul cu mine.

A: Nu, povesteste-mi, am timp destul. Ah, stai! Mai intai sa te curat putin, de abia iti vad faţa.

Atunci Alice scoate un servetel parfumat din geanta si incepe sa il curete cu grija, ca nu cumva sa ii zgarie pielea sau sa ii deranjeze sprancenele naravase. Jurnalul zambea discret, dar in ochii lui vedea fericirea la fel ca unui copil care primeste o jucarie.

A: Haide, spune-mi, ce e cu tine, de ce esti asa trist?

B (parca ofensat): Pai cum sa nu fiu trist?! Au uitat de mine aici de un juma de an si pentru ce? Doar pentru ca am avut un accident cand am fost mic...

A (mirata): Ce accident?

B (putin enervat): Nu te mai preface, tu nu vezi? (cu glas tare si raspicat) Am ochii strambi, sprancenele nu imi sunt egale si fruntea e mult mai lata in partea asta plus ca mi-au mai ramas si dungi rosii, vezi?!

A (speriata): Dar ce s-a intamplat?

B: Cand eram mic ma jucam afara cu ceva prieteni si la un moment dat au venit niste baieti mai mari si ne-au luat jucariile. Prietenii mei eu fugit, am ramas doar eu, imi vroiam jucariile inapoi… asa ca au luat o foarfeca si m-au taiat la frunte, mi-au zgariat pielea, si-au batut joc de mine toata ziua, nu aveam ce face, eram prea mic… (si isi apleaca capul in pamant oftand, iar Alice chicoteste putin)

B: Da sigur, razi si tu de mine… de atunci am crescut asa si nimeni nu se mai juca cu mine.

A: Nuuu, nu rad de tine, mie mi se pare ca areti mult mai şic asa, serios!

B (ridicand ochii mari spre Alice): Chiar crezi?

A (zambind): Stii ceva?! Am o idee! Te duc la mine acasa. Vrei?

B: De ce ai vrea unu ca mine la tine acasa?

A: Vai ce bine ar fi daca nu te-ai tot compatimi atat… O sa vezi ce bine o sa fie, am sa te curat bine de tot si apoi vei fii tot timpul cu mine, plus ca poti sa iti faci o multime de prieteni... zi, vrei?

B (cu ochii tot mai curiosi): Pot sa imi fac prieteni, o sa ma placa?

A: Daaa, sunt o multime de carti si caiete pe rafturile mele, de toate culorile si formele.. Ah, dar numai cu o singura conditie.

B: Care, care?

A: Tot ce iti spun trebuie sa ramana strict intre noi doi, nu ai voie sa spui la nimeni nimic din ce iti povestesc eu, ai inteles?

B: Bine!

A: Promiti?

B (cu ochii mari, speriat ca l-ar putea lasa acolo) Promit, promit, nu spun la nimeni.

A: Bun, acum uita-te in jur sa nu ne vada cineva cand te scot pe furis de aici.

B: Fii serioasa, cui crezi ca ii pasa daca lipsesc. Nici macar o data nu au suflat praful de pe mine.

A : Eh, stii tu cum e… doar cand dispare un lucru iti dai seama de valoarea lui. Stai cuminte aici si nu te mai misca.


Alice il baga pe Back in Black in geanta si fuge spre iesire cu toate ca afara inca ploua torential...

BIBLIOTECARA : Unde fugi fetito, nu vezi ce ploua afara?

ALICE: Mi-am uitat supa pe foc!


Amandoi intra in casa tot razand. “Mi-am uitat supa pe foc?!” Oare ce a fost in capul tau? zice jurnalul cu mana pe burta. Alice: "Haha, nu stiu, dar a mers."

Deja se simteau prieteni de o viata si fiecare din ei stia ca aceasta prietenie va dura o lunga perioada de timp.

Alice ii arata toate cartile de pe rafturi. L-a curatat, i-a aranjat paginile desprinse, l-a dat pe piele cu o crema speciala si deja era cel mai frumos dintre toate caietele din camera ei.


B: Alice, vreau sa iti multumesc pentru tot, daca nu erai tu si acum stateam singur si trist pe raftul acela din biblioteca.

A: Hehe, e placerea mea sa am un jurnal asa ca tine, sa stii.

B (rosind): Auzi?! Dar ce o sa facem noi doi? Promit ca nu zic la nimeni…

A: Uite, prima data m-am gandit sa "scriu" in fieare zi ce fac, ce gandesc, ce ma supara sau ce ma face sa radiez, dar tu ai doar 150 de pagini si la o viata ca a mea, in care conteaza fiecare secunda, nu vreau sa imi inchei brusc gandurile aici si sa fiu nevoita sa le continui in alt jurnal…

B (putin speriat): Si atunci ce o sa faci?

A: Pai de mult timp mi-am pregatit firul epic si o multime de idei pentru o carte pe care vreau sa o scriu… si cred ca acum ar fi momentul sa o incep.

B: Uaaaau... tu stii sa scrii frumos? Scrii carti? O sa iti ajunga 150 de pagini?

A (razand de naivitatea lui): Hehe, incerc si eu, nu? Si la cat de marunt scriu, sunt siguraca imi ajung paginile, plus ca atunci cand o editez pe calculator pot sa mai adaug idei.

B: Da, ai dreptate. Si cum o sa se numeasca cartea ta?

A: “Carte despre tine”



Epilog: Alice a scris o poveste despre viata unui jurnal, despre temerile lui de a nu fi descoperit de cine nu trebuie si despre mandria de a pastra un secret. Cartea a fost foarte apreciata si cumparata, iar originalul a fost expus in cea mai mare librarie din tara. Astfel, Back in Black a ajuns celebru in toata tara...

* Sfarsit *



CONCURS

19 iulie 2010

Daca as fi Mamaia...

  • Daca as fi nisip, as fi plaja din Mamaia pentru ca acolo e cel mai fin, toti ar veni si m-ar mangaia, toti m-ar inveli cu prosoapele lor si m-ar stropi cu apa sarata din mare.
  • Daca as fi ploaie, as vrea sa pic peste statiunea Mamaia pentru ca nimeni nu s-ar supara pe mine si mi-ar fi recunoscatori pentru racoarea ce le-am adus-o.
  • Daca as fi cinematograf, as vrea sa fiu in Mamaia pentru ca acolo merg numai indragostitii si m-ar incalzi cu saruturile lor.
  • Daca as vrea sa zbor, as merge la Mamaia pentru ca doar acolo oamenii zboara in globuri uriase galbene.
  • Daca as fi un val, as fi cel mai frumos val din Mamaia pentru ca acolo oamenii se plimba cu mine pe saltele rotunde, vor sa inotam in acelasi timp, iar copiii nu se supara daca le stric castelul de nisip.
  • Daca as fi un concert, atunci cu siguranta as fi la Mamaia pentru ca as fi primit cu atata buna dispozitie si toti si-ar misca corpurile zvelte pe ritmurile mele.
  • Daca as fi un tobogan, atunci as fi la Aqua Magic pentru ca acolo lumea rade, chiar daca le intra apa in ochi; as vedea siluete colorate, oameni speriati pentru o secunda de furia apei care nu doreste decat sa se joace cu ei.
  • Daca as fi faleza, m-as lasa cucerita de plimbarile de seara din Mamaia.
  • Daca as fi rasarit, as strapunge marea in Mamaia pentru ca stiu ca voi fi pozat de zeci de oameni si ma vor face cunoscut in toata lumea.
  • Daca as fi vant, as bate in Mamaia pentru ca doamnele si domnisoarele umbla cu parul desfacut si cu haine vaporoase.
  • Daca as fi o terasa, as fi o terasa din Mamaia pentru ca aici oamenii sunt deschisi, fac cuceriri, gasesc jumatati si leaga prietenii pe viata.
  • Daca as fi noapte, as locui in Mamaia pentru ca lumea danseaza pe strazi pana tarziu, iar eu i-as invalui cu caldura mea.
  • Daca as fi Mamaia... l-as lua pe Tataia si am petrece 7 zile pe litoral, ne-am lasa arsi de soare, purtati de vant, cuceriti de mare si atrasi de rasaritul perfect din fiecare dimineata.


Vacanta de 7 zile la Mamaiaaaaa, pe naspa, fratilor! click AICI

15 iulie 2010

Haideti la Peninsula, oameni buni!

  • 4 zile de distractie maxima, 4 scene, 70 de trupe tari, zeci de activitati si balaceala cat incape!


Detalii AICI!

12 iulie 2010

Nu stiu ce inseamna Mamaia

Cand eram mica mergeam la munte, dar mi se spunea de fiecare data “Lasa, la anul mergem la mare”. Imi placea muntele, il ador si acum, dar toate prietenele mele vorbeau despre nisip, despre valuri si primeam scoici adevarate, nu o piatra ce credeau ca am luat-o din faţa casei. Ele mergeau la Mamaia, se dadeau pe tobogane imense si vorbeau atat de mult despre acestea incat nu mai intelegeam daca au fost la mare pana la urma sau doar la un strand…
Prietenele mele zburau deasupra statiunii in globurile acelea uriase galbene, vedeau delfini adevarati, imi povesteau de ceva banana care arunca oamenii in apa, faceau casteluri de nisip, isi cumparau baloane colorate de pe drum si isi faceau poze in timp ce mancau inghetata albastra. Eram putin invidioase pe ele, dar spuneam ca mie nu imi place Mamaia, ca e o statiune de fiţe si de bogatasi... si nu ne mai jucam impreuna o saptamana.
Pana la urma m-au dus ai mei la mare, aveam 12 ani deja, insa in primele 2 zile marea m-a speriat. Nu intelegeam ce se intampla, unde a disparut linistea muntelui? Ce e cu aglomeratia asta? De ce sunt valurile atat de agitate si imi distrug castelul pe care tocmai incercam sa il fac?! Iar cand intram in apa pamantul imi fugea de sub picioare si algele ma tineau pe loc… Asta a fost in primele zile, apoi am inceput sa fiu incantata de receptionera de la hotel care imi zambea de fiecare data cand ma vedea, m-am invatat cu firele de nisip de pe prosop, cu gustul sarat al mării… acolo am vazut primele discoteci (pe dinafara), euforia adolescentilor liberi in vacanta, eram incantata de terasele unde nu mancam pur si simplu, o inghetata, ci mancam inghetata ca o persoana "emportanta".
La mare am vazut cel mai frumos rasarit, cu toata ca pana atunci asteptam apusul plamaniu dintre brazi… iar apoi am fost prezenta in fiecare dimineata sa vad cum soarele iese din mare, sa vad cum vapoarele apar din neant si cum dispar la fel de repede.
Pana la urma a fost destul de intesesant la mare, era prima data cand am ajuns acasa cu un bronz frumos, nu plina de zgarieturi si julituri de prin padure.
Cu toate ca mi-a placut mult si am avut o vacanta grozava, tot muntele l-am ales in anul ce a urmat si nu am mai vazut marea pana anul trecut cand am fost cu prietenul meu... insa de aceasta marea m-a facut sa ma indragostesc de ea inca din prima clipa... si zambesc de fiecare data cand ma gandesc la cele 4 zile petrecute la mare, la valurile murdare, dar atat de frumoase, la algele care ne prindeau de picioare, la orele in care uitam de noi sub o umbrela pe nisip, la diminetile care ne prindeau pe plaja sau soarele care ne mangaia lin... Cand imi amintesc toate acestea imi vine iar dorinta de a zbura cat mai repede spre mare; si cand ma gandesc ca am fost la mare, dar inca nu stiu despre ce vorbeau prietenele mele din copilarie imi dau seama ca eu nu stiu ce inseamna Mamaia.


Vrei o vacanta de o saptamana moca la Mamaia? Intra AICI si vezi ce poti face sa ajungi acolo ;)