Pagini

31 decembrie 2008

Rezumatul ultimelor 365 de zile


A venit si ultima zi din an... chiar mai sunt cateva ore pana in 2009? ce ciudaaaat... asa ca imi permit sa imi rezerv 5 minute din incarcata zi pentru a ma gandi ce realizari am facut in 2008, cat de bine a fost... si chiar a foost, daaaa, a foost, deja mintea mi-e bombardata de tot felu de amintiri si intamplari haioase, care imi starnesc un ras, ce vrea mai mult … a fost un an perfect pot sa spun, un an in care mi s-au implinit toate dorintele, unele in 3 minute, altele in 3 zile sau 3 luni... unele au venit de la sine, poate chiar neasteptat de repede, altele au fost starnite de mine si bine calculate, desi probabil ca daca imi lasam vasla din mana si ma lasam dusa de val ajungeam mai repede la ‘destinatie’... dar atata timp cat am ajuns, cu emotii sau fara nu am de ce sa fiu nemultumita....

A fost un an in care pot sa spun ca am abtinut aproape tot ce am vrut si m-am bucurat din plin de el... am avut si momente triste sau dezamagitoare, bineinteles, dar..... le-am uitat, le-am uitat pentru ca au fost innecare de cele bune

A fost un an care a avut un inceput prosper, diferit fata de ceilalti ani, cu mii de planuri gandite si date pespe cap, care au luat sfarsit exact asa cum a trebuit si cu un rezultat nesteptat dar imbucurator sub linia pe care am trasat-o… si se va termina cu un plus de 10 ori mai multa bucurie…

A fost un an care a inceput cu promisiuni si se termina cu promisiuni.... promisiuni care au durat 3 luni, promisiuni care inca se continua cu maine sau promisiuni care au fost uitate de cand au fost spune...

A fost un an in care am iubit, am urat, am felicitat, am hulit, m-am bucurat pentru succesele altora, am invidiat, am ras in hohote, am plans cu lacrimi dezamagitoare, nervoase sau ofticate, am cunoscut ‘noul’ si m-am bucurat de el, am fost ipocrita, am zbierat din prea multa fericire sau pentru ca eram innecata de tristete si trebuia sa scap de ea…. daaaar, nu imi regret nimic din toate astea, fiecare a avut rostul sau :)

… iar dorinta care va prindre viata peste careva ore intre stelute, petarde, luminite imbratisari si zgomot... inca e in ceata, dar va iesi la iveala si cu siguranta nu ma lasa pagubasa in 2009

LA MULTI ANI!

30 decembrie 2008

zambetul de pe geamul inghetat

E luni. Afara e un frig intepator. Strazile sunt destul de pustii. Te urci intr-un autobuz care in urma cu cateva zile nu isi putea inchide usile de atat dioxid de carbon emanat de fiinitele grabite in pragul sarbatorilor. Acum autobuzul e gol. Sunt doar 2 ochi negri cu cateva scaune mai in fata care parca vor sa muste din tine. Nu iti displace, nu te sperie, dar nu te nici intereseaza. Esti in balonul tau, inghetat si el, incercand sa privesti luminitele nelipsite din fiecare magazin… nu e prea usor, geamul e inghetat, nimic nu mai are culoare, totul parca tremura intr-un zgomot chinuit si o agitatie facuta de vant… ai putea sa iti faci putin loc, ai putea sa faci un patratel care sa te ajute sa vezi lumea in cantitati restranse… dar manusa ta nu vrea sa iasa din buzunar…



starea ta de spirit, cu toate ca de obicei e vesela, a prins si ea contur zgribulit si te face tot mai absenta… Chiar daca nu iti dai seama si nici nu te intereseaza, in clipa cand ramane putin spatiu intre ganduri, instinctiv te uiti la ceas, desi daca acum te-ar intreba cineva cat e ora, nu ai sti ce sa raspunzi… iar daca ai scos mana din buzunar, tot prin instinctul tau de copil vrei sa mazgalesti ceva pe geam… fara sa sesizezi sau sa constientizezi apare un zambet destul de stangaci… in clipa aceea zambesti si tu, ai impresia ca acel zambet e langa tine, simti ca ai pe cineva aproape, simti ca se sparge balonul inghetat din jurul tau, simti ca cineva este langa tine, ca cineva chiar te iubeste, ca exista cineva pentru care contezi, cineva care iti asculta fiecare vorba spusa aiurea, cineva care rade la bancurile tale citite de pe net, cineva care iti urmareste miscarile mainilor, care te priveste cum te plimbi prin magazine si mangai toate hainele pe care ti le-ai dori, cum musti din sandwish-ul vesnic proaspat de la McDonald’s, cum rasfoiesti o carte, cum razi in hohote cand te arzi cu putina cafea si furi repede un strop din sucul lui racoritor, cum spargi un pahar si privesti speriata in jur, cum iti ies lacrimile din cauza vantului ostil de afara… si iti dai seama ca el chiar simte lucrurile care ti le spune, chiar le crede, cu toate ca ureori vede ca nu dai prea mare importanta… nu dai prea mare importanta si nu sti de ce, in clipa in care acel zambet este langa tine si sunteti in cea mai mare aglomeratie, fara sa vrei nu mai vezi pe nimeni in jur si nimic altceva nu mai conteaza…


:)

27 decembrie 2008

Imbratisarea fericirii...

da, e drept... speranta moare ultima, dar de ce sa speri ca un fraier cand sti prea bine ca nu ai nicio sansa, chiar nu exista posibilitatea sa ti se implineasca visul... si apoi te miri ca nu esti fericit... de ce ai fi fericit cand stai si suspini la un colt de rai?

fericirea e mult mai simplu de cucerit, nu trebuie sa intorci lumea, nu trebuie sa rastorni muntii sau sa faci oceanul rosu pentru a-ti starni zambetul pe buze... secretul? trebuie doar sa fii multumit de ceea ce te inconjoara si de ceea ce ti se intampla. esti? nu esti!


Fericirea te inconjoara in fiecare zi, trebuie doar sa iti deschizi bratele!



fii fericit ca iti mangaie parul in timp ce va uitati la un film pe canapea
fii fericit ca ai primit o lumanare care miroase incantator
fii fericit ca bei un pahar de vin si sa privesti cum se scurge o picatura pe sticla lunguiata
fii fericit ca mananci o ciocolata Kinder
fii fericit ca ai un balon albastru in camera
fii fericit ca poti sa ii spui cuiva aproape tot ce iti trece prin minte
fii fericit ca ai esarfa visinie pe care ti-ai dorit-o si nu suspina dupa cea vedre
fii fericit ca poti manca inghetata preferata
fii fericit ca paharul nu s-a spart cand l-ai scapat pe jos
fii fericit ca ti-a zambit
fii fericit ca ti-a facut un compliment si nu plange ca nu iti zice in fiecare zi
fii fericit ca ai cercei negri cu doua puncte albe
fii fericit ca ai reusit sa rupi un pai
fii fericit ca exista 2 ochi care te privesc in momentul acesta
fii fericit ca e cerul albastru
fii ferict ca ai blugi albastrii cu buzunare rupte in colturi
fii fericit pentru cele 5 minute care le-ai putut petrece alaturi de ea si nu iti dori mai mult daca nu se poate
altfel.... pierzi micile bucurii, asteptand marea fericire

23 decembrie 2008

Atmosfera perfecta

esti trezita dimineata de mirosul apetisant al prajiturilor neterminate si de bataile de ciocan ale tatalui tau, care inainte cu 2 zile de sarbatori si-a adus aminte ca ar mai putea fi reparate cate ceva...

te scoli cu fata burzulita, dar cu un zambet larg pe fata deoarece cand te uiti pe geam vezi cum s-a asezat un strat alb peste padurea care pana acuma avea culori palide...

te duci, iti imbratisezi parintii, pentru ca ti se pare ca e o dimineata perfecta si chiar ai nevoie sa iti exprimi sentimentele fata de ei...

fugi in bucatarie, alaturi de mama ta si pe furis iti bagi cate un deget in fiecare vas plin cu crema care acum e mai gustoasa ca niciodata, apoi mergi in camera si impodobesti bradul dupa ce tatal tau a pus instalatia si varful, ca in fiecare an...

totul e viu, totul e vesel, tu te invarti in jurul bradului verde cu miros proaspat dandu-i si mai multa viata si stralucire prin globurile care abia asteptau sa respire dupa un an de zile in care au stat inghesuite intr-o cutie...

esti fercita, esti implinita, absorbi mirosul de prajitura proaspata, canti si dansezi in jurul bradului pe ritmuri de muzica disco din anii '80, incepi sa razi singura cand vezi padurea in haine noi de afara si adori senzatia de frig care o simti cand intra tatal tau in casa...

totul e perfect :)

asta este atmosfera de sarbatoare

21 decembrie 2008

plimbare spre infinit

e goala. e in cearsaful alb in care i-am spus prima data multumesc. se plimba pe cararea unei paduri pustii, lasandu-se privita de frunzele palide de pe jos.
incepe a ninge. fiecare fulg care o atinge se topeste si se scurge usor pe pielea-i alba. degetele de la picioare i se strang bland la intepaturile pietrelor marunte. corpul i se zareste obraznic prin transparenta cearsafului. mersu-i lenes ma face sa nu o mai pot scapa din priviri. fulgii de nea sunt tot mai mari. ceata se lasa. corpul ei prinde transparenta. ii mai vad doar parul negru atarnandu-i peste umeri. ochii imi sunt tot mai mici. incerc sa-mi fac loc printre vapori, dar ceata e tot mai densa. isi intoarce pentru o secunda privirea rece spre mine si… cade in infinit.

18 decembrie 2008

De ce?

Pentru ca stinge tigara invartind-o de 3 ori prin scrumiera
Pentru ca zambeste misterios atunci cand ti se pare ca nu e prezent
Pentru ca intoarce capul dupa tine si te rusinezi instantaneu
Pentru ca isi atinge fiecare fir de par cu o atentie nemarginita
Pentru ca isi unduieste atragator degetele printre literele zvelte
Pentru ca dupa fiecare clipire parca vede o alta lume mai stalucita
Pentru ca accentueaza fiecare cuvant
Pentru ca isi lipeste insipida guma sub masa cu o privire nevinovata
Pentru ca are muschii incordati cand iese din mare
Pentru ca tremura cand se apropie de tine
Pentru ca rade armonios
Pentru ca zburda fericit printre belti murdare
Pentru ca isi inmoaie buzele in cafea inchizand ochii
Pentru ca linia corpului iti da fiori
Pentru ca isi misca mainile atat de fin incat simti nevoia unei mangaieri
Pentru ca incearca sa abereze orice, dar nu se poate abtine sa nu rada
Pentru ca inoata ca si cum marea ar fi sfarsitul

Pentru ca nu isi poate stapani picioarele cand minte
Pentru ca e ipocrit atunci cand trebuie
Pentru ca ii pasa de parerea ta numai dupa ce ai cedat
Pentru ca danseaza ca si cum nu ar mai fi nimeni in jurul lui
Pentru ca are un miros ademenitor
Pentru ca nu isi petrece viata in fata unui ecran
Pentru ca are tot timpul papucii curati
Pantru ca stie sa spuna poezii
Pentru ca are pupilele dilatate cand e high
Pentru ca nu se inroseste niciodata
Pentru ca e multumit de viata in care traieste
Pentru ca te poate face sa zbori
Pentru ca e gelos pe cele mai aberante lucruri
Pentru ca ii este ciuda de ceea ce a citit in ultimele 3 minute

Pentru ca… nu exista ???

14 decembrie 2008

pauza...


mintea ti-e sufocata de ganduri, gandurile se zbat intre vis si realitate, realitatea se schimba in fiecare zi, iar tu nu mai intelegi nimic... lasi capul jos, pentru ca esti beat de vantul rece de afara si speri sa nu te vada nimeni... ti-e rusine de interiorul tau, ti-e frica sa nu se generalizeze totul si atunci incerci sa adormi... adormi si intri in vis, banalul vis din fiecare noapte... te trezesti cu frica de a fi privita, dar e o alta zi si numai mintea ta misca, restul... au uitat

5 decembrie 2008

~ visare perfecta



Perfectiunea se afla in fata ta zilnic... trebuie doar sa iti deschizi ochii.

Perfectiunea se afla-n lucrurile mici

Perfectiunea se afla-n lucrurile mici
Perfectiunea se afla-ntro carte
Perfectiunea se afla in marea albastra
Perfectiunea e sa vezi mai departe.

Perfect este omul care zambeste
Perfect e gandacul care gandeste
Perfectul ne seaca in fiecare zi
Perfectul ne spune ce urmeaza a fi.

Perfecta e ploaia ce cade din cer
Perfecta e gâza cea plina cu fler
Perfecta e floarea ce prinde culoare
Perfecta e briza ce vine din zare.

Perfect e creionul ce scrie alene
Perfecta e foaia ce-ncepe a geme
Perfecti sunt cei ce scriu o poezie
Perfecte sunt cele ce canta-n câmpie.

Perfect este parul usor burzulit
Perfect este corpul ce se lasa privit
Perfect e degetul întins catre soare
Perfecta e geanta maro de culoare.


Perfectiunea se afla-n lucrurile mici
Perfectiunea se afla aici.

2 decembrie 2008

La multi ani, Romania!



...ruine, mancare, gheata, scena, muzica, piata, fantana, lumini, culori, poze, armata, torte, mars, innebuneala, 40 000 de oameni, razboi, curiozitate, cantec istoric, agitatie, dorinta, artificii, inghesuiala, cautare, spectacol...

video

cam asa ar putea fi exprimata ziua de 1 decembrie prin cuvinte :)

30 noiembrie 2008

chemarea independentei


pot si singura sa bantui strazile cu zambetul pe buze,
pot si singura sa merg undeva si sa nu stie nimeni ce gandesc,
pot si singura sa stranut si sa-mi zic multumesc,
pot si singura sa merg acasa chiar daca am tocul rupt,
pot si singura sa merg pana la colt sa vad daca apare o raza de lumina (aceea fiind tu) si sa zambesc vazand bezna profunda,
pot si singura sa imi dau sfaturi,
pot si singura sa absorb miresma unui pahar de vin,
pot si singura sa mananc o tableta de ciocolata, chiar daca stiu ca imi va fi rau,
pot si singura sa ma arunc in mare chiar daca stiu ca nimeni nu va sari dupa mine,
pot si singura sa privesc orasul noaptea, chiar daca imi doresc mult sa fii langa mine...
pot si singura sa ma spal pe fata chiar daca am mainile reci,
pot si singura sa plag chiar daca nu am cine sa imi stearga lacrimile,
pot si singura sa privesc cerul, chiar daca sunt sigura ca nicio stea nu am vrea la ea,
pot si singura sa strabat muntii, chiar daca bocancii imi sunt la tine,
pot si singura sa trec dincolo de mal, chiar daca nu stiu sa inot,
pot si singura sa stau in tacere chiar daca nu ma tine nimeni de gura si mie imi vine sa zbier,
pot si singura sa numar caramizile caselor fara sa ma incurc…
pot si singura sa ma incalt fara sa gresesc pantoful,
pot si singura sa iti desenez fata unduita fara sa te zaresc,
pot sa-ti dau un mesaj, chiar daca nu il vei primi niciodata,
pot sa rad si sa zambesc, chiar daca sufletul imi plange,
pot sa te injur, chiar daca nu imi doresc cu adevarat asta,
pot sa stau si sa astept trenul in gara chiar daca stiu ca nu vei cobori niciodata,
pot sa deschid ochii chiar daca sunt sigura ca nu imi va placea ce voi vedea,
pot...

pot sa raman singura intr-o lume numai a mea... si tot cu zambetul pe buze voi fi

cum zice o piesa... “maybe I'm just blind”...

24 noiembrie 2008

Mintea sau inima?

Mintea sau inima? Cine te conduce mai bine? cine iti arata calea corecta? De ce nu pot fi de acord una cu alta? De ce mintea iti zice ceva, dar cand esti in fata faptului inima nu te mai lasa sa faci nimic? Mintea imi spune si arata exact ce imi doresc si sunt foarte hotarata, dar de ce ma opreste inima? De ce o ascult? Cum pot sa trec peste cererile ei? Va fi vreodata de acord cu mintea mea? Aaaaaaaah lasa-ma sa fac ce cred… gata, nu ma mai opri… stiu stiu probabil ca gresesc, dar mai bine sa imi dau seama singura decat sa regret toata viata, mai bine sa vad ca ai avut dreptate, poate data viitoare te voi asculta… putin probabil… mintea tot aiurea imi merge…

22 noiembrie 2008

duhoarea parfumului

„... mergea impotriva voii sale. Intr-un animit loc, mirosul il atrase cu vehementa spre dreapta, in aparenta exact prin mijlocul unui zid. Un gang scund se deschidea catre curtea din spate. Il strabatu lunatic, traversa apoi curtea din spate, dadu un colt, ajunse intr-o a doua, mai marunta curte interioara, iar aici in sfarsit vazu lumina: locul, un patrat, nu era mai mare decat cativa pasi. Din zid se lasa, piezis, un acoperis de lemn, dedesupt, pe o masa, se afala lipita o lumanare. Lamasa aceea o copila curata corcoduse. Lua fructele dintr-un cos de la stanga ei, le rupea cozile, scotea samburii cu un cutit si le lasa sa cada intr-o galeata. Nu avea mai mult de 13-14 ani. Grenouille se opri. Intelesese pe data care era izvorul acelei miresme pe care o simtise de la mai mult de o jumatate de mila, de pe celalat mal al raului: nu murdara curte interioara, nici corcodusele. Izvorul era copila.
Se zapaci pt o clipa atat de tare incat isi inchipui cu adevarat ca nu a vazut in viata lui ceva mai frumos. Cu toate aceste, nu-I vedea decat silueta din spate, din contra luminii lumanarii. Voia, bineinteles, sa-si spuna ca n-a mirosit niciodata in viata lui ceva mai frumos. Dar cum cunostea trupurile de oameni cu miile, atat cele de barbati cat si cele de femei si copii, nu putea pricepe cum de efluviile unui atat de ales parfum pot izvori dintr-un om. Oamenii miroseau de obicei inexpresiv sau mizerabil. Copiii miroseau fad, barbatii a urina, femeile a untura ranceda si peste stricat. Cu totul neinteresant, chiar respingator… Asa se facu prin urmare ca lui Grenouille nu-I venea sa-si creada narilor si trebui efectiv sa-si cheme ochii in ajutor, spre a crede ce mirosea. Confuzia simturilor nu dura insa mult. Nu-I trebui, intr-adevar, decat o clipa spre a se convinge si optic si se lasa deci cu atat mai neinfrant in seama perceperilor mirosului. Acum mirosea ceea ce tinea de fiinta umana, sudoarea subsuorilor, grasimea parului, izul de peste al sexului, si le mirosea cu cea mai mare placere. Transpiratia ei era la fel se proaspat inmiresmata ca briza marii, seul pletelor adia dulce ca uleiul de nuca, sexul ca un buchet de nuferi, pielea ca floarea de cais... iar toate laolalta dadeau un parfum atat de bogat, de bine cumpanit, de fermecator, incat ceea ce mirosea pana atunci Grenouille in materie de parfumuri, toate constructiile miresmatice pe care le crease el insusi launtric, in joaca, toate i se parura deodata pur si simplu fara nici un rost. O suta de mii de miresme ii pareau mai putin pretioase decat acel parfum. Era principiul cel mai inalt, al carui model nu se cuvenea sa le ordoneze pe toate celelalte. Era frumusetea pura.”


„Parfumul” – Patrick Suskind

20 noiembrie 2008

Ridica-te!


Stai ascunsa langa un colt de perete si vezi toate ciudateniile Pamantului. Iti dai seama cat de diferiti sunt toti si ai impresia ca sunt realmente nebuni, dar daca mai stai mult langa acel perete decojit de tencuiala incepi sa-ti dai seama ca singurul nebun din jur… esti numai tu.

Atunci te cuprinde o senzatie infioratoare de marasm, care nu mai vrea sa se dezlipeasca de tine… pentru o clipa te intrebi ce cauti in viata ta si parca ai vrea sa scapi de tine… ai vrea sa fi ca ceilati, ai vrea sa ai si tu o privire nevinovata, ai vrea sa ai si tu bretonel razlet, ai vrea si tu sa umblii cu varfurile degetelor apropiate, ai vrea si tu sa ai un telefon care se poate folisi oricum l-ai intoarce si ai vrea sa ai si tu curea, dar sa nu fie in gaica pantalonilor, iar parfumul tau sa lase o dara odorifica dupa tine…
De ce toate astea? Doar pentru ca esti diferita? Crezi ca merita? Crezi ca e bine sa fim toti trasi la indigo? Cine crezi ca ar mai fi persoana ta atunci ? Unde ti-ar disparea caracteristicile proprii? Cine ai fi tu ? Ai fi "cea mai tare" plata, banala, egala cu ceilati… Nu vrei asta, nu?

Ridica-te de jos, ridica-te fara sa te freci de perete, ridica-te cu viata si zambeste… asa areti ca esti multumita de cine esti tu, esti multumita de ego-ul pe care il ai, iar daca nu esti, fa ceva pentru asta, zbate-te, dar nu ii imita pe ceilati… lasa-i in pace sa traiasca in banalitatea lor de zi cu zi… tu trebuie sa ai propria ta platitudine originala… nu sta moarta in tine si afirma-te.

Fii doar tu cu un contur bine!
Respecta-ti sinele!

16 noiembrie 2008

... o minte transpusa


e doar o minte transpusa in 1000 de corpuri necunoscute care incepe sa o ia razna… incepe sa-si traiasca cu adevarat imaginatia… face tot posibilul sa fie in prezent si la fel ca in fiecare zi, ca de fiecare data, dar nu… mintea trebuie sa o ia la fuga pe alte meleaguri fara control. Nu stii ce se intampla cu tine… dintr-odata ti se schimba starea de spirit si nimeni nu intelege de ce. Cum sa inteleaga altii cand nici tu nu sti ce ai si nu sti ce explicatii sa dai comportamentului tau… aveai in minte o poveste, un gand dezolant care trebuia terminat, iar in momentul in care ai fost desprins de acolo nu mai poti face nimic… e ciudat, dar nu mai poti… si ramai intr-o stare de echivoca pentru tot restul zilei…

15 noiembrie 2008

Meditatie asupra unui gand necunoscut


Sunt blocata. Am ramas undeva intr-o alta lume. Nu mai stiu ce e in jur, nu mai simt nimic, nu vad si nu aud. Doar stau si meditez asupra unui gand… un gand pe care nu il gasesc, nu inteleg unde vrea sa ajunga, ce rezolvare cere sau ce vrea de la mine. De ce raman asupra lui cu toate ca nu il inteleg si nu pot sa-l descopar ?

Vreau sa ma reintorc in prezent… vreau sa revin pritre ceilalti… vreau sa-mi gasesc gandul… vreau sa-l inteleg… vreau sa-l identific… vreau sa-l cunosc… vreau sa-i gasesc rezolvarea...

altfel…

…raman pierduta pentru totdeauna

10 noiembrie 2008

ea si el = ei?

ieri: e seara. e duminica. se plimba linistiti tinandu-se de mana pe aleile abatute de plctiseala ale parcului. pareau fericiti, dar parca ceva le retinea fericirea.



azi: e intuneric. e frig. e luni. se saruta ca si cum nu ar mai exista ziua de maine, ca si cum ar fi numai ei doi si vantul care le umbla prin par, ca si cum nu s-ar mai fi vazut de ceva vreme si asta era tot ce asteptau. inceteaza brusc. spun 2 vorbe si fiecare pleaca intr-o directie opusa. in urmatorii 10 pasi privesc in urma, parca pentru a vedea daca sunt in siguranta. scot telefoanele si incepe palavrageala dupa toata linistea anterioara.



exista vreun ei?

2 noiembrie 2008

- hei, te cunosc? parca stiu de undeva surasul asta ametitor
- haide, vino cu mine... vino sa intram in jocul buzelor...

- … joaca-te cu mine, zambeste-mi, vreau sa-ti simt respiratia anevoioasa
- te rog… taci... taci si nu te mai opri niciodata

27 octombrie 2008

un scurt moment de nesomn


~ copil uitat intr-o lume ascunsa de frunze fragede ~



~ amintirea unui secol trecut ~



~ timiditatea ascunsa sub infatisare ~


~ impreuna in absolut ~

23 octombrie 2008

nimeni nu intelege

nimeni nu intelege cat de mult ti-ai urat unele momente din viata… acum nu mai conteaza, au trecut, sunt numai amintiri batute de vant… dar amintirea ramane ca o cicatrice pagubasa… si orice iti aminteste de acea „cicatrice” te face sa suferi din nou si din nou si din nou...

iar cand dupa ani buni ai impresia ca traiesti iarasi acele clipe si nu poti scapa pentru ca te simti blocat ca intr-o padure absoluta...

nu iti doresti altceva decat sa....

... ... ...

... sa iti gasesti busola

de ce?

De ce imi zboara prin cap 10 ganduri in acelasi timp, fiecare avand 10 teme diferite? De ce nu pot sa ma concentrez la un singur lucru fara sa nu apara alte intrebari si cautari de raspunsuri seci? De ce nu imi gasesc toate raspunsurile? De ce nu imi inteleg nici eu intrebarile spanzurate de un colt de minte? De ce mi se schimba ideea de la o zi la alta ? De ce am impresia ca vorbesc si atunci cand tac? De ce imi zice lumea ”vai ce tacuta esti azi”, dar eu deja simt ca am obosit de atata palavrageala? De ce a aparut Steven, il epuizam si acum s-a intors roata? De ce nu pot sa fiu in acelasi timp in cel putin 3 locuri si sa fac 3 lucruri diferite? De ce zboara timpul asa repede si am impresia ca nu am reusit sa fac nici jumatate din lucrurile propuse? De ce toate incep de maine, iar acel „maine” nu mai apare? De ce conteaza fiecare moment pentru starea mea de spirit? De ce am impresia ca sunt o persoana diferita in fiecare zi? De ce simt ca sunt altcineva pentru fiecare individ in parte?

De ce pun toate intrebarile astea?


17 octombrie 2008

destin

Care este procentajul sa iti gasesti inchizatoarea
de la cercel dupa 2 zile?...

pur si simplu ti-ai pus seara mana la ureche si ai simtit ca nu il ai... vreo idee unde poate fi? nicidecum!!! ...

pe drumurile prafuite? in bancile vesnic "curate" ale scolii? printre haine? in firele murdare ale carpetelor mancate de timp? printre florile ofilite de toamna tarzie?...

chiar iti era dusa si ultima speranta... erai sigur ca acum bobita neagra din ureche va avea nevoie de mai multa forta pentru a ramane in continuare alaturi de tine... ca ceilalti vor rade de el pentru ce e mai uscativ...

... parca ai inceput sa te obisnuiesti cu ideea... si cum intri in baie simti cum ceva iti atrage privirea intr-un colt batut de vant... te apleci... si ce vezi... EA E! dupa doua zile ai reusit sa-i redai fericirea bilutei negre, gasindu-i jumatatea... :)

12 octombrie 2008

aureola culorilor de toamna



asternut de frunze fragede
o banca trista uitata de lume
adierea vantului uscat
capaci plapanzi cu crengi rumenite
soare razlet cu o ultima suflare
fosnete strivite in linistea suprema
mister buimac in senzatii de culoare
o privire profunda



~ doar o zi perfecta de toamna

...


"atat de diferiti de restul lumii, dar la fel impreuna"

implinire :)

vineri asteptare neincredere pauza
sport viteza respiratie
tribuna oameni hotarare
5. dorinta 4. putere 3. oboseala 2. non-control 1. castig
aplauze dispret
tremur inima exagerare
minge copii multumire
zambet basket succes revenire
'modestie' haz provocare reusita
emotie
apa test nepasare carte
timp...
carouri privire toamna
padure raza copaci
frunze sarut culori
drum rasuflare gandire
prostie sentiment visare

– fericire!

7 octombrie 2008

nopte buna


În vis
- Jean Lulu Stern

Cinta bucuria-n mine
Mult mai mult decit o stii
Cind, in noptile senine,
Te astept din nou sa vii
Noptile mi le faci vise
Visurile, paradis
Fara tine pare-mi-se
Ca-s trezit din al meu vis.

`` nu stiu cum am dat de poezie... eram curioasa doar pentru ca m-a amuzat numele poetului(unul dintre miile de lucruri care m-au amuzat azi, ca in fiecare zi dealtfel... dar acesta cred ca este ultimul pe ziua de azi...) si e ciudat cum unii devin atat de populari iar altii raman in umbra, cu toate ca uneori ai impresia ca sunt mult mai buni... pe unii ii studiezi, pe altii nici macar nu ii amintesti... dar vorbesc despre asta altadata ``

Noapte buna!

6 octombrie 2008

intrebare...


de ce de fiecare data cand trebuie sa te scoli mai devreme sau consideri ca te asteapta o zi plina iti este greu sa adormi, iar orele tale de somn, de relaxare, de pregatire pentru ziua ce urmeaza sunt mai putine?

un alt vis devenit realiate...

... spun un alt vis deoarece in ultima vreme am observat ca ~ visele devin realiate ~ sau poate ca tine doar de ce iti doresti, de faptul ca uneori nu stim cand sa ne oprim din atata dorinta de a avea totul si in cel mai scurt timp... in fine, asta e alta poveste... dar e mult mai simplu sa iti doresti mai multe lucruri relativ mici, simple, realizabile pentru ca implinirea lor duce la mai multa fericire decat crezi... trecem peste asta...

toata vara eram innebunita (mai tare decat in anii precedenti) ca vreau sa vad concert Vita De Vie si am tinut-o mult si bine cu chestia asta, iar vineri cand ma duc in Cluj ce vad...
...nu se poate, de ce chiar acum, de ce in weekendul asta cand nu mai am cum sa ajung in cluj (nu stiu de ce credeam asta ) si am stat si m-am uitat la afis 5 minute apasata de ganduri fara a mai conta picurii de ploaie care mi se inodau in barbie...

nu ma mai interesa nimic, ma gandeam numai cum as putea sa ajung in cluj, cand va fi concertu, sa ajung cat de repede acasa sa caut informatii...

~Duminica, 20:30 - 21:30 Vita de Vie~ cam urata treaba pentru ca a2a zi aveam ore dar... e Vita de Vie, dom'le :)

...asa ca dupa atata timp am ajuns sa vad si eu concert Vita de Vie, sa-l vad pe Adi Despot in carne si oase, sa sar si sa cant pe versurile lor de ciocolata, sa nu-mi pese de "bilutele albe" ce cad din cer si sa raman in starea de reverie mult timp dupa... si asa... ca fapt divers... cam asta am facut si azi in ora de mate... :D
... e minunat sentimentul de implinire \:D/



5 octombrie 2008

Clujul e intodeauna viu



Cluj.
Un oras care te face sa simti ca esti viu, sa simti ca se intampla ceva in jurul tau, simti ca traiesti si ignori singuratatea, ura, dezamagirea si dispretul...

simti ca ...
esti singur dar inconjurat culori care vibreaza,
esti trist dar te imbratiseaza mii de ganduri vesele,
esti departe dar muzica vantului te face prezent,
esti dezamagit dar imaginea te multumeste,
esti...

esti fericit!


30 septembrie 2008

... aplauze ...

mmm... sentimentul victoriei e cel mai placul sentiment din lume... nu, nu chiar... reformulez :) sentimentul victoriei e unul dintre cele mai placute si adorabile sentimente din lume... asa... vai cat de minunat poate fi sa te chinui cu o chestie muult timp sa reusesti... ciudat... de ce uiti dupa ce castigi de tot efortul care l-ai depus, uiti de tot stresul care te urmarea peste tot, de toate gandurile care te apasau si toate pe acelasi subiect, de toate grijile pe care ti le-ai facut ca nu vei reusi, ca te injosesti, ca te faci de ras sau vei fi abandonat... si vin emotii peste emotii si maini tremurande...

si te afli in fata faptului, si totul depinde de tine... acum ori... peste inca cateva zile de stres, care s-ar putea transforma in niciodata... si... parca de undeva apare o lumina pentru tine... o lumina care iti alunga toate gandurile pozitive, negative, deviate de la subiect sau te bantuie in secunda aceea 1000 de ganduri si crezi ca ai ratat totul...

secunda a trecut... astepti reactii... primesti un zambet... gata, ai castigat... ai castigaaaaaaaaat... iti vine sa crezi? AI CASTIGAT!

mintea s-a golit din nou, esti blocat, nu te mai poti gandi la altceva decat la fericirea ta si la mandria fata de sine... au disparut negativismele, a disarut stresul, nici nu sti ca a existat vreodata... esti fericit, esti mandru, esti implinit... s-a mai implinit un vis... ai castigat, te-ai chinuit mult si ai reusit...

... aplauze ...

25 septembrie 2008

Hai sa ne certem, e distractiv!

Sti… ce-ar fi sa ne certam… nu, nu conteaza ca nu avem niciun motiv, facem noi unu, dar e dragut sa te impaci cu cineva… si cum sa te impaci daca nu te certi… Nu crezi ca ar fi amuzant?? Hai sa ne certam, hai spune ceva, vreau sa te vad nervos, vreau sa vad ca pui suflet, vreau sa vad ca vrei sa salvezi ceva… de fapt nu stiu ce vreau… da nu conteaza… hai enerveaza-ma, fa ceva…

Nu poti?

Hmmm nu poti sau nu vrei?

Chiar trebuie sa asteptam pana va veni un motiv serios?


Bine, fieee, dar te rog… sa nu fie o prostie :)

Hei, sunt la scoala!

… a inceput scoala de 2 saptamani, dar azi a fost prima zi in care am simtit realmente ca sunt la scoala… si asta nu din cauza ca am facut ore (ca doar am inceput de marti… numai daca ma gandesc la informatica), am dat teste, am luat note mici sau ceva de genul… pur si simplu mergeam absenta si singura pe coridoarele liceului si a aparut de undeva un sentiment asa de ciudat… vedeam copilucii cum fug unu dupa altu si se zbenguie in continuu, 2 fraieri scuipau de la etaju 3, la parter cativa vroiau sa rupa bancile de atata dragoste, mai mergi un pic dai de ceata… muuulta ceata (se pare ca cu noua directoare nu e chiar asa de grav), cei din E vroiau sa scoata usa din tzatzani (nu ca ar fi pentru prima data)… pentru o clipa am ramas blocata… nici nu mi-am dat seama cata agitatie era in jurul meu… cati ma impingeau sau cine imi zicea “salut, ce mai faci?” … era ciudat… parca atunci am aterizat in mijlocul aventurii… aventura mea cu scoala…

... ar trebui sa fie distractiv ... :)

21 septembrie 2008

iarta-ma

iarta-ma
te rog iarta-ma
nu am facut-o intentionat
pur si simplu am fost luata de val
stiu ca ma poti intelege
intoadeauna ai facut asta si ai fost alaturi de mine
nu a fost o promisiune
doar un instinct personal de care nu pot sa scap
si sti tu... mai exista zile...

iarta-ma, nu am vrut
nu ma uri pentru asta
e doar o prostie


nu o lua personal...
e doar o minte transpusa intr-un corp strain

19 septembrie 2008

Back to School


7:15. Suna alarma. Esti speriat. Parca nu sti ce se intampla. Ai impresia ca doar de cateva minute ai adormit.

7:20. Alarma suna din nou. Esti obosit. Intr-adevar nu ai adormit prea devreme azi noapte, iar ai gasit ceva interesant pe net.

Cumva cumva la 7:30 reusesti sa te ridici din pat... Ajungi in baie, te uiti in oglinga, te speli pe fata, te uiti iar in oglinda si ramai blocat. Iti dai seama ce fata burzulita ai... te apropii putin de oglinda, casti putin ochii mai tare si parca incepi sa te dezmeticesti... "Hei, eu trebuieee sa merg la scoalaaa si sunt cam in intarziereeee". Dintr-odata incepi sa prinzi energie... nici nu iti vine sa crezi cum ai reusit sa te speli pe dinti, sa te imbraci si sa iti trantesti si 3 caiete in geanta in 5 minute.

Camera ta e vraiste. Nu-ti gasesti cheile... sunt in hol, ai uitat? Cand crezi ca esti gata de plecare iti dai seama ca nu ai baterie la player, iar sa renunti la muzica pana la scoala nu e posibil... asa ca fugi in sufragerie si furi o baterie din telecomanda. Acum chiar poti sa pleci... e deja fara 10. Cand ajungi in hol si dai de oglinda parca nu ai mai pleca din casa... incerci sa iti bagi mana de 2 ori in par, dar nu reusesti nimic... "La naiba... oare nu ploua afara... atunci macar am un motiv ca..." Nu... e doar innorat.

Deja e si 58. Tu inca te uiti in oglinga si tot nu ai rezolvat nimic... Se aude o voce "Hei... inca nu ai plecat?" Lasi balta toata treaba si iesi. PLAY. Metallica - Nothing Else Matters. nuuuu, pe piesa asta nu o sa ajungi prea curand la scoala. NEXT. NEXT. Rammstein - Laichzeit... asta mai merge, dai la maxim ca sa incenri sa scapi de aglomeratie...

E trecut de 8... De ce nu se grabeste nimeni? Parca toti sunt in grup de 3-4 si se duc la film... nu au niciun stres.
"Hei scuza-ma, stii eu..."
"Pardon.."
"Nu ma lasi te ro..."
"Stii eu ma gra..."
"Pot sa..."
"Un pic te rog ca..."
"Stii..."
Nu. Nu ai nicio sansa sa treci. O iei pe drum. Masini peste tot...cu toate ca iti merge muzica auzi ca te clacsoneaza cineva, in plus ai impresia ca te-au si injurat vreo 2... stiu eu, i-ai impins sau le-ai taiat calea... nu conteaza.

Tot asa in zig zag reusesti sa ajungi la scoala. Sari tot cate 2 scari si incerci sa gasesti un motiv aberant pentru care ai intarziat. Esti nervos, nu ai nicio idee geniala... ramane vesnica replica "nu mi-a sunat ceasul". Intri in clasa... 7 copii se plictisesc in banci... restul hoinaresc prin ceva baruri... profa nu vine azi la scoala, s-a imbolnavit!

Have a nice day! :)

Bucura-te, e ultima zi!


Ce bine e cand poti lenevi in pat pana la 10-11 pentru ca esti in vacanta si mai ales dupa ce noapte ai avut... sambata e intodeauna ziua cea mare, dar cand e si ultima sambata din vacanta e si mai si... pur si simplu simti ca nu ai nicio grije...
Acum e duminica... si parca te intristeaza un pic (mai mult chiar) gandul ca maine esti nevoit sa mergi la scoala, parca nu ai chef de nimic, parca te-ai molesit de tot... si ce te gandesti... e duminicaaaa... da, stiu... stiu ca urmeaza un film super pe HBO, asa e duminica, dar crede-ma, nu meritaaa, nu merita sa stai in casa... bucura-te de "ultimele clipe de libertate deplina" (suna ciudat, dar pentru o scurta perioada asa simti) ... Hai, ce mai stai? Du-te fa un dush, ia masa in familie, povesteste cu ai tai cate ceva (pe bune, chiar se bucura cand le povestesti cate ceva) si cara-te de aiciiii... ieeeeeeesi
... iesi afara si bantuie strazile, aduna frunze de pe jos, numara ferestrele caselor, dacu picioru in pietre, danseaza pe muzica vantului, zambeste-le oamenilor pe drum, adimra splendoare padurii cu toate culorile ei de toamna, miroase aerul proaspat, fa o bucurie cuiva, incearca sa realizezi ceva ce ti-ai propus de mult... sunt atatea lucruri care te pot face sa te simti bine chiar si azi... nu merita sa ramai cu gandul "of maine incepe scoala... iara dau de profa aia naspa de franca si iar se leaga de mine tot anul profu de mate..." mai bine du-te in parc si avanta-te nebuneste pe o hinta pana uiti de toti profii, mananca o inchetata de capsuni, alearga cat vezi cu ochii, fa-ti curaj si spune-i ce simti, ia-o de mana, bucura-te de bucuria ei, condu-o acasa si sarut-o finut apoi du-te si tu acasa si imbratiseaza-ti parintii fara niciun motiv, spune-le ca ii iubesti, fi vesel si incearca sa adormi zambind... ~ nu-i asa ca e minunat ca incepe scoala? ~
eh... nu conteaza... e doar o simpla palavrageala cu... cu...
Cu?

10 septembrie 2008

Vis...

In noaptea acesta te-am visat, ne plimbam amandoi intr-o padure. Eu m-am sprijinit de un copac. Tu te-ai apropiat de mine si ai spus "in sfarsit suntem singuri". Am asteptat mult clipa asta... dar,


A sunat alarma...


M-am trezit!

7 septembrie 2008

La multi ani, Bunicule!

Da… e 7 Septembrie 2008… azi ai fi implinit 70 de ani, dar tu te-ai dus de 9 ani de langa noi... a trecut atata timp, chiar nu imi vine sa cred… tin minte exact ultimele minute in care am fost impreuna, cum sa uit, era de ziua mea, iar tu ai venit mai repede pentru ca era o zi torida si erai insetat… Am facut misto cu Emma de noua freza pe care o aveai, dar erai asa de draguut… cu parul tau vesnic alb ca laptele, o fata rotunda ca a unui boier si mereu pus pe glume…
Parca stiai, parca ai venit sa iti iei ramas bun, parca stiai ca nu te voi mai vedea niciodata, desi ai zis “Vin mai tarziu cu bunica sa iti aducem si cadoul”, m-ai imbratisat si ai plecat… numai ca de data asta pentru todeauna...
Eram foarte incantata, de la tine am primit cele mai frumoase cadouri, de care m-am bucurat nespus si de care ma bucur si azi cand imi amintesc… Tin minte la 3 ani cand am primit fasul roz, cu care abia umblam, deoarece imi ajungea pana la genunchi, apoi cel rosu in care parca eram Mos Craciun, stiu cand am primit “pusca de speriat ciori” si am plaaaaans pentru ca facea un zgomot mult prea mare pentru mine, tin minte cand ai venit la ziua mea si mi-ai dat o bacnota noua pe atunci de 5.000, stiam ca nu poate fi asta tot cadoul, iar cand m-am uitat in curte am vazut o bicibleta BMX rosie, stiu cand mergeam la Covasna si imi cumparai tot ce vroiam (noroc ca nu am fost prea pretentioasa :) ), iar cel mai frumos cadou pe care l-am primit a fost in 1998 de Craciun…un urs alb imeeeens… desi trebuie sa recunosc ceva… l-am vazut inainte cu 3 zile ca era ascuns dupa dulap, stiam ca va fi al meu, dar cand am ajuns, m-am uitat sub brad si am vazut ca era numai o cutie cu guma topitoare nu am fost prea fericita… “hei, unde e ursul, cui i l-a dat bunicul, pe cine iubeste el mai mult decat pe mine?”, dar cand am vazut cu coltul ochiului cum ma astepta dupa usa… am fost cel mai fericit copil din lume… Si acum ma gandesc la tine cand il vad pe Mickey Montana cum sta si se uita la mine zambind…
A trecut atata timp, chiar as fi vrut sa ma vezi crescand, sa ma vezi la serbari, sa ma vezi cum fug incantata cu mingea in mana, sa ma vezi cat de mult iti seaman, cum zice toata lumea cand ma vede “Vai, toata esti Mitica!”. Pe moment e drept, ma intristeaza acest lucru pentru ca tu nu mai esti aici, dar ma bucur, chiar ma bucur :) Erai asa de dragut, vesel si tot timpul cu chef de viata… tu nu te vaitai niciodata pentru nimic, iti traiai viata asa cum era ea…
Azi am fost la tine si am povestit putin… Da, am crescut, acum gandesc altfel… imi pare rau ca nu am putut face nimic atata timp, dar nu aveam cum… acum, dorinta ta vreau sa se transforme in dorinta mea…si nu iti face griji, bunicule, voi reusi!

Te iubesc, bunicule!

LA MULTI ANI!

1 septembrie 2008

O viata portocalie




portocaliu e ochiul meu stang azi
un ochi cu care vad in ceata
asa ca il voi inchide, oricum nu te pot zari
dar ma ustura, ma doare, ma cuprinde un fior
probabil te apropii



da! te vad
ai o bluza portocalie, cu un patrat negru in stanga sus
ai venit langa mine
dar nu mai pot sta aici
hai sa mergem
undeva...
pe o banca portocalie


nu! nu te aseza
vreau o banca rupta, langa o floare portocalie
aproape de un colt de cer
oh
era sa cada un nor indepartat
probabil pentru ca era portocaliu...


hei, stai...
de ce esti tu langa mine?
de ce esti tu si nu altcineva?
de ce nu ai soseta portocalie?
de ce te uiti la mine asa?


vreau un raspuns la intrebarea mea portocalie
iar raspunsul sa nu fie PORTOCALIU



... toamna

E septembrie. E toamna. Fara sa vrei parca te simti altfel, parca altfel de sentimente se zbat in sufletul tau. Ma plimb singura in mijlocul unei stazi pustii si observ copacii plansi cum isi lasa crengile catre pamant, cum le cad frunzele cand bate vantul, cum prind mii de culori, da... e colorat, dar sunt culori triste, culori care nu te fac sa alergi de fericire. Unde e acel verde atat de viu?? Parca a disparut si cheful de viata, parca ma simteam obosita. Am gasit un bolovan pe care m-am putut aseza sa ma gandesc la... nimic... nu am vrut asta, dar sufletul o cerea... Parca cineva ma vroia pentru cateve minute intr-o alta lume, o lume inchisa... Nu. Trebuie sa ies de aici... m-am ridicat, am luat o frunza de pe jos si am plecat.

Brrr e frig, e mult mai frig ca altadata la ora asta. Orice ai face se vede ca a venit toamna... Orasul parca e cuprins de liniste, parca toata lumea sta si asculta cum adie vantul si gandul lor zboara odata cu el... zboara la prietenii si rudele care i-au parasit din nou pana la vara viitoare sau cel putin pana la sarbatorile de Craciun cand iar vor fi pline strazile de masini smechere cu numere ciudate...
E rau cand lumea te paraseste, e rau cand trebuie sa stai singur in geam si respiri aerul rece... atunci simti cel mai tare ca a venit din nou toamna...

31 august 2008

aceiasi copilarie

~~ Poate intr-o zi / Ne vom aminti / Ca suntem doar / Doar niste copii ~~





De ce sa ne uitam copilaria? De ce sa ne lasam prietenii in schimbul unui ecram luminos? De ce sa nu alergam intr-un parc in loc sa amortim in fata calculatoarelor? De ce sa nu ne dam pe hinti, balansoare, tobogane, macaroane de la noul primar :)) pana uitam de toate gandurile rele? De ce sa nu ne invartim pe rotativa pana nu mai putem sta pe picioare si ni se face rau? De ce sa nu stam la umbra copacilor batrani si sa depanam amintiri?

De ce sa nu fim pentru todeauna doar niste copii?