Pagini

29 martie 2012

Tricouri verzi si rosii


Mi-am schimbat crema de corp. Vroiam sa devin alt om, sa renasc, normal ca am schimbat-o. Nu pot sa spun inca ce miros are, dar cu siguranta e unic.

Din SH-ul de pe colt in care nu am mai intrat de un secol mi-am cumparat o pereche de pantaloni scurti galbeni. Da, galbeni. O sa-i port cu tricouri verzi si rosii, rochita neagra deja am dat-o la verisoara mea, nu ma mai reprezinta; la fel si bratara de… ce o fi ea, neagra era.
Oh si bratarile cu inchizatori de securitate, pastrate si spalate la fiecare duş; le-am taiat cu foarfeca fara niciun sentiment si eram constienta ca nu mai pot da timpul inapoi, eram constienta ca nu mai pot sa le fac nod. Erau pline de promisiuni, de vorbe frumoase, de certuri, transpiratie rece, iar pe final pline de ciuda. Le-am pus in cutia cu amintiri si le-am inchis bine. Sa se sufoce.


Mi-am sters toata muzica de pe player. Toata toata. Era acolo de mult timp. Se rotea in toate directiile si parea sa nu aiba niciun sfarsit. Am eliminat tot. Mmm… de fapt nici macar nu am facut-o eu, imi era prea greu, dar nu am zis nimic. Pur si simplu l-am pus in alte palme si am zis fa ce vrei cu el. Asa a si facut, dar fara sa fie constient ca acea masinarie mica e de fapt sufletul meu, egoul pe care il port cu mine pretutindeni. In genti plimbandu-ma pe strazi marginase, in pat in timp ce incerc sa adorm, sa scriu, ma gandesc aiurea, plang sau citesc scrisori. E cu mine in sala de sport, in masina, la cursuri sau cand fac baie. Nu a fost constient de asta, dar a stiut ce sa faca cu el.

Mi-am schimbat asternuturile sifonate de insomnie si le-am inlocuit cu chicoteli si soapte. Mi-am schimbat cheile de la casa si am facut o dublura. Mi-am schimbat imaginea de pe desktop cu una mai vie, mi-am luat jos pozele de pe pereti si am avut grija sa nu lase urme, iar hainele le-am mutat in alt dulap, cu mai putine rafturi, dar mai incapator.

Ascunzisurile le-am aruncat la gunoi si sinceritatea am scos-o in fata inca din primele ore. Nu obisnuiam sa fac asta. Mi-am spus parola de la paralelipipedul cu brun cu zambetul pe buze si mi-am lasat telefonul la vedere. Nu am mai cazut in nicio capcana pentru ca nu am mai mintit si am vazut ca lucrurile se pot intampla si daca nu tanjesti dupa ele.

Ma bucur in fiecare zi ca am intrat in acel joc naiv si vinovat de cuvinte. Parea doar o banala zi de miercuri, cine s-ar fi gandit ca…


Si pentru starea de spirit altfel... sa ascultam altfel trilul 140.

20 martie 2012

And the winner is... Horaţiu Budăcean


Pentru ca Horaţiu Budăcean nu s-a limitat la cateva cuvinte pentru a spune de ce prefera sa mearga la film, ci a scris o intreaga poveste. Am sa o postez aici sa fie citita de cat mai multa lume si sa le trezeasca si lor amintiri.

"
Nu am un comentariu, n-oi fi la subiect, dar am o... poveste.

Joe Gillis (după ce Norma ameninţă că se va  sinucide): 
Of, Norma, trezeşte-te la realitate. Te sinucizi într-o sală de cinema goală. 
Publicul a plecat acum 20 de ani.
replică din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)


Să mergi la film... Îmi amintesc cu drag, cu emoție, cu voce interioară tremurândă, serile sau diminețile cu fuga de la școala, de la ora 11, când mergeam la film... Azi parcă e altceva... nu mai e la fel, eu dau vina pe tehnică, internet, dau vina pe timp, căci el zboară, și parcă nu mai este..., nu iți ajunge... nu te mai bucuri de el, nici acasă, nici la cinema, nici la librărie, sau la vreun centru de închiriere video. Azi e mai... simplu, azi e cu dublu click și daunloud, cu torente și youtube. Sau mall cu 3D, stereo si comfort.

Revin la senzațiile de mai demult. Sunt la fel de puternice, la fel de bine trăite, simțite, re-analizate... au farmec, sentiment, sunt la fel și azi. Le simt..., de la chioscul cu floricele în "cornet" până la mirosul de podea îmbibată bine în motorină, foaierul cu postere clasice, cortina care se trăgea "la propriu" ca la vreun spectacol extraodinar cu actori de prima mână, până la tanti care verifica cu lanterna sa nu cumva sa facem mizerie în sală. Reclamele la proiecțiile următoare, vocea de prezentare, peliculele prăfuite, tăiate și lipite, le vad și le aud și azi, toate făceau deliciul publicului, un public naiv dar care aplauda fiecare spectacol. Din acel public făceam parte și eu. Și eu aplaudam, eram actorul principal, eram și actorii secundari, eram și... orchestra,  faceam mizerie, aruncam cu floricele... nebunii. 

Îmi amintesc că în fața cinematografului era centrul social al orașului. Acolo era locul de întâlnire, de acolo se dicta mersul serii de după film, de acolo se insufla inspirația orașului. La cinema..., acolo am văzut filmele copilariei, capodopere cinematografice, filme bune sau rele, puternice și cu mesaj sau... foarte slabe. Era bine la film. Eram ca acasă. 

Câteodată, și probabil vă regăsiți și voi aici, filmul preferat trebuia văzut de mai multe ori într-o zi și de aceea aveam... ascunzișuri, locuri în care rămâneam pitiți, ascunși, și cu... adrenalină să "nu ne vadă doamna" doar ca să fentăm un bilet de preț derizoriu.  

Dupa al trei-lea rând din lojă, pe dreapta. Și era bine, ma simțeam magician, Copperfield de-a dreptul. 

Mă lăudam că am văzut King Kong de trei ori într-o zi. Sala plină, farmec, tavanul ondulat, mirosul specific, comentarii și miștouri, foșnet de pungi de pufuleți, miros de tutun ieftin, că... deh, mai fumam pe ascuns vreun BT ordinar, toate astea au contribuit perfect la educația și cizelarea cinematografică și actoricească pe care o avem azi. Cu critică și parfum de cinema. Ne strângeam câte 20-30 de inși sa mergem la fim, căci filmele bune se vedeau în gașcă, ca să avem ce povesti o săptămână, pâna la... filmul următor. La cinema mergeam "cu școala" în mod obligatoriu, căci se făcea prezența. Și nu vorbesc aici de Moromeții sau Ion sau Mircea, amintesc aici și de Commando cu Arnold, sau Robocop sau filmele cu Jean Claude Van Damme. Obligatoriu. Trebuia să iubim cinema-ul. Primele săruturi cu fete, primele atingeri senzuale, primele idei de... maturitate, acolo s-au născut. La cinema! Iubeam cinema'ul! Și îl iubim și azi. 

Dar azi nu mai e farmec. Azi mergi la film doar ca să mai faci o bifă în carnețelul de "must see". Azi, prețurile la proiecții te fac să te gândești de două ori dacă dai dublu click sau "ne întâlnim în față". Azi e corporatism. Azi nu mai este film. Azi e altceva. Și nu cred ca o să mă contraziceți, caci fiecare dintre voi aveți un gând la fel. Un second thought! 

Iubesc cinematografele! De la omul de la proiecție până la purecii de pe ecran. 

Mergeți la film. Trăiți filmele de azi, dar... cu inspirația de atunci! E mai cu... sentiment! E ca la premieră la vreun episod din STAR WARS. Nu povestesc de vreun cinema anume din vreun oraș... E cinematograful tau!

Deci, ne vedem la 8... în față... Da? Cu floricele! Cu senzații și trăiri! 

Așa trebuie sa fie!

La film, la cinema! 
  

Să uităm asta...
"Florine,
De când Apostu te-a făcut
Patron de cinema,
Ai devenit mult mai tăcut
Şi parcă nu eşti... cineva."
                                                 epigramă de Vasile Iuşan
"

Vizioanare placuta la filme!

19 martie 2012

Concurs - All Nighter Film Festival

Asa cum am promis, am revenit cu un concurs pentru un abonament la All Nighter Film Festival, adica intrari moca timp de 10 zile la 15 filme... toate in regia Studcard

Asadar...

Descrie, pe scrut, de ce preferi sa iti petreci noptile uitandu-te la filme...
(in loc sa faci orice altceva... dormit, baut, dansat, iesire cu prietenii, party in camin, citit o carte...)



Cel mai bun raspuns primeste abonamentul!



Deadline: 20 martie 2012, ora 12:00


Astept cu nerabdare raspunsurile voastre!

18 martie 2012

All Nighter Film Festival

Lume lume, se anunta o saptamana de film... sau mai bine zis 10 zile pline cu filme in regia Studcard. Din Act Cafe pana la Florin Piersic si Cinema Victoria, de la Morning Glory, Loverboy, Drive pana la Remi Galliard si Cartoons Night.

Nu stii ce sa faci seara sau cum sa le petreci pana in zori?...  Eh, si daca stii eu zic ca mai bine intri la un film, unde mai vezi tu filme cu 5 lei?!

Uite aici programul si daca esti pe faza... poate castigi un abonament pentru ca vine un concurs cat de curand.




20 Martie 2012, ora 22:00 - Cinema Florin Piersic:

Pret bilet: 6 lei cu StudCard, 12 lei fara


21 Martie 2012, ora 22:00 - Act Cafe
Cartoons Night

Intrare libera


22 Martie 2012, ora 22:00 - Cinema Florin Piersic

Pret bilet: 5 lei cu StudCard si 10 lei fara


23 Martie 2012, ora. 22:00 - Act Cafe
Remi Gaillard Night

Intrare libera


25 Martie 2012, ora. 22:00 - Act Cafe
Making of Night

Intrare libera


26 Martie 2012, ora 20:00 - Cinema Victoria

We need to talk about Kevin (premiera nationala)

Pret bilet: 5 lei cu StudCard si 10 lei fara


28 Martie 2012, ora 22:00 -  Cinema Victoria
Comedy Cluj Night

Pret bilet: 5 lei cu StudCard 10 lei fara


Biletele se vând cu loc.
Biletele se pot cumpăra de la sediile StudCard: Str. Observatorului 1-3 sau Str. Regele Ferdinand nr. 18 (sediul Volksbank)

14 martie 2012

Un bilet de tren si indiferenta

Atunci cand iti doresti ceva cu adevarat nu mai conteaza nici dilatarea timpului, nici extinderea spatiala. Te urci in masina si te duci, fara sa iti intorci capul, fara sa pui intrebari. Iti iei bilet de tren si pleci fara sa te uiti pe geam. Iti iei rucsacul in spate, bocancii in picioare si fugi mancand pamantul.

Doar asa poti sa te rupi de trecut, sa il uiti, sa te renasti, sa dai cu piciorul in tot pentru a iesi in fata, pentru a te face auzit, pentru a ajunge acolo unde trebuie, pentru a ajunge unde esti strigat, fara sa conteze celalate maini care nu vor sa iti dea drumul. 

De ce sa ramai blocat? De ce sa nu scapi de tentaculele caracatitei? De ce sa nu o faci sa se opreasca din fuga-i disperata dupa ceva deja pierdut? Lasand porti deschise nu se opreste, tot spera, mai vrea o vorba, un deget, o speranta, un sarut. Mai vrea o privire.

... don't look back, LOCK back ...



Iv cel naiv verseaza


"Cine iubeste si lasa/ vorbim noi mai deseara acasa"

...acestea sunt versurile care au adus un suras pe fata oamenilor, un suras de care toata lumea avea nevoie, un suras care s-a epuizat in doua luni. Cati poeti nu si-ar dori sa isi vanda intregul tiraj intr-un timp asa scurt? Poeti care se expun, exprima, aduc argumente, pun pasiune, sunt criticati, sunt laudati, sunt premiati, dar volumele raman pe rafturi... [citeste mai departe in ArtAct Magazine]