Pagini

31 august 2014

Day 7. Cvadriciclu

Doar atat pentru azi. Cateva arsuri pe față si zgarieturi pe picioare.


















Day 7. Agrăfuțe

Azi m-am simtit frumoasa. Eram atat de dragalasa cu 3 agrăfuțe in par si fața asa luminoasa. Aveam pantaloni negri, ochelari de soare si un maiou largut din care mi se observa sutienul roz neon. Ma priveam in toate vitrinile si zambeam.

E atat de placut sa te simti bine in pielea ta!

Day 6. Ocean rece, dus fierbinte

Oceanul noaptea e rece si dur. Ei bine, oceanul ziua e si mai rece si mai dur. 

Odata ce ai calcat in el nu ai cum sa mai scapi. Te ia prin invaluire si te face sa nu te mai gandesti la nimic. La nimic fin viata de zi cu zi. Viata ta dispare. Oceanul iti ia viata. Te gandesti doar cum sa faci sa invingi urmatorul val, iar al doilea gand e sa opresti timpul in loc.

Totusi, toate gandurile acelea de care te prefaci ca ai vrea sa scapi, iti revin in clipa in care ajungi la dus.

La dus, cu o mana in cap si doar un ochi deschis, te privesti in oglinda si zambesti rusinata. 

Lasi apa fierbinte sa se scurga peste tine si parca duce cu ea orice sentiment de vinovatie. Curata marea, sarea ce ti-a ramas pe corp, nisipul si toate gandurile pe care le-ai avut in ultimele zile. Toata.

Acum esti curata! Poti sa o iei de la capat.


30 august 2014

Day 6. Bezna si valuri

Am facut in sfarsit cunostinta cu oceanul. Nu credeam ca asa va fi prima noastra atingere. Doamne, ce sentiment!

Stateam razamati de un zid si povesteam despre bloguri, jocuri pe telefon, videojurnalism si cateva personaje candva interesante. Sticlele erau aprope pe terminate si s-a facut un moment de liniste. Ne-am uitat unii la altii si am inceput sa radem. Mergem? Mergem!

Era doua dimineata si era bezna. Cu doua frontale si o lanterna serioasa am reusit sa ajungem la ocean fara sa cadem de pe stanci.

3, 2, 1... si! Toata lumea urla si fugea catre valuri. Simteai cum te atinge apa nervoasa si rece, dar stiai ca daca te opresti nu mai ai nicio sansa.

Ne-am aruncat in valuri, ne-am strigat fiecare cat am putut de tare sentimentele si am inceput sa radem in hohote.

Nu vedeam absolut nimic in jur si nici picioarele nu ni le mai simteam. Uneori e atat de placut sentimentul de iresponsabilitate! Te duce intr-o alta dimensiune. Te face sa zbori, sa speri, sa crezi si sa visezi. Sa-ti visezi propria viata.

Sarat, rece si limpede, esti genial!

 

Mas

Azi, dupa ce am iesit de la dus, m-am masturbat. Cu gandul la tine. 

Da, da, la tine.

29 august 2014

Day 5. Camasi si ganduri

Cat de des te gandesti la mine? Cat de des imi citesti mesajele? Oare esti constient de ele si le citesti pe toate sau te-ai pierdut in detalii? Cuvintele sunt ciudate, cuvintele sunt ascunse, cuvintele scrie nu au intonatii, dar ma bucur ca acum incep sa iti placa si tie, chiar daca sunt doar trantite pe o pagina alba. E mai mult decat ma asteptam.

Eu ma gandesc la tine. Dimineata, la amiaza si seara. Pe timpul noptii imi trebuie mai multa concentrare, dar un prieten foarte bun de cateva zile incoace, Martini il cheama, ma tine ocupata. E asa duuulce si tot timpul stie cum sa te incalzeasca pe interior.

Totusi, pe langa cele 3 momente ale zilei, cred ca cel mai mult ma gandesc la tine in timpul cursurilor. Da, cu siguranta.

De-ai stii ce filme imi dau. Hahaha. Toate sunt in camasi. Ce fel de camasi? Eh, stii tu... cămăși.


Day 4. Valuri, stanci si soare

E soare. E atat de bine! Ma plimb pe iarba moale si ma las purtata de ganduri. Nu mi-am mai simtit niciodata iarba atat de placut sunt talpi, mai ales sub talpile bocancilor. Ador aceat sentiment.

Vantul imi zapaceste cararea din par, Soarele incarca sa imi incalzeasca mainile vesnic reci, iar valurile oceanului imi vorbesc despre viata. 

Trebuia sa stau sa le ascult, trebuia sa invat de la ele, sa inteleg cat de schimbatori parem, cate fluctuatio de sentimente avem, cand, de fapt, suntem exact aceeasi. Exact ca oceanul. Are curenti, se enerveaza si refuleaza spre tarm, fluxul si refluxul ii arata sentimentele de moment, dar in sine e exact acelasi.

M-am oprit pe o stanca. Simteam ca acolo apartin, ca as putea ramane acolo vorbind cu oceanul saptamani intregi.

Am cerut o tigara. Simteam nevoia sa ametesc in frumusetea peisajului. Fumul ma invaluia, imi amortea picioarele, imi inchidea ochii si mintea. Ascultam oceanul, imi dadea solutii la toate intrebarile, dar nu ma puteam gandi la nimic. Savuram momentul. Asta era idea, asa am plecat de acasa si asa mi s-a zis: "Nu te gandi la nimic, just be there".

Astfel s-a inserat. Astfel am vazut cum soarele apune in ocean. Apoi s-a inoptat, dar un foc mic din doua lazi de lemn iti tine de cald incat sa poti sta ore intregi sa privesti cerul. Stelele.

Stele. Milioane de stele apareau cu cat se lasa noaptea mai tare. Atunci au s-au dezinhibat si gandurile, fugeau printre stelele cazatoare si radeau pe sub mustata. Mi-am pus 3 dorinte. 3. Toate la fel. Sunt chiar curioasa daca iti poti imagina ce mi-am dorit? Hahahaha. 

Anyway, important e sa se indeplineasca si sa tina o vesnicie. Nu merit asta, dar e dorinta si steaua mea cazatoare. A mea si doar a mea.


Intinerind

Mi s-a spus la un moment dat ca m-am nascut ca sa ii fac pe ceilalti oameni fericiti. Mi s-a parut dragut pe moment, plus ca eram si eu fericita.

A trecut timpul si am auzit de la alta persoana ca asta mi-a fost menirea cand am fost lasata pe pamant - pentru a-i face pe ceilalti fericiti. Pentru a-i reinvia, pentru a-i face sa traiasca din nou, pentru a-i intineri si a-i face sa vada iar lumea cu ochii deschisi.

Era foarte incantat cand imi spunea asta. Ma tinea de umeri, se uita la mine cu ochii lui negri si imi multumea. Imi multumea si imi multumea si ma saruta si imi multumea si atat mi-a multumit pana a plecat, pentru ca acum vedea lumea din nou cu o vibratie pozitiva in suflet.

A fost ciudat. A fost ciudat pentru ca mai auzisem asta inainte si era o persoana cu totul diferita.

Totusi, tremurul adevarat din suflet a venit atunci cand inca doua persoane si-au exprimat aceeasi multumire, schimbare si intinerire.

"Tu te-ai nascut pentru a-i face pe ceilalti fericiti!" - nu pot sa imi scot asta din cap.

Nu stiu daca (mai) vreau sa fac asta, dar daca chiar pentru asta am fost conceputa? Daca asta mi-e menirea in viata? 

Cred ca ar trebui sa fiu mandra, dar eu nu vreau sa imbatranesc intinerindu-i pe ceilalti.


28 august 2014

Day 3. Blond, bronzat si pistruiat

Am scris. Am scris mult. Sau poate Martiniul cu portocala si multa lamaie a scris. Stateam ghemuita in patul supraetajat si incercam sa nu ii deranjez pe ceilalati cu lumina telefonului meu.

Am scris mult, am pierdut tot ce am scris, iar acum nu mai pot reproduce. Am scris despre ocean, despre surferi, despre faptul ca sunt unul si unul, iar altii exact ce trebuie. Am scris despre jocuri si bautura. Despre faptul ca sunt constienti de formele lor si despre cum si-au dat aseara tricourile jos in toata bucuria jocului. 

Oh, mult am scris despre asta. Despre blonzi, bronzati si pistruiati. Dar am scris si ca s-a ajuns si la intrebarea "de unde sunteti?" si atunci s-a distrus toata chimia noastra.

Cand vezi o reactie, poti sa treci peste, dar cand sunt 6 reactii una dupa alta, dezamagitoare cu toate ca sunt controlate, nu mai e atat de usor sa treci peste. 

Eu zic sa va mai dati jos de pe placile de surf, sa mai iesiti in lume si sa intrati in asociatii studentesti internationale. Acolo o sa invatati despre stereotipuri si ca oamenii sunt diferiti. Foarte diferiti si nu conteaza din ce zona a lumii fac parte. Daca sunt oameni faini, raman oameni faini, nazisti idioti (si spun asta numai sa ma razbun!).

Asta am scris. Si am scris multi si am scris din suflet. Dar asta a fost aseara... acum nu mai e asa profund, acum nu mai imi pasa asa mult, acum pot sa privesc iar tricourile ude, parul blond si corpul bronzat si pistruiat.

De aceea era mai bun textul de aseara.

27 august 2014

Day 3. Reflux

Stii feelingul cand simti ca ai lumea la picioare? Ei bine, e cam acelasi sentiment si cand ai oceanul la picioare, atat ca parca nu te poti exprima la fel; ceva te retine... Poate e refluxul. Sau poate cineva te retine. Sau poate e doar un gand si o senzatie care nu te lasa... Nu te lasa acum si nu o sa te lase niciodata.


Adevar

"Truth it's not binary, it's not black and white. Truth it's emotional, truth is human!" Anthony said today and I totaly agree...

Day 2. Oceanul

"E destul de abrupt sa cobori pe plaja, ai grija!", imi zice o voce mai incet, asa parca sa aud numai eu pentru ca ori par in stare sa alerg pe panta asta ori se vede ca imi tremura genunchii si nu mai an rabdare.

Sincera sa fiu, m-a mai calmat chestia asta si mi-am dat seama ca poate nu e chiar ok in acel moment.

Valurile se spargeau de mal fara nici cea mai mica ezitare si problema era ca nu voiau sa vorbeasca cu mine. Au spus ca nu ma pot concentra si ca am gandurile aiurea. Asa ca... O bere si inca o bere si inca o bere si inca o bere si inca ceva... Gandurile imierau imprastiate dar macar in acelasi loc. Maine stiu ce am de facut, cu cine am de vorbit si unde sa ma asez. 

Tot timpul ai nevoie de un plan, uitasem...

26 august 2014

Day 1. Ziduri de piatra si nisip.

O masa lipicioasa, un bar, un rastaman si foarte multe beri. 

E reflux, oceanul nu e agitat. Il contureaza perfect fumul de la tigara mea. Scuip. Scuip si ametesc. Oamenii vorbesc in jur, dar gandul meu a plecat departe. A plecat pe ritmurile muzicii putin data prea tare, a plecat pe stanci si scoici, pe vant si barci, pe zidul caselor de piatra si nisip. 

A plecat si se simte bine acolo unde e.


Day 1. Privesc ploaia

Privesc ploaia. Se scurge lenasa pe geamul autocarului. Sunt sigura ca si ea ar vrea sa faca altceva in clipa asta.

Ploaia ofera o alta textura lumii. Ploaia e uniforma ca sa te tina concentrat pe un singur gand. Mi-a raspuns la foarte multe intrebari azi in 8 ore. E atat de bine sa stai sa ii vorbesti. 

Cred ca am sa imi intorc lumea pe dos!


Day 1. Cote maxime din avion

Imi vine sa rad ingrozitor de tare. Daca nu as fi intr-un avion cu atata lume serioasa in jur cred ca m-as imprastia pe jos si as varsa lacrimi asa cum nu am mai varsat demult.

Ti s-a intamplat vreodata sa simti o chimie nebuna si sa simti ca ii auzi celuilt gandurile? E un sentiment foarte tare, dar si foarte amuzatnt pentru ca nu pot sa il exprim in clipa asta.

Aud, simt si stiu cat ar vrea sa vorbeasca cu mine si stiu ca ar fi conversatie grozava. Are un carnetel si un pix si m-am simtit descrisa in in literele lui mici italice. A incercat sa faca conversatie si mi-a pus o intrebare simpla la care stiu ca orice as fi raspuns ar fi avut aceeasi reactie. Ca sa se deschida un subiect frumos si ca sa exprim ca da, vreau sa povestim, ar fi trebuit sa vina din parteamea ceva mai elaborat sau o alta intrebare, dar radeam atat de bine in sinea mea incat nu am mai putut zice nimic. Asa ca stau si il privesc. 

Macho de Italia cu ochelari de soare pe ochi, dar un macho cool, sa zicem, care acum face calcule pe o hartie A4 sifonata si indoita. Se uita pe geam sa ii vina inspiratia si mai calculeaza o cota.

Nu stiu cat ma mai pot abtine. Deocamdata stau si zambesc pe sub mustati si incerc sa ii citesc gandurile. Probabil ca daca nu ne-ar desparti un scaun cu un om obosit si melancolic (pe care se intampla sa si cunosc), probabil as fi facut eu urmatorul pas.

E timpul sa imi deschid playerul sa vad ce melodie urmeaza pentru ca acea va deveni piesa noastra.

By the way, "it ain't neccessarely so" e piesa noastra. Hahahaha

Day 0 - o melodie si un avion

Ca tot omul care circula cu avionul si nu e cel mai comunicativ daca nu e ceva care sa ii incite creierul si sa uite de el si de lumea intreaga... vine cu 3 playere bine incarcate si cu muzica proaspat incarcata (pentru a nu da next la 3 secunde). Si ghici ce?

Playerul Ben - all songs - shuffle all - play - si... piesa noastra si numai a noastra din toata lumea (!) de care chiar vorbisem azi dupa o linga perioada de timp.

Eu zic ca e un semn!

Te iubesc? Da, te iubesc! 

25 august 2014

Day 0. Chilotii de miercuri

Bagajele sunt gata. Mai am 2 ore. Ma uit la poze de cand eram mica si mergeam la munte cu ai mei. Parca si simt mirosul acela incredibil de brad, fragute si lemne proaspat taiate.

Totusi am o problema. Chilotii mei sunt cu zilele saptamanii. Am doua seturi, deci imi ajung perfect, nici nu ma incurc si nici nu pot sa imi pun intrebari ce e mai potrivit pentru o zi anume... Dar nu imi gasesc chilotii de miercuri nicaieri. Nu stii, nu am dormit acasa miercuri seara? 

Miercurea tot timpul e o zi aiurea, nu stiu cine a inventat-o si de ce... 

Un lucru e cert. Miercuri fac baie in ocean pentru ca sunt obligata sa-mi port slipul trist care toata vara a tanjit dupa soare. 

Day 0. Un gand si o melodie



In cateva ore pleaca avionul si eu inca nu am bagajul facut. Nici macar nu m-am gandit la el, dar probabil ca va fi gata atat de repede incat o sa am timp sa ma uit si la un film. 

Merg spre cluj intr-un autocar plin de oameni transpirati. Soferul a vorbit cu mine in doi peri si nu a vrut sa imi puna bagajul la cala, iar acum stau cu el in brate. A zis ca nu este destul loc. Am insistat pentru ca toata lumea ma injura ca nu poate trece si brusc s-a facut loc.

Pot sa spun ca e dezgustator autocarul asta si plin de oameni nefericiti. Dar in clipa in care imi apropiu castile de urechi si o aud pe tracy chapman totul se schimba. A rasarit soarele serii printre picurii de ploaie si eu sunt cu gandul in vacanta. La vacanta ce urmeaza si la senzatiile pe care mi le va da. La imbratisarea sincera de care o sa am parte in aeroport si la inca cateva zambete false. Dar pe langa vacanta mai am un gand. Un gand si-o piesa. Imi plac amandoua.