Pagini

28 octombrie 2009

:|

Unii pierd, altii castiga... dar de data asta cu toata ca am pierdut, am castigat mult mai mult decat tine, invingatorule!

P.S. - de azi voi gandi cu mintea... :)

21 octombrie 2009

Omuletul verde

A fost odata ca niciodata un omulet verde cu pantalonasi maro. Era mic mic, cu ochisori mari mari negri. Avea zambetul larg, buricul in forma de „x” si un ghiozdanel ca un nasture in spate.

Din multimea de omuleti de aţă colorata el mi-a zambit cel mai tare, dar nu am vrut sa il despart de prietenii lui. Nu stiu cum s-a intamplat ca dupa ceva timp a aparut la mine in geanta. Era cu bratele deschise si mi-a facut cu ochiul; nu am rezistat sa nu il iau in brate.

De atunci tot timpul e langa mine. Ma ajuta sa ma concentrez, sa imi vina inspiratia sau sa imi pastrez capul pe umeri. Poate uit de el, uit si mintea imi fuge in alta parte, spre lucruri urate si insolente, dar ajunge sa ii intalnesc privirea gingasa care ma patrunde si ma face sa imi sterg tot zambetul rautacios de pe faţă, ma face sa imi pierd ideile nimicitoare si sa revin cu picioarele pe pamant.


E al meu, e Greeny, e un voodoo doll! >:)

[multumesc]

Elevul de serviciu

Ce inseamna sa fii elev de servici pe coridor?!? Inseamna sa stai sa „pazesti scoala”. Cum? Tremuri de frig si privesti fenomenele etajului. De exemplu.... vin doi cu 15 placinte si te tin la povesti pentru ca... pentru ca oricum au religie si nu conteaza, doua fete (un cuvant prea frumos pentru ele, sincer) stau si se consoleaza. Una plange pana ii pica ochii, iar cealalta o tine in brate si ii spune ca va fi bine. Altcineva iti cere algocalmin, femeia de servici spala pe jos si apoi vine valul de injuraturi pentru ca fiecare aluneca (daca are noroc sa nu faca putin spectacol printr-un plonjon de toata frumusetea). Directoarea umbla ca un ursulet la fiecare clasa fara sa stie ce vrea sau ce cauta, apoi se duce la arhiva si trage de usa incat iti face impresia ca vrea sa darame scoala, super analistul programator iti face cu mana din celalat capat de coridor. Din clasa... nu pierzi nimic. Toata „actiunea” se povesteste in pauze... de la pixul verde din prima banca, pana la ultima barfa despre proful "Cutarescui" si iti dai seama ca stii mai multe ca si cand te-ai fi aflat in clasa.

Ideea de baza e ca... scapi de ore, pardon, legitimezi persoanele straine care intra in scoala (nu vad care ar mai fi alea daca au fost legitimate la parter... eh da, e drept... infractorii stiu si intrarea din spate). Stai 6 ore si iti copiezi lectiile de la ore, asculti profii cum urla la alte clase ca apoi sa intre si la clasa ta si sa spuna ca „voi sunteti cei mai rai!”. Alt prof te trimite sa ii cumperi de mancare, celalat sa faci o copie... nu e problema, tu oricum prierzi vremea ascultand muzica si trimitand mesaje absurde. Rar, dar chiar rar, mai este cate unul care citeste o carte sau invata pentru orele de maine. Probabil el era chiar "bolnav" si nu a mai dat la scoala de o saptamana, dar cand vine datoria de a-si pazi scoala, nu se pune problema.


Astfel... scoala e in siguranta! :)

Azi mi-am vazut nasul

Pare o lume mica, dar agitata. E un peisaj care se schimba continuu.

Eu sunt una cu cearsaful intins pe jos, iar nisipul imi gadila ceafa. Mana imi acopera ochiul stang, iar lumea devine plata. Nu mai exista spatiu, ci doar o imagine care se schimba la fiecare secunda. Pe fundal apar valurile marii (mai agitate ca niciodata) si cerul cade direct in apa. In rest... sunt funduri negre, albe, rosii, unele care ma fac sa clipesc, altele care ma fac sa casc ochii. In partea stanga e ceva mare, roz-maroniu care nu se misca deloc. De dupa el apar toate acele funduri golase sau inbracate in panza colorata care sa-l scoata in evidenta sau sa ii dea alta forma.

Azi mi-am vazut nasul.

In toata aceasta imagine se formeaza noi dune de nisip, un racusor isi croieste drum prin praf, nisipul se umezeste, nisipul se usuca la razele soarelui (neexistent in aceasta imagine plata), nisipul aduna scoici, ca apoi acestea sa fie adunate de unul dintre acele funduri.

Se face umbra; vine o talpa uriasa care se opreste exact in fata ochiului meu liber si imi acopera tot peisajul pe care-l savuram pana acum. Dintr-o data simt ca ma atinge cineva si ma ridica. Atunci vederea mea spre lume a prins forme, s-a extins, e tridimensionala. Fundurile au maini si picioare, cerul s-a indepartat de mare, nisipul a revenit pe pamant.

Nasul meu a disparut!

15 octombrie 2009

De ce m-as duce la teatru?


- pentru ca simt miros de minti boeme

- pentru ca ma deconecteaza de lumea de afara

- pentru ca nu ma intereseaza pe cine am in jur, toti imi sunt prieteni

- pentru ca viata prinde gust mult mai dulce atata timp cat sunt acolo

- pentru ca ajung sa traiesc si eu sentimentele actorilor

- pentru ca a doua zi folosesc replici din piesa

- pentru ca invidiez degajarea si dezinvoltura artistilor

- pentru ca raman cu o morala pe care o voi tine minte muult timp de acum inainte (ca sa nu zic toata viata)

- pentru ca toti oamenii vorbesc despre piesa de teatru dupa ce ies din sala si se formeaza o mare de voci cu opinii

- pentru ca oamenii se imbraca frumos

- pentru momentele in care radem toti, ca si cum am fi o famile si bunicul ne-a zis o poveste amuzanta din tineretea lui

- pentru clar-obscurul care il formeaza scena in intunericul salii

- pentru miscarile de brate ale actorilor

- pentru momentele in care jumate sala striga „shhh” pentru ca 3 persoane au intrat intr-o criza de ras

- pentru sentimentul de glorie al actorilor

- pentru ca sunt curioasa intotdeauna cine va fi in fata sau in spatele meu

- pentru amutirea oamenilor dupa ce se trage cortina

- pentru sentimentul care il am cand se stinge lumina

- pentru zambetul care nu-l mai pot da jos de pe fata cand ies din sala de spectacol

- pentru ca e singurul loc in care nu-mi permit sa intarziu

- pentru ca IMI PLACE TEATRUL


concurs :)

12 octombrie 2009

Hey, 13!

Anul trecut ne intalneam in pauza mare langa biblioteca si fugeam repede in spatele blocului sa fumam o tigara. Ne ceream cu 5 minute mai repede de la ora ca sa apucam sa iesim din curtea scolii fara sa ne vada nimeni si apoi ne furam saruturi timide pe la colturi.
Fugeai de la ore si imi dadeai mesaj sa ies pe geam sa imi poti face cu mana; dupa ore Havana era a noastra si a ceaiurilor fierbinti cu 1 leu 50, iar cand ieseai de la meditatii (daca ajungeai…) tot acolo mergeam sa cerem muzica preferata, sa ne uitam la o emisiune tampita pe mute la TV, sa vorbim despre idioteniile care s-au intamplat la scoala sau care ne asteapta si sa ne umplem de fum. Dar mai aveam si momente in care vroiam sa fim numai noi, fara a fi atacati de povestile oarbe despre scoala, facultati sau teze si atunci mergeam la masauta cea mica din colt. Acolo puteam vorbi din priviri sau discuta lucruri serioase.
Dimineata primeam mesajul cu „Buna dimi :*” si lista de mesaje continua in timpul orelor cu mii de comentarii asupra profilor, colegilor, senzatiilor sau pur si simplu sa stim ca cineva, la distanta la cateva strazi, se gandeste la tine.
Seara, primeam beep si fugeam repede la coltul strazii, iti saream in brate si ne lasam purtati de vantul rece de afara. Ma simteam slavita, nu imi inchipuiam ca poate fi ceva mai frumos. Refuzam sa ma gandesc la vietile noastre din trecut, inainte de a deveni un „noi”, sau la viitorul care ne astepta ori vroia sa ne lase balta pentru ca imi dadea un sentiment de teama si nesiguranta. Nu puteam sa ma gandesc ca vom lua masa de Craciun impreuna sau ca voi fi in bratele tale in clupa in care vom striga „LA MULTI ANI, 2009!”, nu vroiam sa imi fac planuri, iar ele sa ma dezamageasca.
Era acea emotie de inceput, emotie pentru nou, pentru necunoscutul care imi placea si imi starnea tot mai tare interesul; sentimentele tremurau in mine pentru ca nu stiam la ce sa ma astept pentru ziua de maine.
Acum emotiile s-au diminuat, dar sentimentele sunt mai profunde. Ma pot gandi la cadoul ce-l vei primi de la „Mos Craciun” sau la cum ne vom bulgari in 2010, dar totul merge lin si firesc, fara planuri.
Planurile sunt zadarnice, e greu sa fie indeplinite, dar… sunt existentiale!

9 octombrie 2009

Leapsa

Am luat si eu o leaspa de la Boo daca tot nu ii plac si nu le intelege Prea multe intrebari fara raspuns… (glumesc alex :P) dar daca tot citesc raspunsurile altora, am si eu varianta mea :)

1. ce speli prima dată la duş?

- umarul stang… sau cateodata glezna stanga
2. care e culoarea ta de helancă preferată?
- neagra,clar :)
3. îţi place cafeaua?
- deloc, dar imi place cum suna "nu mergem la o cafea?"
5. cum te simţi acum?
- uda... tocmai am iesit de la dus
6. care e ultima literă din numele persoanei de care eşti îndrăgostit/ă?
- i :))
7. care e ultimul vis pe care l-ai avut?
- sa ma gandeeeesc... cred ca e prima noapte in care am dormit dustean dupa o saptamana de nesomn... asa ca nu-mi amintesc nimic... totusi, ultimul care imi vine in minte.. era ceva legat de Cluj :-??
8. ai putea mânca o lună întreagă felul tău de mâncare preferat fără să te saturi de el?
- nu am incercat niciodata :)) dar probabil daca incerc cu ecler cu ciocolata nu-mi va fi prea greu :D
9. de ce ai o poftă puternică acum?
- de un eclar cu ciocolata :)) daca tot a venit vorba :-j
10. la ce te gândeşti când auzi cuvântul “varză”?
- la Vita de Vie
11. ai numărat vreodată până la 1000?
- numaram des cand eram mica, numai sa vad daca sunt in stare :))
12. muşti sau lingi îngheţata?

- o savurez pe deplin asta e clar, dar nu stiu cum ca se termina prea repede :-j probabil in toate felurile

13. foloseşti emoticoane?

- :D:D:D

14. câte dormitoare are casa ta?

- 2...

15. ai cunoscut vreodată o celebritate?
- nu cred :-??
16. îţi place brânza?
- "branza puteeeeeeeee" asta e primul lucru care imi vine in minte cand aud branza, dar imi place (mult!)
17. care e ultima melodie de care ai fost obsedată?

- o veche obsesie care a revenit de o saptamana - Soundgarden - Black Hole Sun :D

18. câte ţări ai vizitat?
- 6?!
19. sunt părinţii tai stricţi?
- nu as putea zice asta ca imi citeste mama blogul :)) .. dar chiar nu sunt :)
20. ai sări cu paraşuta/parapanta/planorul?
- intr-o vreme ma gandeam zilnic la asta, acum... nu stiu, eventual daca ma impinge cineva cand ajung acolo sus :))
21. ai lua masa cu george w. bush clooney?
- nu
22. e ceva strălucitor în camera ta?
- chiar am verificat sa vad daca mi-a scapat cumva ceva.. dar nu :D
23. închiriezi filme?
- nu
24. unde vei merge sâmbată seara?
- Student Sound Days \:D/
25. ouă albe sau maro?
- ce? :)) Oua!
26. îţi place muzica?
- daaaaa
27. ai mers cu trenul?
- nu, maine va fi prima mea calatorie cu aceasta masinarie :))
28. ce zi a săptămânii e?
- vineri
29. ce ai mâncat la prânz?
- supa de galuste (acum o sa ma creada si mami ca am mancat :)) )
30. ce face mâine prietena ta cea mai bună?
- ?!
31. ai vazut filmul "the butterfly effect"?
- de 2 ani ma gandesc la el... dar nu :|
32. ce crezi despre "yankees"?
- nu cred :-j
33. ai părul ondulat?
- da, cand vrea el
34. când ai plâns ultima dată?
- azi... ca m-am uitat la 3 filme si.... asa se intampla mereu :D
35. ai intrat vreodată într-un zid?
- :)) doar stalp :)) in clasa I cand citeam pe drum din abecedar, pardon, ma uitam la pozele cu ratuste :-j
36. anotimpul preferat?
- primavara
37. adormi cu televizorul deschis?
- nu am televizor in camera :)
38. ai băut vreodată alcool direct din sticlă?
- cine nu a facut asta? :-?
39. crezi că eşti bătrână?
- 18 ani... trebuie sa fiu nebuna sa zic asa ceva 8-}
40. ţi-e frică de întuneric?
- :-" lalalalalaaaaa
41. îţi place viaţa ta momentan?
- clar
42. baţi în lemn?
- la inceput o faceam in gluma iar acum mi-a intrat in instinct :))
43. ai o vedere bună?
- -0.5 :D
44. poţi să faci hula hoop?
- noroc ca a zis Boo ce inseamna ;)) nu am avut niciodata sansa sa incerc
45. unde sunt părinţii tăi?
- tati pe afara, mami... la servici :)
46. ai fost vreodată sarutată în lift?
- da :)
47. care e următorul CD pe care îl vei cumpăra?
- :-??
48. ai intrat într-o încăpere pe fereastră vreodată?
- da :)) evadarile cu Nono din campionate :-j
49. ce ai cumpărat ultima dată?
- bilet de tren :))
50. cât de des vorbeşti la telefon?
- zilnic
52. ai pus piedică cuiva vreodată?
- azi la scoala ultima data
53. foloseşti beţişoare chinezesti?
- sunt doar de decor :)
54. ierţi prea mult?
- cateodata da...
55. deţii o armă?
- :)) un cutter
56. ai fost vreodată într'un castel?
- in multe
57. îţi place părul tău?
- depinde in ce directie o ia dupa ce imi dau jos prosopul din cap ;))
58. îţi place de tine?
- urata intrebare :)) dar... da
60. finiş. vă vine să credeţi?
- da...pt ca stiam ca sunt 60 :)


Am totusi o nedumerire… unde a gasit Boo ultimele 20 de intrebari ca de la cea care a luat leapsa nu avea numai 40 :)) ...intrebam si eu :)


Have fun, it's friday night!

5 octombrie 2009

Dor de tine, dor de noi...

Mie dor de tine, vreau sa fim din nou noi doua, sa mergem intr-o cafenea si sa vorbim cu straini, sa fumam ca si cum ne-ar fi frica sa nu ne prinda cineva; sa stam o juma de ora in dulap pana ne hotaram cu ce sa ne imbracam si apoi sa nu mai iesim din casa. Mai bine ramanem in bucatarie pana la 5 dimineata sa ne spunem secrete si sa dezvaluim mistere trecute. Sa ascultam muzica de radio, sa ne facem dedicatii tampite una alteia si sa fredonam orice refren cunoscut sau mai putin cunoscut.

Mi-e dor de tine si avem asa de multe de recuperat. Mi-e dor sa impartim patul, nu ca am dormi, dar cand auzim ca intra cineva in hol sa ne prefacem ca dormim si sa chicotim sub plapuma.

As vrea sa stam o dupa amiaza intreaga si sa ne uitam la filme, apoi sa impartim acelasi servetel pentru lacrimile varsate, iar seara sa mergem in barul acela murdar de langa librarie, sa ne imbatam ieftin, sa nu bagam pe nimeni in seama si apoi sa hoinarim strazile filozofand cele mai aberante subiecte.

Doua zile stam cuminti in casa simtindu-ne vinovate si pedepsite si apoi sa uitam de inelele de pe degete, sa ne urcam in tren cu directia spre nicaieri si sa nu spunem nimanui de ce placam de acasa si unde… doar plecam zambind si ne inchidem telefoanele.

Vrem sa vedem oameni inaccesibil, oameni altfel, oameni pentru o zi, care ne vor uita maine sau ne vor tine minte toata viata. Oameni care se vor uita de sus la noi, care nu vor stii de unde am aterizat, nu inteleg de ce am mers acolo, de ce facem galagie sau oameni carora le-am starnit interesul, dar maine raman doar doua nume false si vor cauta pentru tot restul vietii doua identitati care nu exista... Acesta va fi secretul nostru... Si poate intr-o zi vom merge din nou in acel oras, pe aceeasi strada care va avea club de noapte in loc de biblioteca, bile de beton in loc de copaci verzi si borduri colorate in oc de flori... dar barul nostru infect e tot acolo, cu alti scriitori pierduti si cei doi sunt tot la masa in coltu din stanga cu o alta bere in faţă… se va lasa cu povesti nesfarsite... :)


Ti-ai imaginat vreodata asta?

4 octombrie 2009

Miros de ceai pe bulevard


E duminica dupa aminaza. Mirosul ceaiurilor rafinate se simte din mijlocul bulevardului. Suntem numai noi doi si inca trei batranei care stau pe o banca la soare adulmecand mirosul clipelor care trec odata cu ei.

Orasul e linistit. Se aude doar fosnetul crengilor goale de copaci. Mirosul de ceai se resimte tot mai tare… e o duminica perfecta, trebuie sa mergem la ceainaria din colt si sa ne lasam purtati de muzica aromelor.

Eu stau sprijinita de umarul tau si privesc dansul culorilor… culorile care dau atata viata tablourilor atarnate neregulat cu sfoara groasa… iar tu, tu ma tii numai pentru tine; incerci sa ma faci una cu hanoracul negru de pe tine si imi ametesti 2 suvite de par.

Nu mai avem nevoie de cuvinte, ambinta ne poarta cu ea in lumea ceaiurilor si a zaharului brun. Sunt atat de multe arome, in atat de multe forme si culori… Mirosul de trandafiri ne face sa zambim, gandindu-ne la gradina imensa cu flori in care ne-am plimbat vara, fugind dupa cantecul pasarilor. Laptele de langa ceasca de ceai ne aduce aminte de noptile albe de la mare pe care le petreceam impreuna pentru a privi aurora diminetii, iar ceaiul negru ne aduce aminte de toate bancile orasului pe care am palavragit pana la caderea noptii pentru a sta apoi intinsi in iarba privind tacuti stelele.

Toata senzatia de mirosuri si gusturi ne face sa uitam de noi, de lumea agitata si trista de dupa geam… Problemele au ramas in fumul gri de afara, iar rautatile oamenilor au fost varsate in borcanul cu miere de pe masa pentru a nu mai putea fi dezlipite de acolo niciodata.

Astfel, ramanem doar noi doi intr-o euforie continua, simtind fiecare clipa grabita invartindu-se in jurul nostru formand un inel urias care ne tine uniti pentru totdeauna.