Se simte toamna. E seara, e tarziu, ne plimbam in tricou pe strazile Clujului care incep iar sa fie aglomerate, dar se simte toamna.
Cel mai tare se simte tomna cand avem tendinta de a ne retrage in baruri. Imi era dor de asta, sincer.
Sa uitam de noi si de numarul berilor comandate in timp ce stam la bar in Touluse. Sa avem genul acela de povesti de care numai acolo ne amintim, sa mancam chicken fingers cu sos alb si sa ne luptam pentru impartirea celor 5 bucati pana ajungem sa ne luam inca o portie.
Acelea sunt noptile speciale din Touluse si vor ramane pentru totdeauna acolo. Are barul masiv si oameni frumosi dupa bar. Zambesc si simti ca ti-ar face toate poftele, fara sa te judece. Asa ar trebui sa fie toti barmanii, dar nu gasesti multi in orasul nostru.
(Cu siguranta daca as avea o zi neagra si trista... aici as vrea sa imi inec amarul. I-as da un telefon sa vad daca poate sa vina sa ma asculte, doar sa ma asculte si sa nu zica nimic. Iar dupa ce imi termin povestea sa mergem sa dansam. As avea dureri de cap a doua zi, dar sigur m-as simti mai bine. Doar sa vina...)
Apoi venim acasa plimbandu-ne de mana, sarind si facand piruete, dar fara sa atingem pista de biciclete. Stam intinsi pe jos cu privirea atintita in tavan si ne ne facem planuri de weekend.
Imi place sa te vad incantat. Sa vad ca iti doresti cu adevarat, ca ai totul pus la cale si ai facut o intreaga poveste. Imi place. Nu stiu daca incantarea ta vine din interior sau pur si simplu pentru ca m-am suparat eu candva, dar pana la urma ce conteaza, atata timp cat exista, atata timp cat rezista.
Hai sa nu mai gandim atat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu