Pagini

11 septembrie 2012

Daca am fi 100...

Azi, incercand sa fac curatenie laptop, am dat de acest document... 
Cred ca ar trebui sa-l cititm in fiecare zi:


Daca am reduce populatia Pamantului la un satuc cu 100 oameni, pastrand proportiile reale, situatia ar arata astfel:

57 asiatici
21 europeni
14 americani
8 Africani

52 femei
48 barbati

70 de alta rasa
30 albi

89 heterosexuali
11 homosexuali

  • persoane ar detine 59% din toata averea lumii si toti ar fi din USA
  • 80 ar avea conditii proaste de viata
  • 70 ar fi analfabeti
  • 50 ar fi subnutriti
  • 1 ar muri
  • 2 s-ar naste
  • 1 ar avea un computer
  • 1 ar avea educatie superioara

Daca te vei uita astfel la lumea noastra, vei vedea ce mare nevoie avem de solidaritate, intelegere, rabdare, si educatie.

  • Daca azi de dimineata te-ai trezit sanatos, esti mai fericit decat 1 milion de oameni care nu o sa mai apuce saptamana urmatoare.
  • Daca nu ai supravietuit unui razboi, singuratatii dintr-o celula de inchisoare, agoniei torturii foametei, esti mai fericit decat 500 milioane de oameni din aceasta lume.
  • Daca poti intra intr-o biserica/ moschee/ sinagoga fara teama de a fi inchis sau ucis, esti mai fericit decat 3 miliarde de oameni din lume.
  • Daca ai mancare in frigider, ai haine si incaltari, ai un pat si un acoperis, esti mai bogat decat 75% din oamenii acestei lumi.
  • Daca ai un cont in banca, bani in portofel si ceva monede in pusculita, te numeri printre cei 8% oameni din lume care o duc bine.
  • Daca citesti acest text esti de doua ori mai norocos deoarece - nu apartii celor 2 miliarde de oamenicare nu pot citi si... ai un computer.

Asadar, la fel cum a zis Mark Twain

munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani,
iubeste ca si cum nu ai putea fi ranit niciodata
danseaza ca si cum nu te-ar vede nimeni
traieste ca si cum pamantul ar fi Raiul.





10 septembrie 2012

Google search


Pentru tine e usor; dai un singur search pe Google si imi gasesti cuvintele peste tot. Gasesti vorbe, ganduri, idei si senzatii din care poti sa sustragi principii de viata. Tu vezi unde mi-am petrecut serile si dupa-mesele. Tu vezi cu cine am fost si ce am facut. Daca ma cunosti cat de cat, asa cum cred eu ca ma cunosti, nu ar trebui sa iti fie greu nici sa iti dai seama unde urmeaza sa ma duc.

Tie ti-e usor, dar cu mine cum ramane?
Tu unde te ascunzi?

9 septembrie 2012

Three rounds and a sound

El a intrebat-o dansezi? Ea nu i-a raspuns. Era in zadar, erau departe unul de celalalt, 
dar au danst amandoi cu stelele pana in zorii zilei.

8 septembrie 2012

Rucsacul verde si cu pieptul tare

Imi place atat de mult sa calatoresc. Pornirile sunt dinainte ca soarele sa strapunga orizontul si asta ma binedispune enorm. Trenul ma leagana in voie, privesc lumina gri de afara si ma las purtata de ganduri. Ganduri trecute si ganduri viitoare. Prezentul parca a disparut.

Stau pe o bancheta cu doua locuri. In stanga mea se odihneste rucsacul verde si cu pieptul tare, cum iti placea tie sa ii zici, dar eu iti simt respiratia. Iti vad zambetul de pe buze si emotia mersului spre necunoscut. 


Imi place cu tine, imi place cu tine in gand, ma simt protejata. 

Hai, ia-ma de mana, in curand lumea ne va fi la picioare.

Adversităţi


Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi, dar... de dragoste mai ales.

Nichita Stanescu 

6 septembrie 2012

Arrivals

De-ai sti ce bine mi-a prins intalnirea cu tine...Toate teoriile pe care le gandeam si razgandeam nopti in sir parca au iesit la lumina. Mi-a ajuns un zambet, o grimasa de a ta sau trei vorbe si am transformat toate semnele de intrebare in exclamari. 

Mi-ai dat curaj. Mult curaj. Curajul de a-mi sustine punctul de vedere in fata mea, de a fi stapana pe el. Curaj ca pot sa merg mai departe; mult mai departe daca imi inchid urechile. 

Mi-ai aratat ca eu sunt cea care contez in primul rand, mi-ai deschis ochii si m-ai invatat cum sa pasesc cu fruntea ridicata - era si pana acum sus, dar interiorul poate tremura inca, poate isi mai punea intrebari, poate inca era confuz . 

Te-am condus la aeroport. Te-am imbratisat tare si am asteptat pana ti-am pierdut urma urmarindu-ti mersul vesnic vesel. Nu stiam cand am sa te mai revad. Era momentul sa plec si era momentul sa ma simt goala pe dinauntru, dar eram mai plina ca niciodata. Tot ce imi era confuz pana atunci devenise straveziu. Toate intrigile pe care le aveam in rucsac le-am lasat in aeroport, la departures... Eu m-am intors la arrivals si m-am plantat in fata usilor fumurii care se deschideau din cand in cand cu fete zambitoare. Nu-mi zambea niciuna mie. Nu trebuia sa fiu acolo, dar imi placea sa stau sa astept... Sa-l astept; desi stiam ca nu va aparea. Stiam. Dar pe muzica gandurilor si forfota din jur nu simteam distanta ce ne desparte. Totul era perfect. 

Nu a venit acum, dar o sa vina. Stiu ca o sa vina. 
Mi-a zis ca vine. Mi-a promis.

4 septembrie 2012

Puterea gandului


Nedumerire.



Tu te gandesti la mine din cauza ca ma gandesc eu mult la tine sau eu ma gandesc la tine din cauza ca tu te gandesti mult la mine?