Stau aici pierduta in hamac si ma gandesc... Nu cred ca as vrea sa fiu cu altcineva in clipa asta aici. Nu as putea. Nu m-as mai simti linistita, nu as mai fi eu. Nu sunt in stare sa vad alt om, nu pot sa mi-l imaginez, iar eu creionez multi oameni in fiecare zi. Multi oameni si multe povesti.
Eu sunt prinsa in hamac deasupra apei si stau sa cad. Cordelina tot coboara pe trunchiul copacului, doar nu crezi ca pot ramane nemiscata foarte mult timp. Totusi, am incredere in nodurile lui. Am incredere in carabinele lui alese cu mare grija.
El taie lemne. Face foc, sculpteaza, prajeste cate ceva, se bucura de toporul proaspat cumparat si imi impleteste o coronita foarte complicata din cateva buruieni.
E liniste si nici macar nu simtim nevoia sa vorbim. Stiu ca e aici langa mine, stiu ca se simte bine si chiar nimic nu mai conteaza. Eu stau cu o carte in brate de ceva timp si nu sunt in stare sa ma concentrez sa citesc 3 randuri. Natura e mult mai interesanta azi. Gandul meu poate zbura mult mai departe decat sexul nebun din carti.
E bine. Imi plac duminicile in natura. Imi plac duminicile cu tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu