Pagini

28 noiembrie 2011

Reactia de dupa colt


Mi s-a parut ca te-am vazut azi, mi s-a parut ca am trecut in graba unul pe langa celalalt chiar la colt de strada. Am avut o scanteie, nu sunt sigura daca ai fost tu. Culoarea parului era la fel si parca si haina ti se potrivea la cum te cunosc eu. Ai avut si tu o ezitare? Ca nu am apucat sa imi dau seama.

Nu stiam ce sa fac, sa vin dupa tine sau sa imi continui drumul?! Am intrat intr-un magazin sa-mi iau un cuib de viespe plin cu miere si stafide, gustul lui ma duce departe de obicei, ma face sa inchid ochii, sa nu ma mai gandesc la nimic si imi pune un zambet pe buze, in schimb azi imi starneste intrigi, nu pot sa-mi iau gandul de la tine, trebuie neaparat sa stiu daca tu ai fost acela... si daca ai fost tu, trebuie sa iti spun doua cuvinte, nu poti fugi asa.

M-am intors inapoi. Daca erai tu cu adevarat pot sa imi dau seama unde mergeai. Acum stau pe partea cealalta a peretelui, spune ceva! Esti acolo? Cat mai trebuie sa astept sa iesi afara? Mi s-a parut la un moment dat ca ti-am auzit si vocea. Eu nu ma misc de aici pana nu iti zaresc privirea si imi daruiesti un zambet.

Te astept, ok? Te astept, dar am sa ma prefac ca intalnirea noastra a fost pur intamplatoare. Eu rezist, eu rezist oricat, numai fa-te vazut. Te rog, te rog spune-mi ca esti chiar tu pe partea cealata a peretelui si apari langa mine, vreau sa vorbim.


UPDATE: Am asteptat 2 ore in fata acelui perete si pana la urma s-au facut vazuti toti. Tu nu erai. Acum am o nedumerire: te-am confundat la colt de strada sau am gresit eu peretele in fata caruia am stat?

27 noiembrie 2011

Singura, enervand vecinii

Azi nu vreau sa am niciun contact cu lumea. 

Am tras draperiile si am sa pastrez semi-intunericul pe tot parcursul zilei pe ritmuri grele, enervand vecinii. Seara am sa umplu fiecare colt al camerei cu lumanari, pentru a ramene in semi-intunericul care intre timp s-a transformat in intuneric. 

Am sa raman singura. Nu vreau sa raspund la telefoanele care ma cheama in oras, care vor sa ne plimbam, sa vorbim lucruri nemaiauzite sau sa imi foloseasca umarul pe post de batista. Imi pare rau, azi nu.

Azi vreau sa fiu singura si sa ma bucur de singuratatea mea. Nu am sa imi spal vasele, nu imi fac patul si nici nu imi aranjez hainele in dulap asa cum mi-am promis de cateva saptamani. Nu adun miezul de pe jos, nici hainele uscate demult si nu curat praful perfect vizibil de pe chiuveta din baie. Chiar pot sa traiesc foarte bine si cu ele in jur, parca fac totul sa para mai viu.

Azi stau, citesc, scriu, trimit scrisori placute si mesaje mai putin placute. Azi verific bazele de date pentru a vedea cum unii lucreaza pe la spatele meu... (pardon, continua sa lucreze...) si stiu ca o sa ma popodeasca un val de rasete, sunt atat de naivi! Sincer, chiar nu stiu cum mai rezistati! 

Azi am sa ma uit la poze din trecut fara sa le aduc in prezent si am sa incerc sa ignor soarele care chiar acum face fel si fel de umbre pe draperia maro.

Five minutes alone by Pantera on Grooveshark


25 noiembrie 2011

O senzatie magistrala

E aproape dimineata, stau in pat de cateva ore si nu pot sa adorm. Nici nu stiu daca vreau cu adevarat asta. Am un zambet vinovat pe buze si am grija sa nu il vada cineva, nu as vrea sa il interpreteze.

Imi place sa ma gandesc la toiul noptii de acum cateva seri, cand eram in mijlocul zonei pietonale. Era liniste si frig afara, dar o senzatie magistrala ma inconjura. Ma uitam la cer, la stele care abia se zareau prin atmosfera de iarna. Mi-am deschis larg bratele si am inceput sa ma invart, parca vroiam sa adun totul in mine. 

Pentru o clipa am inchis ochii si m-am trezit in bratele lui. Linistea s-a asezat si mai tare in jurul nostru. Ii priveam ochii, ca doi carbuni proaspat stinsi. Se apropia tot mai tare de buzele mele aproape inghetate, dar s-a abtinut sa ma sarute. S-a abtinut, insa a facut cativa pasi si m-a lipit de perete. Nu mai puteam sa ma desprind de pieptul lui, nu mai putam sa zic sau sa fac nimic... Acolo, luand cheia din buzunar a scrijelit pe zugraveala aproape decojita. Vreau sa-ti simt aroma buzelor... Mi-a mangaiat obrazul, a trecut cu trei degete pe intredeschisul gurii-mi ca sa-mi simta respiratia accelerata si a plecat.

In fiecare zi trec prin acel loc, in fiecare zi ma lipesc pentru o secunda de acel perete, iar seara, inainte sa ma culc, amintirea imi aduce un zambet inocent pe buze, inocent si putin vinovat... In fiecare zi privesc zgarietura ce a ramas in perete si sper sa revina, sa-i daruiesc gustul sarutului meu. 


Fade Into You by Mazzy Star on Grooveshark

Some kind of night into your darkness
Colors your eyes with what's not there

24 noiembrie 2011

Irezistibil, Dan Coman



“O spun cu tot orgoliul din lume: sunt poet!”
Cu toate că a vrut să scrie poezie, i-a ieşit un roman. Dan Coman vroia să scape de propriile sale poeme, pe care nu le mai putea citit, nu le mai putea înţelege, dar care îl obsedau. Aşa a publicat primul său roman, Irezistibil. [citeste mai departe in ArtAct Magazine]

Mai multe articole aici 

Aceleasi strazi, acelasi autobuz

Azi am zburat cu gandul in anul trecut. Mi-am amintit cum strabateam drumul acesta, cum il uram de multe ori pentru ca nu aveam o dorinta adevarata de a ajunge in celalalt capat. Mergem cu autobuzele care abia se miscau si care tremura si daca e soseaua lina. 

De obicei stateam pe ultimul scaun, acolo era cel mai bine, doar un singur scaun, fara "vecini". Incercam sa citesc, sa iau partea buna din drumul care dura aproape o ora... dar nu prea reusam, sincer. Ma gandeam la alte lucruri si dadeam paginile fara sa fi inteles ceva. Ma gandeam la tine, daca o sa-mi zambesti din suflet sau dintr-o prosteasca obligatie, cum o sa se sfarseasca seara, daca o sa ne-o petrecem iar pe gresia din bucatarie (pentru ca nu aveai scaune) sau o sa zburdam undeva prin oras, atat cat intelegeai tu termenul de zburdalnicie.

Nu stiu ce m-a facut sa ma gandesc la toate astea, chiar azi. Poate autobuzul vechi, poate acelasi ultim scaun pe care stau si acum sau faptul ca strabat acelasi traseu si vad aceleasi cladiri... 

Insa acum e altceva, acum a duc acasa.



However long I stay...

20 noiembrie 2011

Vinerea prefer ochii verzi

Imi place sa stau singura, imi place sa traiesc singura in apartamentul meu micut, nu inteleg de ce tot instrambati nasul?! Am propriile mele reguli, ajung acasa la ce ora vreau fara sa dau explicatii cuiva, nu ma trezeste nimeni dimineata pentru ca se impiedica de covor, baia e libera in orice clipa si am intreg patul numai pentru mine. 

Daca vreau, pot sa chem doi ochi albasti (si in zilele de vineri verzi) sa imi tina de cald, sa impartim o sticla de vin in bucatarie, iar apoi asternutul pana dimineata. Nu am nicio obligatie fata de cineva, nu trebuie sa fiu draguta cand e ultimul lucru pe care l-as face, nu trebuie sa vorbesc, doar ca sa tin o conversatie, nu trebuie sa ma enervez ca au disparut brusc biscuitii mei preferati si miezul de pe masa il strang doar dupa mine.

Cand ies in oras, nu ma gandesc la cine ma asteapta acasa sau la faptele mele, sunt pe picioarele mele si pot sa fac ce vreau. Hainele de pe uscator pot sa le strang chiar numai cand am nevoie de ele, vasele cand nu mai am alte farfurii si dulapul... il aranjez doar in weekend. 

Mie imi place singura, nu inteleg reprosurile voastre...


Lonely Day by System of a Down on Grooveshark

"I'm not lonely, I'm alone"



17 noiembrie 2011

E toamna nebun de frumoasa la Cluj, Horia Badescu

De curand, Horia Badescu si-a lansat noul volum de poezie, "E toamna nebun de frumoasa la Cluj". Răsfoind-o, dai peste 35 de poezii care creionează Clujul studenţesc şi atmosfera acestuia de acum 40 de ani. Un Cluj cu literatură şi poeţi, un Cluj cu cărţi şi cultură, un Cluj cu dorinţă de cunoaştere... Iar paginile, foarte fine la atingere de altfel, sunt completate cu imagini ale Clujului de azi şi elemente decorative de pe arhitectura clădirilor. [citeste mai departe in ArtAct Magazine]


16 noiembrie 2011

Du-mă!

Du-mă toamna târziu
sus pe dealuri!
Du-mă toamna târziu
lângă vânt!
Obrazul serii îți caută
neliniștilele mâini.
Du-mă tomna târziu
pe străzile Clujului,
când ziua e încă nehotărâtă
în patul serii.
Du-mă toamna târziu lângă tine!
Du-mă toamna târziu lângă!
Du-mă toamna târziu!
Du-mă toamna!
Du-mă!
Horia Bădescu

... pentru ca inca e tomna la Cluj, pentru ca tinerii inca se plimba pe strazi si se saruta intre frunze; pentru ultimele momente de culori aramii care se vor transforma incet incet in alb si gri. Pentru toate acesta... Du-mă!

12 noiembrie 2011

Sa uitam de "ieri"


Ieri am urat totul la tine. Nu imi placea nici cum respiri, nici cum tii paharele in mana, nici faptul ca speli vasele, iar ideile ce zburau prin bucatarie ma ingrozeau.  

Ieri nu te-am iubit, nici dimineata, cand ai iesit zambind pe usa, nici seara, cand incercai sa ma binedispui. Tot ce-mi doream era sa plec, sa ies din casa, sa nu ma mai gandesc la tine, sa nu vad in ochii tai trecutul, sa nu mai simt ce traiam candva si nici sa ma mai gandesc la ziua de maine; ziua de maine pe care mi-o imaginam... si stiam ca nu o sa iasa bine. 

Vroiam sa ies in frig, sa ma uit printr-un vizor mic si sa vad o imagine mare. Sa vad ce se intampla in jur, sa urmaresc oamenii de pe strada si din autobuze cum se bucura de seara de vineri, cum au ranjet pe fata ca au scapat de o saptamana grea si urmeaza un weekend placut. Orice. Orice numai sa nu te mai aud si sa iti contrazic fiecare cuvant. 

M-am controlat. Nu vroiam sa dau explicatii mai tarziu pentru comportarea mea... Asa ca am facut un dus si m-am pus in pat sa citesc, dar nici asa nu a fost mai bine. Data viitoare nu am sa ma mai abtin, am sa plec. 

Acum bine ca nu mai e ieri. 

10 noiembrie 2011

E toamna nebun de frumoasa la Cluj, Horia Badescu

In ziua in care si-a lansat noul volum de poezie, E toamna nebun de frumoasa la Cluj, Horia Badescu a facut mai mult decat o simpla lansare de carte; poetul a transformat evenimentul intr-o seara de poveste, poezie si cantec. [citeste mai departe in ArtAct Magazine]



Everyday Drama @ Carturesti

Evenimentul Everyday Drama a ajuns la cea de-a treia editie si se afla in plina desfasurare in libraria Carturesti din Cluj. In fiecare zi de luni, de la ora 19, pana in data de 5 decembrie, tinerii actori sustin spectacole-lectura ale pieselor generatiilor noi, sau generatia X Men & Women, cum isi spun ei, reportaje antropologice sau scurtmetraje de fictiune [citeste mai departe in ArtAct Magazine].

Aproape liniste

Nu inteleg de ce ai plecat fara niciun zambet, fara nicio vorba. A venit iarna peste noi, unde esti sa imi dai caldura? Cat mai trebuie sa astept? De ce nu esti langa mine?

Imi placea atat de mult sa impartim camera, masa micuta din bucatarie, pe care nu incapeau nici doua farfurii, sau asternuturile colorate. Ai plecat... de fapt, te-ai dus cu pasi marunti spre o ceata deasa, pana cand nu te-am mai vazut. Stii bine ca nu puteam sa fug dupa tine! Stii bine ca nu aveam cum sa te ajung! Stii, nu? Te-ai indepartat de mine si am ramas singura intr-o camera cu un pat prea mare pentru o singura persoana. De ce ma obligi sa dorm pe canapea?


Am insomnii in fiecare noapte, nu pot sa adorm, iti vad chipul langa mine, dar nu pot sa-l ating. Te chem, te strig, urlu dupa tine, dar tu nu mai raspunzi la vocea mea. Ma plimb innebunita pe strazile orasului, poate am sa te zaresc, poate am sa iti gasesc urma, poate am sa iti simt mirosul, totul e pustiu fara tine. 

Invata-ma sa fiu singura si am sa fiu, invata-ma sa te port cu mine doar in gand, sa fii cu mine peste tot fara sa iti strig numele. Invata-ma si nu am sa te mai caut in ceata deasa. Invata-ma sa imi pese de ziua de maine, invata-ma sa vad ca exista un maine, eu am ramas tot in trecut, acolo unde erai tu... acolo unde ma stangeai in brate si imi stergeai lacrimile cand era nevoie.  Invata-ma. Invata-ma sa nu te mai iubesc, pentru ca tot tu m-ai invatat si ce este dragostea. Nu ma lasa asa. Nu pleca.

Vino, vino inapoi. Daruieste-mi caldura, daruieste-mi zambete, fa-ma fericita. Alunga-mi visurile urate, alunga-mi tristetile din rutina zilnica, alunga-mi disperarea si invata-ma sa traiesc. 

Invata-ma sa traiesc fara tine, invata-ma sa te alung din sangele meu, din tremurul mainilor sau din colturile buzelor. Invata-ma sa nu te mai iubesc si te voi lasa in pace, pentru totdeauna... dar pana atunci, vino, vreau sa-ti vorbesc.



... nu te razgandi, nu ma ocoli, nu mai fugi,
nu mai vreau sa astept...

5 noiembrie 2011

In my heart

Again and again and... again!


In boxe in casa in timp ce imi pregatesc micul dejun, in timp ce fac dus, in timp ce imi rasfoiesc cursurile, in timp ce citesc poezii de Minulescu pe net, in timp ce vorbesc cu tine la telefon (doar ca am dat volumul mai incet)... pe strada in casti in timp ce merg cu autobuzul si privesc pierduta pe geam, in timp ce ma plimb printre frunze galbene, in timp ce se aprind luminile in oras, in timp ce stau putin pe scarile de la catedrala, in timp ce ies de la teatru cu capul sus si cu un zambet pe fata, in timp ce ma plimb printre rafturi in Kaufland, in timp ce ma enervez ca nu gasesc linguritele alea, in timp ce imi iau pijamaua mov pe mine si imi pun halatul pufos peste, in timp ce... you're always in my heart... yes, in my heart.

3 noiembrie 2011

Ana Blandiana - despre cenzura


„De la cenzura ca formă de libertate, la libertatea ca formă de cenzură”... prin acest titlu de conferinţă a făcut Ana Blandiana pe toată lumea curioasă de discursul ei şi de mărturiile pe care avea să le spună. [citeste mai departe in ArtAct Magazine]

Glorioasa fanzina, nr 7-8

Esti talentat sau acum desenezi pentru prima data? Nu conteaza, clubul de banda desenata din Cluj, condus de Adrian Barbu, iti da frau liber imaginatiei si poti sa iti expui ideile peste tot. Asta s-a intamplat in libraria Carturesti, unde s-a lansat numarul 7-8 al Glorioasei fanzine fondata de Ileana si Maria Surducan [citeste mai departe in ArtAct Magazine]