Pagini

30 decembrie 2009

Happy New Year!!!

Heeeeeei, se termina 2009... ce sa zic, a inceput bine si sunt sigura ca se termina la fel de bine :D A fost un an plin in care am facut de toate. Bune, incat m-am mirat eu de mine, rele pana nu m-am recunoscut, tampenii de care am ras in fiecare noapte sau de care am zis "cum am putut sa fac asa ceva?!?... totusi a fost tare :)) " si lucruri de care ma bucur acum si ma voi mai bucura.

2009 a fost un an al schimbarilor... am intrat cu zambetul pe buze si am altfel de oameni dar tot zambitori si impreuna, am intrat copii si am iesit "copii mai mari", am intrat cu o gandire putin ingusta si am iesit la lumina, am intrat fara trecut, dar acum avem ceva la care ne putem intoarce si am pasit spre 2009 mult mai multi, dar iesim doar noi doi, restul nu conteaza.

Amintiri, amintiri exista si le voi duce cu mine in 2010. Acum mi-e somn si nu mai am chef sa ma gandesc la ce a fost, acum ma intereseaza doar ce va urma. Vreau sa stam din nou sa povestim de toate lucrurile urate si sa le lasam in 2009, sa ne privim si sa ne spunem ce simtim cu adevarat, ce asteptari avem si sa ne punem dorinte in timp ce ne imbratisam la miezul noptii... chiar asa, acum suntem copii mari, nu ca anul trecut.

Am impresia ca 2010 e foarte departe, dar vreau sa-l simt din plin ;) N-am sa mai calc pe bec deloc, doar ma voi incalzi la picioare...

An nou fericit!

29 decembrie 2009

Ti-am zis ca nu mai vreau sa te vad? Ti-am zis ca m-am saturat de ignoranta ta? Eu nu pot dormi noaptea pentru ca ma gandesc la tine, la ce faci, la gandurile tale... iar tu nu-mi spui nici „buna dimineata” sau „vezi ca trebuie sa plec de acasa”.

Observ ca a ajuns o revista mai importanta decat mine, zambetul mi-l oferi doar cand imi citesti un banc, probabil pentru ca te plictisesc, povestile mele se sfarsesc fara un sfarsit pentru ca aud din senin „ti-am zis faza de ieri?” ah, da... mersi, eu char ma simteam ascultata. Idioata ca intotdeauna! :)

Acum ma gandesc ca ar fi mai bine sa revin la adevaratii prieteni. Stiu ca ma vor ierta, m-au iubit cu adevarat, nu au cum sa nu ma ierte. Stiu, i-am ignorat doar pentru ca nu iti placeau tie... dar am sa le cer iertare si am sa le spun secrete pentru ca sunt sigura ca si eu imi vor spune la randul lor si nu voi primi raspunsuri de gen „crezi ca asta ar schimba situatia?”; sunt sigura ca mi-ar deschide usa zambind, mi-ar primi cadourile cu o imbratisare si mi-ar face o petrecere surpriza cand as fi suparata.

Acum te las, nu mai are rost, am treaba, am de revenit la o noua viata... te las sa te plimbi de mana cu prietenii, sa primesti mesaje de la vecinii urati pe care ii ai, sa le spui povesti peretilor, probabil ei te vor intelege mult mai bine decat mine, te las sa te saruti cu ziarele si sa iti mangai propriul corp. Sau pe altcineva... mai conteaza? Nu ar trebui sa ma intereseze mai mult decat lipsa ta si linistea pe care mi-o daruiesti...

Mi-ai uitat numarul de telefor deja, nu? Sau ce faci? Mi-ai ajuns in prag... de ce? Pentru ce? Vrei sa cunosti si ignoranta mea?

Mai bine pleaca tu... ca altfel plec eu!

26 decembrie 2009

Addicted

Aprinzi o tigara cand:

  • nu iti convine ce zic
  • te enervezi
  • te plictisesti
  • astepti pe cineva
  • ai luat teapa
  • nu il mai poti urmari pe cel de langa tine
  • nu ai ce face
  • esti stresat
  • vrei sa intri in vorba cu cineva
  • termini de mancat
  • stai singur
  • esti beat si te bucuri ca nu ii mai simti gusul ala puturos
  • te plictisesc
  • ti-e foame
  • urmeaza sa intri intr-un local in care nu se fumeaza
  • vrei sa fii mai interesant facand cerculete din fum
  • bei cafea
  • esti obosit
  • ...


Pentru ce?

Pentru nimic... doar pentru ca nu ai destula personalitate sa stai cu mainile incrucisate si sa te uiti in vitrina in timp ce astepti, nu poti sa stai singur la masa ca se uita restul ciudat la tine, pentru ca cineva trebuie sa te consoleze cand esti trist, pentru ca trebuie sa te razbuni pe cineva cand esti nervos, pentru ca ai nevoie de alinare si pentru ca ti se pare atat de potrivita cu orice…


Esti tare! ;)

25 decembrie 2009

Dimineata de Craciun


Stiu ca te uiti la mine si nu iti place ce vezi, stiu ca ai prefera sa pleci de aici si sa nu trebuiasca sa zambesti fals, dar nici macar asta nu faci. Am crezut ca iti vei aminti si de mine, ca voi primi un multumesc spus din suflet si cu putina caldura in ochi.


Vroiam doar sa iti vad reactia cand deschizi cadoul. Era pregatit cu o luna in urma si gandit cu doua. Voiam sa vad doar zambete, cadouri imprastiate in toata casa… nu o felicitare nedeschisa si un pachetel nemiscat de sub brad. Poate data viitoare va iesi mai bine, eu…



Acum vreau doar o imbratisare!

23 decembrie 2009

Si singuratatea zambeste de Craciun...

Mai este o zi pana la Craciun, iar eu sunt singura in camera imbracata intr-un maiou negru, in pantalonii de casa si 2 lantisoare uitate la gat de saptamani intregi. E confortabil, nimeni nu are grija mea, parul burzulit si neglijat se simte liber, imi mangaie umerii, lacul zdobit de pe unghii nu ma mai cheama sa ii acord atentie, iar patul nefacut arata asa de bine!


Zambesc. Totul e vesel in camera azi... iar ninsoare de afara ma duce cu gandul la voi, la clipele in care eram toti 3 si ne bulgaream sau faceam un om imens de zapada in timp ce mami facea prajituri iar tati punea beculete albastre si argintii pe casa. A fost demult, a fost frumos, dar eu inca mai astept acea zi in care vom fi din nou toti 3 in aceiasi poza chiar daca mai trec inca 13 ani; nu am sa renunt la aceastadorinta niciodata. Acum ma bucur doar de amintirea care ma duce inspre voi.


Trebuie sa fac ultimele pregatiri pentru ziua de maine. Am impachetat cadourile cu grija, le-am pus mesaje dragute, scrisori si miros de sarbatoare, apoi le-am ascuns dupa perete. Maine seara le pun subtil sub brad asteptand reactia lor si imbratisarile care ma vor umple de fericire. Am sters praful de pe raft, analizand fiecare obiect care imi amintea ceva, am recitit fiecare felicitare uitata de timp si i-am zambit fiecarui rand.


Azi e ziua amintirilor… am admirat pozele in care au inghetat momentele fericite, nisipul din borcan care ma duce cu gandul la marea agitata de azi vara, posterele lipite cu scotch pe care acum nici nu le mai observ, fac parte din perete… am mirosit lumanarile parfumate de la tine pe care nu am vrut sa le aprind pentru ca nu vroiam sa dispara, am facut iar o selectie intre toate bratarile si lantisoarele din piele, lemn, os, metal… primite sau cumparate si am ramas la acelasi numar, fiecare inseamna ceva pentru mine. Mi-am spalat jucariile de plus si le-am aranjat frumos pentru ca deja incepeau sa se piarda sub calorifer si am rearanjat toate "minunatiile" de sub pat.


A fost ca o plimbare in trecut, o plimbare pe ritm de amintire… S-a terminat, acum stau la birou si scriu toate acestea gandite cu cateva ore inaninte. Nu-mi place, atunci erau mai ample, erau traite, erau pline de emotie, de fericire sau nostalgie. Dar cand am ajuns la birou "facand informatica" elanul meu s-a taiat de tot… raspunsurile de pe foi ma fac sa trec peste rezolvare, formulele de pe pereti se uita urat la mine, iar eu, prin dezordinea de pe birou, prin agrafe, carnetele, chei, pixuri, scrisori, si alte "tehnologii" am incercat doar sa le acopar, sa le fac sa dispara, dar nu am reusit decat sa ma gandesc la ziua de 3 iulie, o zi in care voi canta in jurul unui foc de tabara facut din formule si calcule nesfarsite… Atunci ma voi simti eliberata de obligatiile din trecut, obligatii care au devenit cu fiecare zi tot mai greu de tolerat.


A fost placut… acum mai am de scris o scrioare plina de amintiri, pe care nu stiu cum sa o incep si cand o voi termina…. Apoi ma duc la o plimbare printre fulgii de nea, sunt asa maaari si abia astept sa mi se topeasca pe obraji, sa imi rasfete sentimentele pana cand nu mai imi simt degetele de la picioare si ma satur de copacii tristi din parc. Dupa aceea revin in casa si beau o cana mare de vin fiert uitandu-ma la bradul de craciun cu un zambet mare pe fatza.


Va fi o noapte luuuunga! :)

11 decembrie 2009

Imi pare rau...

Imi pare rau pentru furtuna de ieri, imi pare rau
pentru cosul de cumparaturi, pentru inghetata de vanilie,
pentru ochii lui tristi, pentru geamul spart
si pentru vopseaua stearsa din par.

Imi pare rau
ca nu am dormit acasa,
pentru privirea mea care a luat-o razna
fara sa imi dau seama,
iar tu ai observat; imi pare rau ca m-ai vazut,
ca mi-ai zimbit si mi-ai vorbit frumos in continuare.
Nu trebuia!


Eu ma uitam la doua fire de par
si am uitat de restul...
am uitat de patura mare si groasa,
de cararile nesfarsite, de biletele de tren,
de urechile reci
si de ciocolata calda.

Imi pare rau pentru minciuna,
imi pare rau pentru culoarea gri,
pentru mesajele de pe pereti,
pentru noptile de nesomn, pentru isteria...
din fiecare zi
si pentru starea mea de bine.

Imi pare rau pentru cuvintele astea, ar fi trebuit sa tac...
acum stii prea multe!