Eram cu playerul in urechi (da, cu muzica lui), iubindu-l pentru ca bateria lui parca nu se termina niciodata. Nu m-a lasat niciodata la greu. Filip, you rock!
De la prieteni, inselaciuni si muzica de rahat, am ajuns la rochii de mireasa, bloguri si oameni dezbracati. De la par lung, fugit de acasa sau liceu, gandul mi-a zburat pana la basket, magneti de frigider urati si barbati inalti si barbosi. Nu pot sa spun ca am fost constienta de gandurile astea. Multe m-au facut sa zambesc, altele sa imi ridic intrebari sau sa ma infiorez. Oricum, nu era nici ce as vrut eu sa ma gandesc, nici la ce ar fi trebuit sa ma gandesc.
Cand am aterizat intr-un final acasa incercam sa ma uit dupa tine prin usile care se deschideau din cand in cand. Nu te vedeam. I-am observat deja pe partenerii celorlalti, dar tu nu erai nicaieri. M-am intristat si nu intelegeam de ce nu esti acolo, de ce nu ma vrei inapoi acasa, de ce nu stai in primul rand ca sa fie timpul nostru de intalnire cat mai scurt.
Imi era groaza sa ma mai uit spre poarta. Mi-era groaza de gandul ca s-ar putea chiar sa nu fi acolo si nu puteam sa accept asta. Acum ma simteam binovata de toate gandurile pe care le-am avut si simteam ca parca eu te-am indepartat. Nu ii mai auzeam pe cei din jur, chiar m-am intristat, dar am zis ca poate mai exista o sansa si m-am uitat dupa oamenii care se indreptau spre poarta din dreapta. Erai acolo. Pe varfuri si cu ochii curiosi.
Ce sentiment de liniste! Am zambit larg, am inceput sa fac cu mana si brusc am uitat totul. Am uitat si ca am fost plecata saptamanile astea de acasa. Am uitat tot. Aveai parul zburlit, barba mai mare ca de obicei ca sa fie sublianiat timpul care a trecut si camasa neagra. Simteam o caldura sincera pe interior si brusc mi-am dar seama ca mi-ai lipsit.
Mi-a fost dor si mi-a placut sa ma ghemuiesc iar in bratele tale. Sa ma rasfeti cum numai tu stii si sa simt cum te gandesti la mine chiar si cand sunt langa tine. Sa umblam noaptea cu ochii obositi aiurea prin oras ca sa cautam mancare, iar apoi sa asteptam sa rasara soarele ca sa putem merge la culcare. Ador noptile albe, cu toate ca noi le facem mult mai colorate. Imi era dor sa ne sarutam de noapte buna atunci cand ne trezim de obicei. Imi era dor sa povestim fara noima.
Am zis ca nu mai vreau sa vin acasa. Chiar nu voiam, dar ma bucur ca m-am intors. Imi place acasa. Imi place langa tine. Cel mai mult.
- Iti mai amintesti ce inseamna pentru mine acasa, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu