Pagini

30 septembrie 2008

... aplauze ...

mmm... sentimentul victoriei e cel mai placul sentiment din lume... nu, nu chiar... reformulez :) sentimentul victoriei e unul dintre cele mai placute si adorabile sentimente din lume... asa... vai cat de minunat poate fi sa te chinui cu o chestie muult timp sa reusesti... ciudat... de ce uiti dupa ce castigi de tot efortul care l-ai depus, uiti de tot stresul care te urmarea peste tot, de toate gandurile care te apasau si toate pe acelasi subiect, de toate grijile pe care ti le-ai facut ca nu vei reusi, ca te injosesti, ca te faci de ras sau vei fi abandonat... si vin emotii peste emotii si maini tremurande...

si te afli in fata faptului, si totul depinde de tine... acum ori... peste inca cateva zile de stres, care s-ar putea transforma in niciodata... si... parca de undeva apare o lumina pentru tine... o lumina care iti alunga toate gandurile pozitive, negative, deviate de la subiect sau te bantuie in secunda aceea 1000 de ganduri si crezi ca ai ratat totul...

secunda a trecut... astepti reactii... primesti un zambet... gata, ai castigat... ai castigaaaaaaaaat... iti vine sa crezi? AI CASTIGAT!

mintea s-a golit din nou, esti blocat, nu te mai poti gandi la altceva decat la fericirea ta si la mandria fata de sine... au disparut negativismele, a disarut stresul, nici nu sti ca a existat vreodata... esti fericit, esti mandru, esti implinit... s-a mai implinit un vis... ai castigat, te-ai chinuit mult si ai reusit...

... aplauze ...

25 septembrie 2008

Hai sa ne certem, e distractiv!

Sti… ce-ar fi sa ne certam… nu, nu conteaza ca nu avem niciun motiv, facem noi unu, dar e dragut sa te impaci cu cineva… si cum sa te impaci daca nu te certi… Nu crezi ca ar fi amuzant?? Hai sa ne certam, hai spune ceva, vreau sa te vad nervos, vreau sa vad ca pui suflet, vreau sa vad ca vrei sa salvezi ceva… de fapt nu stiu ce vreau… da nu conteaza… hai enerveaza-ma, fa ceva…

Nu poti?

Hmmm nu poti sau nu vrei?

Chiar trebuie sa asteptam pana va veni un motiv serios?


Bine, fieee, dar te rog… sa nu fie o prostie :)

Hei, sunt la scoala!

… a inceput scoala de 2 saptamani, dar azi a fost prima zi in care am simtit realmente ca sunt la scoala… si asta nu din cauza ca am facut ore (ca doar am inceput de marti… numai daca ma gandesc la informatica), am dat teste, am luat note mici sau ceva de genul… pur si simplu mergeam absenta si singura pe coridoarele liceului si a aparut de undeva un sentiment asa de ciudat… vedeam copilucii cum fug unu dupa altu si se zbenguie in continuu, 2 fraieri scuipau de la etaju 3, la parter cativa vroiau sa rupa bancile de atata dragoste, mai mergi un pic dai de ceata… muuulta ceata (se pare ca cu noua directoare nu e chiar asa de grav), cei din E vroiau sa scoata usa din tzatzani (nu ca ar fi pentru prima data)… pentru o clipa am ramas blocata… nici nu mi-am dat seama cata agitatie era in jurul meu… cati ma impingeau sau cine imi zicea “salut, ce mai faci?” … era ciudat… parca atunci am aterizat in mijlocul aventurii… aventura mea cu scoala…

... ar trebui sa fie distractiv ... :)

21 septembrie 2008

iarta-ma

iarta-ma
te rog iarta-ma
nu am facut-o intentionat
pur si simplu am fost luata de val
stiu ca ma poti intelege
intoadeauna ai facut asta si ai fost alaturi de mine
nu a fost o promisiune
doar un instinct personal de care nu pot sa scap
si sti tu... mai exista zile...

iarta-ma, nu am vrut
nu ma uri pentru asta
e doar o prostie


nu o lua personal...
e doar o minte transpusa intr-un corp strain

19 septembrie 2008

Back to School


7:15. Suna alarma. Esti speriat. Parca nu sti ce se intampla. Ai impresia ca doar de cateva minute ai adormit.

7:20. Alarma suna din nou. Esti obosit. Intr-adevar nu ai adormit prea devreme azi noapte, iar ai gasit ceva interesant pe net.

Cumva cumva la 7:30 reusesti sa te ridici din pat... Ajungi in baie, te uiti in oglinga, te speli pe fata, te uiti iar in oglinda si ramai blocat. Iti dai seama ce fata burzulita ai... te apropii putin de oglinda, casti putin ochii mai tare si parca incepi sa te dezmeticesti... "Hei, eu trebuieee sa merg la scoalaaa si sunt cam in intarziereeee". Dintr-odata incepi sa prinzi energie... nici nu iti vine sa crezi cum ai reusit sa te speli pe dinti, sa te imbraci si sa iti trantesti si 3 caiete in geanta in 5 minute.

Camera ta e vraiste. Nu-ti gasesti cheile... sunt in hol, ai uitat? Cand crezi ca esti gata de plecare iti dai seama ca nu ai baterie la player, iar sa renunti la muzica pana la scoala nu e posibil... asa ca fugi in sufragerie si furi o baterie din telecomanda. Acum chiar poti sa pleci... e deja fara 10. Cand ajungi in hol si dai de oglinda parca nu ai mai pleca din casa... incerci sa iti bagi mana de 2 ori in par, dar nu reusesti nimic... "La naiba... oare nu ploua afara... atunci macar am un motiv ca..." Nu... e doar innorat.

Deja e si 58. Tu inca te uiti in oglinga si tot nu ai rezolvat nimic... Se aude o voce "Hei... inca nu ai plecat?" Lasi balta toata treaba si iesi. PLAY. Metallica - Nothing Else Matters. nuuuu, pe piesa asta nu o sa ajungi prea curand la scoala. NEXT. NEXT. Rammstein - Laichzeit... asta mai merge, dai la maxim ca sa incenri sa scapi de aglomeratie...

E trecut de 8... De ce nu se grabeste nimeni? Parca toti sunt in grup de 3-4 si se duc la film... nu au niciun stres.
"Hei scuza-ma, stii eu..."
"Pardon.."
"Nu ma lasi te ro..."
"Stii eu ma gra..."
"Pot sa..."
"Un pic te rog ca..."
"Stii..."
Nu. Nu ai nicio sansa sa treci. O iei pe drum. Masini peste tot...cu toate ca iti merge muzica auzi ca te clacsoneaza cineva, in plus ai impresia ca te-au si injurat vreo 2... stiu eu, i-ai impins sau le-ai taiat calea... nu conteaza.

Tot asa in zig zag reusesti sa ajungi la scoala. Sari tot cate 2 scari si incerci sa gasesti un motiv aberant pentru care ai intarziat. Esti nervos, nu ai nicio idee geniala... ramane vesnica replica "nu mi-a sunat ceasul". Intri in clasa... 7 copii se plictisesc in banci... restul hoinaresc prin ceva baruri... profa nu vine azi la scoala, s-a imbolnavit!

Have a nice day! :)

Bucura-te, e ultima zi!


Ce bine e cand poti lenevi in pat pana la 10-11 pentru ca esti in vacanta si mai ales dupa ce noapte ai avut... sambata e intodeauna ziua cea mare, dar cand e si ultima sambata din vacanta e si mai si... pur si simplu simti ca nu ai nicio grije...
Acum e duminica... si parca te intristeaza un pic (mai mult chiar) gandul ca maine esti nevoit sa mergi la scoala, parca nu ai chef de nimic, parca te-ai molesit de tot... si ce te gandesti... e duminicaaaa... da, stiu... stiu ca urmeaza un film super pe HBO, asa e duminica, dar crede-ma, nu meritaaa, nu merita sa stai in casa... bucura-te de "ultimele clipe de libertate deplina" (suna ciudat, dar pentru o scurta perioada asa simti) ... Hai, ce mai stai? Du-te fa un dush, ia masa in familie, povesteste cu ai tai cate ceva (pe bune, chiar se bucura cand le povestesti cate ceva) si cara-te de aiciiii... ieeeeeeesi
... iesi afara si bantuie strazile, aduna frunze de pe jos, numara ferestrele caselor, dacu picioru in pietre, danseaza pe muzica vantului, zambeste-le oamenilor pe drum, adimra splendoare padurii cu toate culorile ei de toamna, miroase aerul proaspat, fa o bucurie cuiva, incearca sa realizezi ceva ce ti-ai propus de mult... sunt atatea lucruri care te pot face sa te simti bine chiar si azi... nu merita sa ramai cu gandul "of maine incepe scoala... iara dau de profa aia naspa de franca si iar se leaga de mine tot anul profu de mate..." mai bine du-te in parc si avanta-te nebuneste pe o hinta pana uiti de toti profii, mananca o inchetata de capsuni, alearga cat vezi cu ochii, fa-ti curaj si spune-i ce simti, ia-o de mana, bucura-te de bucuria ei, condu-o acasa si sarut-o finut apoi du-te si tu acasa si imbratiseaza-ti parintii fara niciun motiv, spune-le ca ii iubesti, fi vesel si incearca sa adormi zambind... ~ nu-i asa ca e minunat ca incepe scoala? ~
eh... nu conteaza... e doar o simpla palavrageala cu... cu...
Cu?

10 septembrie 2008

Vis...

In noaptea acesta te-am visat, ne plimbam amandoi intr-o padure. Eu m-am sprijinit de un copac. Tu te-ai apropiat de mine si ai spus "in sfarsit suntem singuri". Am asteptat mult clipa asta... dar,


A sunat alarma...


M-am trezit!

7 septembrie 2008

La multi ani, Bunicule!

Da… e 7 Septembrie 2008… azi ai fi implinit 70 de ani, dar tu te-ai dus de 9 ani de langa noi... a trecut atata timp, chiar nu imi vine sa cred… tin minte exact ultimele minute in care am fost impreuna, cum sa uit, era de ziua mea, iar tu ai venit mai repede pentru ca era o zi torida si erai insetat… Am facut misto cu Emma de noua freza pe care o aveai, dar erai asa de draguut… cu parul tau vesnic alb ca laptele, o fata rotunda ca a unui boier si mereu pus pe glume…
Parca stiai, parca ai venit sa iti iei ramas bun, parca stiai ca nu te voi mai vedea niciodata, desi ai zis “Vin mai tarziu cu bunica sa iti aducem si cadoul”, m-ai imbratisat si ai plecat… numai ca de data asta pentru todeauna...
Eram foarte incantata, de la tine am primit cele mai frumoase cadouri, de care m-am bucurat nespus si de care ma bucur si azi cand imi amintesc… Tin minte la 3 ani cand am primit fasul roz, cu care abia umblam, deoarece imi ajungea pana la genunchi, apoi cel rosu in care parca eram Mos Craciun, stiu cand am primit “pusca de speriat ciori” si am plaaaaans pentru ca facea un zgomot mult prea mare pentru mine, tin minte cand ai venit la ziua mea si mi-ai dat o bacnota noua pe atunci de 5.000, stiam ca nu poate fi asta tot cadoul, iar cand m-am uitat in curte am vazut o bicibleta BMX rosie, stiu cand mergeam la Covasna si imi cumparai tot ce vroiam (noroc ca nu am fost prea pretentioasa :) ), iar cel mai frumos cadou pe care l-am primit a fost in 1998 de Craciun…un urs alb imeeeens… desi trebuie sa recunosc ceva… l-am vazut inainte cu 3 zile ca era ascuns dupa dulap, stiam ca va fi al meu, dar cand am ajuns, m-am uitat sub brad si am vazut ca era numai o cutie cu guma topitoare nu am fost prea fericita… “hei, unde e ursul, cui i l-a dat bunicul, pe cine iubeste el mai mult decat pe mine?”, dar cand am vazut cu coltul ochiului cum ma astepta dupa usa… am fost cel mai fericit copil din lume… Si acum ma gandesc la tine cand il vad pe Mickey Montana cum sta si se uita la mine zambind…
A trecut atata timp, chiar as fi vrut sa ma vezi crescand, sa ma vezi la serbari, sa ma vezi cum fug incantata cu mingea in mana, sa ma vezi cat de mult iti seaman, cum zice toata lumea cand ma vede “Vai, toata esti Mitica!”. Pe moment e drept, ma intristeaza acest lucru pentru ca tu nu mai esti aici, dar ma bucur, chiar ma bucur :) Erai asa de dragut, vesel si tot timpul cu chef de viata… tu nu te vaitai niciodata pentru nimic, iti traiai viata asa cum era ea…
Azi am fost la tine si am povestit putin… Da, am crescut, acum gandesc altfel… imi pare rau ca nu am putut face nimic atata timp, dar nu aveam cum… acum, dorinta ta vreau sa se transforme in dorinta mea…si nu iti face griji, bunicule, voi reusi!

Te iubesc, bunicule!

LA MULTI ANI!

1 septembrie 2008

O viata portocalie




portocaliu e ochiul meu stang azi
un ochi cu care vad in ceata
asa ca il voi inchide, oricum nu te pot zari
dar ma ustura, ma doare, ma cuprinde un fior
probabil te apropii



da! te vad
ai o bluza portocalie, cu un patrat negru in stanga sus
ai venit langa mine
dar nu mai pot sta aici
hai sa mergem
undeva...
pe o banca portocalie


nu! nu te aseza
vreau o banca rupta, langa o floare portocalie
aproape de un colt de cer
oh
era sa cada un nor indepartat
probabil pentru ca era portocaliu...


hei, stai...
de ce esti tu langa mine?
de ce esti tu si nu altcineva?
de ce nu ai soseta portocalie?
de ce te uiti la mine asa?


vreau un raspuns la intrebarea mea portocalie
iar raspunsul sa nu fie PORTOCALIU



... toamna

E septembrie. E toamna. Fara sa vrei parca te simti altfel, parca altfel de sentimente se zbat in sufletul tau. Ma plimb singura in mijlocul unei stazi pustii si observ copacii plansi cum isi lasa crengile catre pamant, cum le cad frunzele cand bate vantul, cum prind mii de culori, da... e colorat, dar sunt culori triste, culori care nu te fac sa alergi de fericire. Unde e acel verde atat de viu?? Parca a disparut si cheful de viata, parca ma simteam obosita. Am gasit un bolovan pe care m-am putut aseza sa ma gandesc la... nimic... nu am vrut asta, dar sufletul o cerea... Parca cineva ma vroia pentru cateve minute intr-o alta lume, o lume inchisa... Nu. Trebuie sa ies de aici... m-am ridicat, am luat o frunza de pe jos si am plecat.

Brrr e frig, e mult mai frig ca altadata la ora asta. Orice ai face se vede ca a venit toamna... Orasul parca e cuprins de liniste, parca toata lumea sta si asculta cum adie vantul si gandul lor zboara odata cu el... zboara la prietenii si rudele care i-au parasit din nou pana la vara viitoare sau cel putin pana la sarbatorile de Craciun cand iar vor fi pline strazile de masini smechere cu numere ciudate...
E rau cand lumea te paraseste, e rau cand trebuie sa stai singur in geam si respiri aerul rece... atunci simti cel mai tare ca a venit din nou toamna...