16 februarie 2012

Opera lui Fundoianu-Fondane pe un raft de bibliotecă


Atmosferă plăcută în librăria Book Corner. Rafturi pline cu cărţi de toate categoriile şi aranjate meticulos. Muzica din surdină te face să te mişti încet şi fără prea mult zgomot printre ele. O lansare de carte în sala cu canapea în formă de „S”. Şase oameni dintre care unul intrat în transa cărţilor religioase. Rămân cinci.
Ediţia Fundoianu – Fondane e pe cale de apariţie. Editorul principal, Mircea Martin, încearcă să-l aducă pe poet în atenţia cititorilor cu o primă ediţie critică [citeste mai departe in ArtAct Magazine]


Mai multe articole aici

Anti Valentine's Day - part four

Povestea Anti Valentine's Day pe care am scris-o anul trecut cu cele intamplate in ultimii 4 ani in acelasi bar la acelasi concert continua... continua pentru ca si anul acesta am fost in acelasi bar si la acelasi concert, desigur.

(Un reminder pentru intreaga poveste: part one, two, three...)

Dupa modul in care a evoluat situatia, anul acesta parea sa fie ceva amplu, mare, fastuos, grandios... la cat am fost in stare sa asteptam unul dupa celalalt, dar lucrurile se schimba mult in decursul unui an.

O saptamana nu am mai putut dormi. Ma imaginam impreuna cu el in tot felul de ipostaze, stiam ca acum ar trebui sa continue "relatia", sa treaca mai departe de sarut, sa ne stim si numele, adresele, prietenii, mancarea preferata, muzica din player... orice detaliu nesemnificativo-semnificativ. Apoi urma intrebare daca va veni, cum arata, cat s-a schimbat, cum va decurge situatia... niciunul din aceste ganduri nu primea un raspuns si in mod sigur numai bine nu imi faceau. Aproape ca am vrut sa nu ma duc, dar am zis sa nu fiu eu bila neagra...

In nopatea cu pricina, adica ieri seara, aveam o stare de nervozitate nedefinita in mine, parca nu ma puteam lasa dusa de moment, parca nu ma puteam bucura ca o sa vad pe cineva din nou dupa un an... de multe ori nu inteleg firea umana... ok, firea mea.

Am ajuns la bar. Nu am vazut pe nimeni cunoscut. Acum nu mi-am mai luat o bere sa imi tina de urat ca in anii trecuti, am cerut un shot de Jagermeister si l-am baut inainte sa apuce sa imi puna barmanul felia de portocala pe farfurie. Ca ultimul om, cu o grimasa care nu s-a mai instrambat de mult asa de urat, i-am facut semn din deget sa imi puna inca un shot. De data asta am muscat si din portocala. Deja ma simteam mai pregatita.

A inceput concertul iar eu eram tot singura. M-am trantit in fund printre cei din fata si ascultam glumele misogine de pe scena. Nu mai imi puneam foarte multe intrebari. La un moment dat simt o respiratie fina la gatul meu si o voce care continua versurile Visul din trecut / Viitorul ce nu-l stiu. Nu avea cum sa se potriveasca versurile mai bine, nu avea! Si dupa agitatia si nervozitate mea... trebuie sa recunosc ca mi-au pus un zambet imens pe fata.

Fara sa zica nimic mai mult, s-a asezat langa mine si am continuat sa ne uitam la concert. Nu cred ca-mi doream altceva in clipa aceea. 

Era schimbat. De fapt, eram schimbati amandoi. Eu de la par scurt si rosu am trecut la lungut si negru. El pleata nu o mai avea. Deloc. Eu de la uniforma neagra, am trecut la bluzita mai sofisticata si papuci rosii. El de la camasa larga, larga-larga, si in carouri mari a trecut la o chestie... un fel de tricou cu gluga si cu ceva desene pe el. Si e mai slab... si mai inalt... dar e acelasi, la naiba, e acelasi!

Dupa concert am ramas in pub. Ne-am asezat la o masa cu 2 beri in fata. Nu stiam ce simt, nu stiam ce dorinte am, un an e atat de mult... Imi cautam cuvintele potrivite, nu le-am gasit. Doar ne uitam unul la celalalt ca doi idioti.

La un moment dat imi zice: ce cretini suntem, asa-i? Am dat din cap... afirmativ. Hai sa mergem. L-am urmat, fara niciun gand.

Nu ne-am luat de mana, nu ne-am imbratisat, nu ne-am sarutat, pur si simplu am iesit impreuna din bar, doar ca de data aceasta am luat-o in aceeasi directie. Mergeam, parca, spre nicaieri si ascultam cu zapada ne scartaie sub picioare.

Ningea tare. Ajunsesem in centru. M-am oprit, mi-am lasat capul pe spate si am inceput sa mananc fulgii. Brusc, m-a prins si m-a lipit de el. Mi s-a taiat respiratia si mintea mi s-a golit. Mi-a luat obrajii intre palme si mi-a spus hotarat: Vreau sa ne revedem!... si iar am luat-o fiecare in directia opusa.

Azi toata ziua m-am gandit la el si la seara ciudata pe care am petrecut-o. Nu intelegeam daca e bine sau rau, nu intelegeam ce e in mintea mea, nu a decurs nimic asa cum mi-am propus sau cum mi-am dorit si nu stiu ce va urma. Eh, ideea e ca... 
sambata am intalnire!


Tapinarii  - Unde Esti?
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Unde esti, unde esti, tu, inger nebun?
Visul din trecut, viitorul ce nu-l stiu...


13 februarie 2012

Back in the business

Trilul de azi -> 135


Stay tuned!

3 februarie 2012

Inca 13 ore pana la examen


Noapte sau zi, zi sau noapte… cine mai stie?!
Planuri, planuri, planuri, dar toate de sau peste cap… asta e noaptea inaintea unui examen.

20:30 – temin de mancat, ma inconjor (iar) de foi, ma despart de noile tehnologii (daca tot citesc despre ele…) si intru in study mood – culmea, e chiar interesant.
21:00 – aud undeva, in cealalta camera, ca primesc mesaj. Vreau cu fiecare fir de par si sunt curioasa pana in panzele albe sa vad cine mi-a scris si ce, dar zic nu si nu ma ating de el.
22:40 – alt mesaj. Trebuie sa fie aceeasi persoana, trebuie sa fie ceva important, nimic nu ma mai opreste. Fug in cealalta camera, dar iau si mormanul de foi dupa mine.
22:45 – mesajele nu pot fi doar citite. Raspund, analizez situatia si ma documentez asupra lui…
23:10 – nu mai am mult de citit, dar m-am desconcentrat si nu mai am chef. Citesc in diagonala si le pun toate deoparte, sa se sedimenteze…
23:30 – ma uit ce sa mai intampla pe Facebooook... daca tot m-am intors la noile tehnologii…
23:40 – imi dai seama ca acum ar trebui sa si invat, daca tot le-am citit, plus ca ar trebui sa mai vad si un documentar. Injur.
23:50 – pornesc documentarul. Destul de cool si e doar o ora… deci mai imi ramane timp dupa…
00:25 – incep sa ma uit numai la imagini, nu mai aud nimic…
00:50 – gataaaa… Incep sa caut pe Wikipedia chestii pe care nu le-am inteles/auzit sa nu zic ca m-am uitat degeaba.
1:05 – ma roade stomacul. Mananc doua mandarine si doar o felie dintr-o portocala, era incredibil de acra.
1:15 – Facebook din nou… unde bineinteles ca ma atrage ceva, intru intr-o conversatie (involuntar) si incep sa explic pentru o juma de ora ca eu trebuie sa ma intorc la invatat.
1:30 – nu mai am chef de nimic.
1:32 – ma gandesc ca poate e mai usor sa invat in baie… acolo e mai cald, mai bine, mai luminous…
1:35 – pe naiba. Nu imi place, lumina ma adoarme. Ma intorc la birou.
1:36 – verific iar Facebook-ul si incep sa ii spun Patriciei ca trebuie sa ma duc, ca vorbim curand, dar numai dupa ce ii explic cum ma culc de o saptamana la 5 jumate.
1:45 – incep studiul intens.
1:50 – realizez ca Tim Berners Lee e super cool… zambesc si continui studiul.
4:33 – chiar invatasem serios. Ok, cu mici pierderi de concentrare in care doar mergeam cu ochii pe randurile subliniate.



4:40 – mi s-a facut incredibil de frig si iar ma gandesc la solutia: baia. Acolo e cald.
4:42 – imi place in baie, e mai bine ca prima data
4:50 – nu stiu de ce, dar mi-a revenit un gand (prostesc) si nu pot sa scap de el. Nu ma mai pot concentra si ma ustura ochii ingrozitor. Vreau sa urlu ca sa scap de le, dar… nu se poate
5:00 – revin la citit.
5:07 – realizez ca ceva ma deranjeaza, brusc… asa ca in urmatoarele 5 minute ma pensez.
5:12 – imi dau seama cat e ceasul si ma transform intr-un super om care face 3 lucruri deodata si le intelege pe toate. Traduceri, Wikipedia, schite, aprofundare…
6:30 – simt ca am terminat. Zambesc. Mai verific o data Facebook-ul sa vad… cine mai e treaz la ora asta.
6:35 – aud in vecini ca se trezesc oamenii sa mearga la servici, aia inseamna ca eu trebuie sa ma culc.
6:40 – adorm inainte sa ma imbrac in pajama.
7:30 – cineva tot imi spune ceva. Raspund. Incepe si rade. Nu stiu de ce, nu stiu ce am spus. Ma pupa pe frunte si pleaca.
7:31 – ma intind pe tot patul si simt ca as ramane acolo pentru totdeauna.
8:40 – suna alarma. Arunc telefonul jos.
8:45 – suna cealalta alarma. Ma ridic. Trag draperiile, ma instramb la lumina de afara si injur (nu urat).
8:50 – cu ochii spalati, care incep sa inteleaga ce se intampla in jur, imi citesc poezia gasita pe masa. Rad bine bine si merg sa mananc.
8:55 – scot un Red Bull din frigider si il deschid satisfacuta.
9:15 – ma imbrac sa ies din casa
9:20 – -15*C. What the hell?
10:00 – ajung la facultate. Red Bull-ul incepe sa isi faca efectul si sunt tot mai bine dispusa.
10:20 – incep examenul. Vorbe in jur. Nu ma pot concentra. Nu pot citi. Nu inteleg niciun cuvand si nicio fraza nu are logica. Nu dau niciun raspuns.
10:27 – intrebarile s-au transformat brus mult mai usoare.
11:00 – termin examenul. Cu brio.
11:40 – ajung acasa. Verific Facebook, mail, alte minuni.
11:50 – imi arung hainele peste tot si nu ma gandesc la vasele nespalate, patul nefacut, foile imprastiate peste tot pe langa toate cablurile de la net. Nici nu le observ.
12:00 – realizez ca mai am de scris azi inca 3 articole si sa fac vreo 2 montaje radio, plus un alt drum la - 15*C si alte 2 examene in aceeasi zi saptamana viitoare. Nu ma intereseaza…
12:10 – ma trantesc in patul nefacut si ma uit la cer. E asa frumos si albastru…

Do you know what I mean? 
Student life!

24 ianuarie 2012

Waffle

Pentru ca am trecut cu bine de examen, desi m-a mancat pielea ingrozitor de la bluza cea noua (care acum e la un copil sarac pe care oricum il mananca pielea tot timpul)... azi am voie sa mananc toateeee wafflle-lurile din camara. Toate toate! 
Si prajite si neprajite si cu lapte si fara lapte...

Trilul de azi -> 134



Crying FREEDOOOM
... lalalalalala... ouuu...

13 ianuarie 2012

Dor de... teracota din hol

De ce a trecut? De ce am lasat-o in urma? De ce trebuie sa fim acum unul intr-o parte si unul in celalalta... cu mintile concentrate la altceva? Unde e acea saptamana in care mergeam fara incetare de la unul la celalat, ba pe o canapea portocalie, ba una maro si grizonata... uitand complet de cea rosie din apartament.

Imi lipsesc toate filmele pe care le-am vazut si le-am dezbatut, cele pe care nu le-am vazut pana la sfarsit, cele de care am ras fara sa intelegem prea mult sau cele care ne-au aratat viata din fata noastra si noi nu am repetat aceleasi greseli.

Vreau sarbatorile-napoi!

Vreau noptile reci in care rataceam orasul alb, iar apoi furam masina ca sa mergem in parcarea noastra speciala, sa lasam scaunele pe spate si sa privim luna cum sta neclintita, ca un felinar. Ascultam muzica "nu de fiecare zi" si se potrivea al naibi de bine. 

Era liniste. Iti puneai capul pe umarul meu, iar eu iti sarutam crestetul pana eram obligati sa ne intoarcem iar acasa... Masina trebuia sa fie iar in fata portii, pe aceeasi parte si in acelasi loc. Nu ne-a fost greu, am gasit cea mai buna si inteligenta metoda de a nu ocupa nimeni locul acela.

Vreau sa radem iar in hohote de la prea mult vin fiert, sa facem concurs de prajituri, sa ascultam teracota cum toarce, iar noaptea... noaptea sa urlaaaam pe ritmuri si solouri nemaiauzite.

Vreau sarbatorile-napoi!


I don't belong here

10 ianuarie 2012

Trilul de azi -> 132

It's never too late to do the right thing



And I'll follow you to any doorstep, any hallway
With hope of finding more
Not feel shallow, not get bored
And find it useless, feeling meaningless
And just as low as I was high the night before

O mana intinsa si un pas curajos

Atunci nu imi dadeam seama ce aveam langa mine, nu realizam ca poate fi mai important decat orice era in jurul meu de fapt, ca poate sa duca undeva, ca exista lucruri (chiar exista) care pot sa duca undeva. Atunci nu stiam ca un singur pas te poate arunca in prapastie si nu stiam nici ca o mana intinsa si un alt pas, unul mare si curajos, te poate scoate din ea. 

Nici nu ma gandeam la prapastie, nu stiam ce inseamna, ce inseamna sa te lovesti, sa fii trantit la pamant si sa nu te mai poti ridica. Nici acum nu stiu foarte bine, dar macar sunt constienta ca exista.

Tot timpul consideram ca mie o sa imi placa si in prapastie, ca o sa pot cuceri lumea si de acolo, ca o sa pot sa ma dezvolt, sa ma ridic, tot timpul exista cineva care te impinge de la spate... dar cumva, brusc, am realizat ca nu poti sa cuceresti lumea singur. Ai nevoie de cineva, sa-l tragi dupa tine sau in momentele tale proaste sa te traga dupa el. 

O prapastie exista tot timpul langa noi si nu e decat la un pas distanta. Trebuie doar sa o vezi si sa faci pasul in directia opusa. Trebuie sa stii ce ai langa tine si incotro sa te indrepti. Poti sa conduci Universul daca stii unde sa calci. Eu conduc Universul in 2012...


Trilul de azi ->131


I know everything about you
You know everything about me

29 decembrie 2011

2011

Ca in fiecare sfarsit de an, exista o zi in care stai si incerci sa iti aduni la un loc toate sentimentele pe care le-ai avut in decursul anului, asta numai dupa ce realizezi ca si acum ti s-a indeplinit dorinta de Revelion (mai mult sau mai putin as putea zice). 

Te gandesti la toate rautatile sau lucrurile bune pe care le-ai facut, te gandesti daca ai realizat ce ti-ai dorit, te gandesti daca ai reusit sa faci ceea ce ti-ai propus, dacate-ai dezvoltat, daca te-ai maturizat, daca ai reusit sa faci un pas inainte fata de locul unde erai in 2010.

Anul acesta...

  • mi-a fost dor de casa mai mult ca oricand
  • am avut un sentiment pe care nu l-am mai simtit pana acum si recunosc, m-am speriat
  • am simtit ca oamenii de langa mine sunt cei mai cretini posibili iar eu sunt centrul Universului
  • m-am urcat in tren si m-am plimbat fara sa stie nimeni
  • m-am bucurat de seri pe care eu le consideram speciale, desi nimeni nu intelegea
  • am reusit sa imi vad numele pe doua legitimatii de presa
  • mi-am mazgalit spatele in ciuda tuturor cuvintelor nu
  • am intrat in stari din care nu am mai vrut sa ies
  • mi-am petrecut Valentine's Day singura, flirtand, in acelasi bar, cum o fac de ceva ani buni
  • am incercat sa ii innebunesc pe cei din jur si am reusit
  • m-am transformat in "regele soselelor"
  • am umblat dintr-o parte in alta a orasului cu autobuzul cu o speranta in mine, dar de multe ori nu mi-a iesit nimic
  • mi-am petrecut cea mai frumoasa saptamana de vacanta
  • am mintit pana am crezut si eu ce spun
  • mi-am pus 9 dorinte la 9 stele cazatoare intr-o singura seara si toate mi s-au indeplinit
  • am dezamagit oamenii fara sa merite doar ca sa ma simt eu bine
  • am reusit sa fac un pas mic in fata dupa tot voluntariatul (dar am ramas si cu el)
  • am petrecut 2 saptamani cu 60 de oameni necunoscuti si... totul ramane in acele 2 saptamani
  • am inventat oameni si pana la urma au chiar facut parte din realitate
  • am facut lucruri doar pentru ca stiam ca asa ies basma curata, nu ca as fi chiar crezut in vorbele mele
  • atunci cand am crezut ca a murit copacul meu si nu mai exista nimic parca atunci a inviat mai tare
  • am visat cu disperare la ceva ce mi se parea imposibil de atins si atunci cand am renuntat la "visul" meu mi s-a oferit pe tava, dar din pacate, nu am mai putut profita de el
  • am umblat pe strazi fara sa stiu de mine
  • am urat oamenii lenesi si plictisiti (si inca ii mai urasc, chiar si cuvintele in sine)
  • am injuart mai mult ca in oricare alt an si... nu pot sa imi dau inca cu parerea asupra acestui fapt
  • am dormit in alte paturi fara sa ma simt vinovata
  • m-am convins ca mi-e foaaarte bine si singura, dar si cand nu sunt singura
  • mi-a fost dor dor dor
  • am invatat ca roata se invarte intotdeauna
  • am umblat in lung si-n lat simtind aerul de munte si briza marii
  • m-am luptata cu timpul si inca nu stiu daca am reusit sa il inving
  • am renuntat la extazul de cateva zile pentru o stare de bine continua, asta nu inseamna ca nu am profitat un pic de el
  • am plans cand nu am reusit sa fiu acolo unde am promis
  • am facut lucruri doar ca sa distrug ceva in jur si mi-a iesit… dar apoi nu am fost foarte incantata de asta
  • am categorisit oamenii si in unele zile imi pastrez aceleasi idei
  • m-am bucurat de privirea neagra care nu se mai oprea din cercetat si pus intrebari fara sa ii aud glasul
  • am invatat ca tot timpul iti platesti toate greselile
  • i-am imbratisat pe cei dragi cat am putut de tare, iar pe altii i-am alungat
  • m-am bucurat de framantarile din jur si m-am enervat cand acestea s-au retras si s-au ascuns in carapace (cred insa, ca o sa iasa iar la iveala)
  • am urat oamenii care nu pot sa aiba propria lor personalitate
  • am urat oamenii care mai bine intreaba fara sa se intereseze (catusi de putin)
  • am urat oamenii care vorbesc aiurea
  • am urat oamenii care spun lucruri pe care nici ei nu le cred
  • am urat oamenii care imi dau sperante/fac promisiuni/spun lucruri si apoi uita
--- se pare ca anul acesta nu mi-au placut foarte mult oamenii ---
  • m-am incapatanat pana la refuz doar ca sa pedepsesc
  • m-am bucurat de zapada si de clipa fara sa imi mearga gandul mai departe de atat (cred ca a fost prima data)
  • am plans mai mult decat trebuia, dar nu din motivul care se vedea la suprafata
  • am fost rea cu unii si vroiam sa le fac rau
  • am iubit, am iubit, am iubit prea mult si am avut senzatii de iubire, dar au fost doar senzatii
  • am urlat 3 ore la concerte
  • am umblat cu rasuflarea taiata, dar nu am zis nicio clipa ca nu mai pot
  • m-am prefacut si uneori mi-a iesit, alteori nu
  • mi-au curs lacrimi siruri in vazut lumii si m-au facut sa spun eu niciodata nu o sa mai... (si chiar credeam atunci), dar in urmatoarea zi am uitat. Am uitat, deja imi era bine!
  • am ascultat aceeasi piesa de 2374 de ori fara sa ma satur
  • am avut senzatii medievale
  • am facut salturi indraznete
  • mi-am dat seama ca oamenii sunt prosti si nu au limite cand vine vorba de avere si uita de lucrurile mai importante din jur (ii urasc si pe ei!)
  • am fost nemultumita cand nu aveam voie si multumita cu putin
  • mi-am regretat decizii, apoi m-am gandit ca e mai bine asa totusi, dar le-am regretat iar
  • m-am simtit cel mai norocos din orasul acesta
  • am fost cea mai fericita din lumea aceasta si am ras pana m-au durut obrajii
  • am fost indecisa, dar puteam lua o hotarare, nu ma deranjeaza sa dau cu capul uneori, dar cei din jur mi-au facut situatia si mai grea. Nu le-am multumit pentru asta
  • am dormit cu picioarele incaltata in pat, o perioada, acum am asternututile prea albe, nu mai pot... si eu sunt cea care trebuie sa le spal
  • mi-a mers gandul prea departe, acolo unde am promis ca nu mai ajung
  • mi-am dat seama cat de saraci sunt oamenii care nu se misca putin in jur, care nu sunt curiosi, care nu pot sa ia lumea in frau, care nu pot sa calce fara sa isi gandeasca pasul si cat de saraci sunt si cei care nu sunt in stare sa vada la mii de kilometri departare
  • m-am bucurat de vorbele aiurea din baruri si de poeziile mazgalite pe coli in patratele
  • mi-am inventat numarul de telefon, dar pana la urma tot am fost descoperita
  • nu am renuntat la mine pentru... pentru o viata mai buna, sa ii zicem asa
  • dar am renuntat la mine pentru alte lucruri, mai putin importante, poate
  • m-am bucurat de zambete si le-am facut sa se transforme in rasete, dar cateodata le-am taiat din radacina
  • mi-am petrecut saptamana speciala, undeva departe, poate mai bine decat mi-as fi dorit-o
  • mi-am baut sampania speciala si momentul l-am ales perfect... acel moment care parea imposibil de atins
  • cineva mi-a dat peste nas si nu am reusit sa ajung peste ocean, dar acum nu mai regret
  • mi-am luat papuci rosii (2)
  • m-am ales cu un bronz cafeniu (si de invidiat :P)
  • am scris (pe blog) mai mult ca anul trecut (cu 25 de postari...)
  • nu am avut noaptea/ziua/saptamana incendiara cu Patri, Emma sau Eddie, dar nici la anul nu e prea tarziu...
  • prietenii nu cred ca am reusit sa ii tin mai aproape, dar micile tampenii propuse le-am realizat
  • am cunoscut oameni noi --- multi!
  • am facut baie noaptea si a fost mai mult decat mi-am dorit
  • am facut miiiiiiiii de poze
  • mi s-au facut poftele de la o zi la alta
  • si si si...  e prea mult sa ajung la 365 de randuri...
Se pare ca... am avut un an plin! Un an plin care la un moment dat parea sa fie sec si urat pe o parte, dar amplu si profund pe alta parte. Pana la urma a fost plin, amplu si profund pe toate partile!

Astept anul 2012 cu bratele deschise si fara niciun regret, dar cu asteptari mari.


Poza 2011:


-- pentru libertate, fericire, dragoste si hohote de ras --



27 decembrie 2011

Pe scurt

Dupa ce m-a privit toata seara si nu asa subtil, ci in ochi, fara sfiala, pentru ca stie ca poate sa faca multe cu asta... am reusit pana la urma sa ramanem singuri. Era evident ce ea in mintea fiecaruia, nu veam nevoie de cuvinte, dar i-am soptit sa mai cerceteze putin, ca sa stie de unde pornesc lucrurile. 

A doua zi a zis ca el nu se complica, eu am intrebat de ce, el a zis ca nu are rost, dar eu i-am zis ca asa apare misterul si frumoasele batai de cap si el mi-a raspuns ca e invatat sa le primeasca pe toate pe tava, iar eu am insistat, ai nevoi de lupta ca sa simti ca ai castigat ceva, trebuie sa lupti ca sa cuceresti castelul, dar tot nu a zis, pentru ca stia ca nu o sa iasa nimic. 

Si eu stiam acelasi lucru, ca nu o sa dureze, dar de ce nu ar incerca, trece viata pe langa el fara sa isi dea seama, da cu piciorul la toate sansele pe care le are si nu vrea sa isi miste un deget si bla bla bla, am inceput sa filosofez.... doar pana la un moment dat, pentru ca a disparut si nu l-am mai vazut.

Pacat, situatia mea nu era atat de complicata pe cat credea el...

Sa ii ai pe... ceilalti

Dupa ce trecem de cele mai bune locuri, pe care le ocupa familia, ajungem la prieteni, iubiti, bunici...

Prietena cea mai buna, care ori e, ori nu e, nu o schimbi asa, de la un an la altul... ea iti stie toate fixurile din cap, ea incearca sa ti le scoata cateodata si ea ti le si suporta. Ea e cel mai bun om de petrecere pentru ca alaturi de ea te poti distra oriunde, oricand. Povestile voastre nu o sa se termine niciodata, lucurile pe care le puteti face nici atat si nici armonia care se afla tot timpul intre voi.

Cu prietena cea mai buna poti sa iti imparti si momentele bune si cele mai triste, cu ea poti sa stai pana dimineata in baruri jegoase, poti sa povestesti sub plapuma pana la ora 4, poti sa ii faci usor cadouri pentru ca vezi in fiecare zi ce ii place cel mai mult si puteti sa mergeti oriunde, cu oricine in orice moment al anului ca sigur o sa va distrati; important e sa fiti voi doua.

...
Bunicii nu sunt tare interesanti, dar dintre toti gasesti pe unul chiar ok! Bunicul preferat e acela care se joaca cu tine de cand esti mica, iti cumpara dulciuri si toate minunatiile pamantului, iti spune povesti nemuritoare, multe invataminte si sfaturi pentru o viata (mai) buna. Iti e alaturi si tot timpul cand esti in preajma lui te face sa stai cu gura pana la urechi.

...
Am ajuns si la ultima categorie, "iubitii" (le zic asa de data asta, desi urasc termenul). E ultima pentru ca fara ceilalti care ar mai putea fi prin jur poti sa traiesti linistit si fericit toata viata, iar acum e vorba de Craciun...

Eh, sincer si fara suparare, daca ma gandesc mai bine (si la Craciunul in general, nu cel de anul acesta), si dupa toti pe care i-am insirat zilele astea, nici ei nu prea isi gasesc locul aici...

Da, e frumos, e frumos sa iubesti, e frumos sa daruiesti cadouri pe care le gandesti cu luni inainte, sa va aduceti aminte de momentele minunate petrecute impreuna, sa beti vin fiert, sa va bulgariti, sa profitati de semineul si covorul moale de la cabana, dar pana la urma poate fi tot altul la fiecare Craciun... 

Fiecare e cu familia lui, cu grupurile lor de prieteni si in lumi diferite. Iubitul nu are ce cauta pe lista asta pana nu iti devine partener. Unu merge, unu vine, anul viitor apare altul... viata ta are acelasi drum, familia o sa-ti fie macar in jurul drumului tau, cu sau fara el, dar cand se transforma in drumul vostru, atunci e cu totul alta discutie.

Pana atunci... te bucuri de fiecare minut, clipa, moment, an, Craciun cu cei pe care ii ai aproape, cu cel care e langa tine si te face sa radiezi --- pana la Craciunul viitor mai este mult...


24 decembrie 2011

Sa ai un frate...

Un frate (tot mai mare) la inceput e suparat ca nu te-ai nascut baiat ca sa joace fotbal cu tine, dar pana ajungi la varsta in care poti sa dai cu piciorul in minge a uitat ce a zis cand te-ai nascut. Oricum te-a transformat intr-un mic baietoi pentru ca pentru tine nu exista papusi, tot ce vezi sunt masini, accidente si explozii.

Fratele se joaca cu tine mult si te prosteste la tot pasul. Face trucuri care te fascineaza si tu, prostuta, crezi absolut ce zice el. Un frate te face sa te prapadesti de ras, te ameteste pana iti pierzi rasuflarea, dar cand iese cu plans, pentru ca e cat un munte pe langa tine si nu te vede cand ii stai tot in picioare, atunci nu mai stie ce sa faca si fuge... Dar de linistea din jur, de linistea urletelor tare se ocupa fetele, asa ca vine sora ta in actiune si totul iese bine pana vine mami de la servici.

Un frate e langa tine ca sa te salveze de orice "nenorocit" care se leaga de tine, de orice nimuruc care incearca sa te atinga, el e acolo si nu ti se intampla nimic. 

Un frate te invata muzica, te pune sa ii tii corzile de la chitara pana nu iti mai simti degetele si se enerveaza cand isi aduce prietenele acasa si ele sunt fascinate de dragalasenia ta... nu se mai poate inchide in camera cu ea sa... mai stiu eu ce faceau ei atunci?! Si cum de fiecare data era tot alta blonda, bruneta, roscata scunda sau inalta... nu apucau sa se plictiseasca de prezenta ta acolo.

Un frate te invata sa le faci smecherii altora, un frate te invata jocuri, sa canti, sa asculti muzica buna, lucruri serioase, nu sa te tot prostesti ca un copil. Dar cand vine vorba de iubiti, dragoste, probleme, el a zburat din preajma ta.


... pentru ca el mi-a facut cunostinta cu Kurt Cobain de cand aveam 5 zile si am venit acasa din spital, pentru ca el mi-a aratat ce inseamna "teen spirit" si pentru ca el a facut casa sa bubuie in fiecare zi cu horcaieli, metale si altele mai putin metale

Sa ai o sora...

Sora (si de o sora mai mare vorbim aici) cand esti mica mica va jucati impreuna, faceti teme, te invata cum sa scrii, sa numeri si te cearta daca nu le faci bine... dar cu cat trece timpul si nu mai esti ca o papusa pentru ea, incepe sa aiba alte activitati, dar tu tot in picioare ii stai pentru ca e ca un idol pentru tine.

Cresti mai mare si deja toate prietenele tale o iubesc pe sora ta. Vin la tine numai ca sa o vada pe ea, iar baietii cand vorbesc cu tine vorbesc numai de ce face sau pe unde a mai umblat... de parca i-ar fi bagat in seama. 

Tu esti foarte mandra de ea, iti place cum ii sta parul dimineata, cum se imbraca, cum se instramba cand musca din sandwich, cum rade, cum se prosteste prin casa, inelul de pe degetul mare, cum se vopseste (mai ales cand tu nu ai ajuns inca la acea etapa)... parca o vezi tot timpul cu o aura in jurul ei si ea nici macar nu e constienta de asta. O adori si te vesezi sa fii ca ea. Niciodata nu iti iese pentru ca nu iti sta bine in hainele ei, iar replicile ei par stupide cand vin de la tine.

Tot crescand, varsta ta se apropie mai mult de a ei si incepeti sa aveti subiecte comune mai serioase, nu doar povestile tale plictisitoare despre Adisor din clasa a4a... si ea incepe sa iti povesteasca mici prostioare de-ale ei de care esti fascinata.

E grozav sa ai o sora. E grozav sa o simti aproape de tine, sa te asculte cand esti trista si nu te mai poti opri din plans. E grozav cum poti sa ii spui orice secret de al tau pentru ca stii ca nu o sa mearga mai departe oricat de tare ai supara-o in ziua urmatoare. 

O sora mai mare stie cum sa se comporte cu tine in orice moment, stie cum sa te inveseleasca repede, iti tine tot timpul partea in fata parintilor (pentru ca si tu o faci de fiecare data), stie si ce sa iti zica daca vrea sa te enerveze, dar tu stii ca o face doar asa, de suprafata... Stie toate lucrurile care iti plac si cele pe care le urasti. Nu uita niciodata nimic si poti sa ai incredere deplina in ea.

Nu o sa va miscati niciodata in aceleasi grupuri, nu o sa mergeti in aceleasi baruri si poate nici macar nu va place aceiasi muzica, dar tot sora ta ramane pentru totdeauna si va distrati de minune oriunde ati fi si cu oricine. Daca nu, veniti in bucatarie si stati la povesti pana la 4 dimineata cand vine mama si spune mergeti tu la culcare ca maine iar dormiti pana la amiaz.

E fascinant sa iti imparti toate lucrurile cu sora mai mare!


Sweet sister, just feel me
I’m trembling, you heal me
Hey sister, I feel it too

Sa ai un tata...

Tata trebuie doar sa se uite la tine si stii exact daca e bine sau nu ce ai facut. Tata se juca cu tine de cand erai mica si oricat de mult timp a trecut, parca ar face la fel. Tata nu intelege trecerea timpului si nu il poate accepta, el nu intelege pasul pe care il faci de la copil la adolescent si nici maturizarea de la tanar la femeie.

Tata se incrunta cand aude de primul prieten si nu vrea sa isi imagineze ce faci cand mergi vara la mare sau oriunde mai departe de casa, nu suporta gandul ca ai putea pati ceva. Oricum, in bratele lui tot timpul o sa te simti copil (si iti place la nebunie asta chiar daca ti-e greu sa recunosti) si cel mai important, acolo este cel mai sigur loc din lume. In bratele lui nu o sa patesti niciodata nimic, nici daca asta il costa viata, el o sa se lupte si o sa mearga pana la sfarsitul lumii pentru tine. El are grija de familie, ca totul sa fie bine, uitand de multe ori de dorintele proprii. 

Tata, in acelasi timp, e cel care te ghidila si te face sa razi pana iti pierzi rasuflerea, dar te si poate face serioasa in 2 secunde. Te invata cum sa saluti, te invata poezii si cum sa fii smecher cateodata in societate.

De Craciun el face ultimele reparatii, nu ca nu el le-ar fi facut si pe primele, un tata stie sa faca Orice. El pune varful si beculetele pe pom si te lasa pe tine sa faci restul, nici nu ar avea cum altfel cand iti vede fericirea din ochi. 


Sweet little child
You know nothing
About a cold world outside
You're too young to realize
What he wants from you tonight

23 decembrie 2011

Sa ai o mama...

Mama iti e tot timpul aproapte orice s-ar intampla, in oricat de mare incurcaura te-ai baga, oricat de greu ar fi sa o scoti la capat sau oricat de putin meriti; ea o sa fie tot timpul alaturi de tine. Te intreaba ce a fost in capul tau si vrea explicatii pe care e constienta ca nu le ai, dar le cere pana la refuz, se enerveaza pe tine si ii bate inima tot mai tare, dar apoi zice hai sa respiram adanc si sa vedem cum o putem rezolva... Si stii ce e mai culmea? Tot timpul se rezolva.

Mamele sunt puternice, mamele pot sa faca lucruri de care nici ele nu sunt constiente si sunt mereu alaturi de tine si de inima ta franta sau fericita.

Se bucura alaturi de tine, iti spun reusitele la fiecare cunoscut cu mandrie, iar esecul il lasa uitat undeva, chiar daca tie iti mai da cateodata peste nas cu el. Iar daca ai o problema si esti la pamant o sa iti ia obrajii intre palme si iti spune ca va fi bine, te atinge doar si iti umple corpul de caldura. Pentru asta sunt mamele.

Dar sa nu uitam cum te asteapta acasa de fiecare data cu mancarea ta preferata, cu casa aranjata si cu muzica bubuind pe versuri care se potrivesc perfect pe starea ta de spirit. Mamele sunt cool!

Eu asa vad si simt lucrurile, si cred ca daca le-ar vedea asa ca mine macar jumatate din lumea asta, ar fi mult mai multa liniste in jur... Pentru ca nu te poti pune cu mamele.



Took me in and you drove me out
Yeah, you had me hypnotized
Lost and found and turned around
By the fire in your eyes

Vin, sarbatorile vin

In prag de sarbatori toti ne schimbam, toti zambim pe strada si parca ne transformam in niste copii... Avem sute de globuri in casa, dar nu ne putem dezlipi ochii de miile din magazine, sarim din pat in fiecare dimineata in speranta ca s-a asternut o patura alba pe trotuarul din fata casei si ne plimbam printre beculete si brazi impodobiti, cand inainte cu o luna nu ne gaseam timp pentru "pierdut vremea".

Cand se apropie aroma Craciunului, parca le-am oferi cate o imbratisare tuturor celor din jur si suntem extrem de curiosi de micutul cadou pe care le-am putea gasi dimineata sub brad. Lumea se schimba, ne vrem familiile tot mai aproape si parca le iubim si apreciem mai mult.  

Eu imi ador familia si apropiatii in fiecare zi, dar de Craciun nu ma imaginez altundeva decat in mirosul de prajitura, facand bradul pe muzica de la VH1 si ajutand la reparatia instalatiei, care in fiecare am are o problema.

As vrea sa fiu mai mult langa cei apropiati decat o fac, dar drumurile noastre sunt diferite, nu a gresit nimeni, asa ne-am dezvoltat... doar Craciunul le uneste, atat cat se poate, daca nu fizic, macar sufletele.

Tu reusesti sa ii apreciezi destul pe cei care merita? 
Tu stii ce inseamna sa iti fie aproape?

Incrucisarea picioarelor

Azi noapte am dormit dusa, nici nu cred ca m-am miscat (asta e mare lucru pentru insomniile mele). 

Eram langa el, ca in fiecare noapte de altfel, doar ca acum mi-am dat seama ca (a)dormim in aceiasi pozitite tot timpul. Mana mea stanga cu mana lui stanga ne sunt lipite, ne tinem de mana, el doarme pe spate, eu putin intr-o parte, cu capul in curbura umarului lui si cu mana dreapta peste piept, imbratisandu-l... iar picioarele ni se incruciseaza in toate felurile... E atat de bine!

Nu cred ca exista ceva pe lumea asta mai rau decat sa dormi singur...

15 decembrie 2011

De vanzare: Mariana, 15 ani

Esti tânără şi îndrăgostită. În ultimele 3 luni eşti iubită şi apreciată cum nu ai mai fost niciodată. Cel de lângă tine te copleşeşte zilnic cu cadouri şi cuvinte frumoase. Nu trece mult timp şi vă mutaţi împreună, plus că deja vorbiţi de căsătorie. Nu vă puteţi descurca bine în ţară cu banii aşa că mergeţi în Spania la muncă. Până aici pare că un sac de noroc s-a răsturnat peste tine, dar ce faci când te trezeşti într-o cameră cu alte 3 fete şi eşti violată de faţă cu toată lumea? [citeste mai departe in ArtAct Magazine]


Mai multe articole aici

13 decembrie 2011

O ceainarie, dar fara paltonul negru

De ce iti retragi cuvintele dupa le-ai spus o data? De ce nu ti le asumi? De ce ti-e frica? De fapt nici nu pot sa spun daca ti le asumi sau nu, nu pot sa zic nici ce faci si nici ce este in capul tau... idee e ca acum ai disparut si nu mai pot sa iti dau de urma.

In seara asta te-am asteptat in ceainarie, am auzit ca o sa mergi. Am fost acolo cu mult timp inainte, ma tot uitam pe geam si speram sa iti zaresc paltonul negru, dar bineinteles ca ti-ai gasit altceva de facut (sau ti-a fost pur si simplu lene...)

Cum naiba nu pot da de tine, nu e atat de mare orasul asta?!

Mi-am pregatit zambetul si m-am imbracat in culoarea ta preferata. M-am si concentrat tare inainte sa intru, am crezut ca o sa functioneze, desi se pare ca mai trebuie sa lucrez la capitolul asta. Ah!

Si stii ce e mai enervant? Ca cu idiotul ala cu care nu as vrea sa ma mai intalnesc niciodata sau macar sa stiu ca mi-a uitat numele, il vad in fiecare saptamana.

M-am plictisit sa te tot astept, dar nici sa-mi iau gandul de acolo nu pot. Nu mai pot sa fac nimic acum, nu mai pot sa invat si nici sa scriu ce aveam de scris... O sa ma uit la filme pana dimineata!



12 decembrie 2011

3 ore de promisiuni

Nu stiu ce sa zic despre tine, dar eu imi mai amintesc promisiunile facute atunci, de mult, intr-o seara in care am facut iar baie impreuna si iar a durat 3 ore. Eu imi amintesc tot ce ti-am zis, toate planurile pe care ni le-am facut si vreau sa le respect. 

Nu conteaza ca au trecut ani de atunci si nu conteaza ca o sa mai treaca si mai multi pana la data la care ne-am gandit, eu nu am uitat nimic. Tu cum stai cu memoria?


We're part of a story, part of a tale
Sometimes beautiful and sometimes insane
No one remembers how it began.