Pagini

26 iunie 2011

Mi-e dor si... zambesc


Candva am spus ca mi-e dor si doare, [vorba cantecului], ca nu ai inteles nimic din tot ce am spus, ca de fapt trebuia sa simti nu sa-ntelegi... te vedeam in toate chipurile din oras, iti simteam mirosul la fiecare adiere de vant si iti auzeam vocea in tot zgomotul ce ma inconjura. Imi era dor de tine, imi era dor, dar vroiam sa dispari si asta ma durea cel mai tare. 

Stiam ca mi-e mai bine fara tine si ca o sa-ti fie mai bine fara agitatia mea zilnica, dar nu ma puteam obisnui cu gandul asta. Am incercat sa ma trezesc dimineata cu gandul la soarele de pe cer, nu la parul tau zburlit, seara sa ma culc cu gandul ca maine voi avea o zi minunata, nu sa ma gandesc la imbratisarea ta, vroiam sa ma plimb si sa meditez asupra cartilor pe care le-am citit, nu sa ma gandesc la mailurile tale. Nu am reusit prea bine, imi era dor.


Asta era atunci, candva, nici nu vreau sa mai imi amintesc cand, dar si acum mi-e dor. Mi-e dor si doare, dar e un altfel de durere. Durerea parca se transforma intr-o dorinta nemarginita de a fi langa celalalt, de a-i strange obrajii intre palme si a-l saruta nebuneste. Se transforma intr-o putere imensa de a compresa timpul, de a-l face sa zboare pana ajungi acolo unde iti doresti, iar acolo sa se opreasca in loc.

Acum nu mai vreau sa ma trezesc cu alt gand decat el si oricum nu pot. Nu vreau sa ma gandesc la raze de soare in loc de parul lui zburlit sau ridurile facute de asternuturi. Vreau sa ii vad parul zburlit in razele de soare ale diminetii, sa mancam impreuna, sa mergem pe biciclete inchiriate fara destinatie, sa ne imbratisam fara motiv si sa ne trantim pe iarba ca sa numaram norii. 

Mi-e dor de toate astea, dar zambesc la fiecare telefon pe care-l primesc, la fiecare gand care ma duce acolo (adica aproape toata ziua), la fiecare mesaj care ma ia prin surprindere, la fiecare idee tampita care imi vine in minte si abia astept sa i-o povestesc. 

Acum... mi-e dor si zambesc.


Take me in your arms and leave the rest
I will give you anything to

Say you want to stay, you want me to
Say you'll never die, you'll always haunt me
I want to know I belong to you
Say you'll haunt me

24 iunie 2011

Declaratie @ Studio Euphorion

O artistă, patru costume. O artistă, patru voci. O artistă, patru vârste, patru personaje, patru declaraţii... Personajele - Mimicela, Ninetta Sorcoveanu, Dezina Cosoveanu şi Tuşca Vilmoş, adică actriţa Elena Ivanca îmbrăcând patru tipologii feminine în spectacolul Declaraţie de Tudor Muşatescu, pus în scenă de Naţionalul clujean. [citeste continuarea in ArtAct Magazine]



16 iunie 2011

Trilul de azi -> 101

Sarbatoare: am atins 100 de triluri! 

Asa cum am spus, am sa fac un Top 10 din cele 100 ce triluri. Topul nu se refera la piesele in sine, ci mai mult la mesajul pe care l-au transmis la momentul respectiv.

Au fost greu de ales... asa ca nu au o ordine anume, e doar ordinea in care au aparut pe blog.

  • Feel, Robbie Williams --- pentru ca drumul parea sa nu se mai sfarseasca;
  • I want to break free, Queen --- simplu, pentru curaj;
  • I put a spell on you, Nina Simone --- pentru ca am stiut din august ca nu mai ai cum sa scapi cu bine din chestia asta
  • Stay, Hurts --- pentru ca piesa asta poate intoarce lumea pe dos, poate rasuci ganduri, poate razgandi oamenii
  • Rebel Yell, Billy Idol --- pentru rebeliciunea adolescentina
  • Hurt, Johnny Cash --- pentru ca am ascultat-o de 1274 de ori intr-o saptamana si tot nu am inteles what have I become...
  • Everybody hurts, R.E.M --- sometimes...
  • Vino pentru totdeauna, Iris --- pentru un nou inceput... si pentru fara sfarsit 
  • Welcome to wherever you are, Bon Jovi --- pentru momentele speciale, toate!
  • Supergirl, Reamonn --- 'cause I'm a supergirl (that's what he said)

Just listen & feel. 

14 iunie 2011

Happy (special) 20

Asta numesc eu zi speciala - cand esti liber in natura

Anul acesta mi-am pus cea mai ciudata dorinta in clipa in care am suflat in lumanari... atat de ciudata incat aproape ca ma sperie. Nu am pregatit-o, nu am gandit-o cu zile intregi inainte, a fost gandul de moment pe care l-am avut in timp ce toata lumea canta LA MULTI ANI si strigau pune-ti o dorinta! _____ suflaaa!!! Acestea sunt dorinte adevarate, vin din adancul sufletului, sunt lucruri care conteaza cel mai mult, care iti vin primele in minte... sau care iti sunt acolo tot timpul.

Stiu ca o sa se implineasca, stiu... de 10 ani, de cand imi pun dorinte in timp ce suflu in lumanari sau cand zbiara lumea si se imbratiseaza ca a venit un an nou, toate mi s-au implinit, toate toate! Ah, mai am una in curs de indeplinire, dar nu ma grabesc... oricum, niciuna nu mi-a dat peste nas, asa ca nu o sa o faca nici anul acesta.

Am avut o zi de nastere speciala, ca de fiecare data... nu, anul acesta a fost mai speciala! M-am bucurat de fiecare moment si am zambit continuu. Cred ca mai aveam un pic si explodam de fericire.

Asta numesc eu moment special - cand muzica se plimba in jurul tau


- de anul acesta se renunta la traditionalul cantec de La multi ani  -


Cel mai frumos cadou! Multumesc!

Si... multumesc celor care imi sunt alaturi tot timpul si mi-au facut ziua atat de minunata!
Va iubesc!



13 iunie 2011

Pas spre maturizare

... adica trecerea de la 19 la 20

Ca in fiecare an, in ziua de 13 iunie imi pastrez cateva momente numai si numai pentru mine; momente in care sa ma gandesc la ce am facut la x ani. In seara asta, in timp ce ar fi trebuit sa invat, cred ca m-am pierdut o ora in trecut, intre amintiri, fapte si idei. M-a bufnit rasul, m-am gandit nu pot sa cred ca am facut aia, dar m-am si intristat putin... pentru ca la 19 ani cred ca am fost mai vie decat consideram eu ca mi-e maximul si am trecut prin stari opuse de la o zi la alta, senzatii in antiteza de la o saptamana la alta...

La 19 ani... 
  • m-am maturizat, mi-am schimbat viziuni, conceptii, idei
  • am fost puternica
  • am vazut ca daca imi doresc ceva cu adevarat pot... chiar daca uneori trebuie sa astept cam mult rezultatele
  • mi-am personalizat corpul asa cum mi-am promis de muuult timp
  • am fugit de responsabilitati, apoi am incercat sa le prind din urma
  • am fost rea rea rea cand a trebuit, doar pentru ca era singurul mod in care puteam sa castig o lupta
  • uneori mi-am calcat principii, dar nu m-am gandit la mult de o juma de ora la asta
  • am facut oameni fericiti si exact in acelasi timp altora le-am dat o palma
  • am iubit mai multe persoane apoi brusc pe nimeni, dar am revenit la... la normal, intr-un final
  • am zis gata, de azi nu mai imi pasa, nu ma mai gandesc la toate tampeniile si am reusit sa si fac asta... mai bine decat ma asteptam [doar pentru ce mi-am dorit cu adevarat]
  • am mintit cu nerusinare fiind constienta ca nu o sa ma prinda nimeni
  • am baut beri de care nu trebuia sa ma ating, dar e bine sa te lasi si dus de vaaaaal - e chiar perfect daca nu te gandesti la ziua de maine
  • am riscat pana la extrem fara sa ma gandesc la consecinte
  • am deschis ochii celor din jur
  • am facut oameni sa se simta batrani si urati... mai mult femei ca barbatii nu au probleme de astea
  • am spus multe multumesc-uri
  • le-am ras in fata celor care sufereau, dar au meritat asta pentru ca nu au voie sa imi invadeze spatiul privat asa, cum le taie capul
  • am fost dezamagita, m-am invinovatit si am plans in centrul Bucurestiului
  • am luat decizii radicale
  • mi-am complicat viata pana la refuz (problema e ca eram constienta de asta)
  • am luptat folosindu-mi armele secrete... cu toate ca paream ca nu fac nimic
  • am ascultat acorduri de chitara in orice loc a fost posibil si m-am bucurat la maxim de fiecare moment
  • m-am prefacut ca nu stiu nimic in timp ce eu stiam mai mult decat ar fi trebuit
  • am facut un record: doar 3 ore dormite din 56
  • am simtit ca nu mai am mult si explodez de fericire
  • am fost mai independenta ca niciodata
  • am revenit la trecut si i-am zambit... i-am zambit larg
  • am acordat imbratisari fara sa vreau... s-a intamplat pur si simplu
  • am legat prietenii noi in timp ce am pierdut altele
  • mi-am petrecut seri intr-o statie de autobuz cu povesti nemuritoare refuzand sa raspund la telefoane disperate
  • am urlat de fericire, dar si de nervi si suparare [asta numai o data - si nu o sa se mai intample]
  • am spus Adio, deci pe curand...  de vreo... de multe ori
  • am facut lucruri fix de ciuda
  • i-am facut pe unii gelosi, pe altii nervosi, suparati, altii au aruncat 500 de cutite in mine in 2 minute, altii nu m-au mai putut suporta in fata lor sau altii nu au vrut sa mai imi dea drumul sa plec... si au fost momente in care m-am bucurat de starile lor [asta asa, daca tot suntem la spovedanie]
  • am vazut ca oameni mai putini la calitate superioara sunt mult mai buni sunt muuult mai buni decat multi si de-a pixu'
  • am spus cuvinte mari si cand era constienta de ele si cand nu
  • am realizat ca lucrurile semnificative/profunde le inving pe cele de moment (pana la urma) - dar nu pot sa nu ma gandesc si la cele de moment si [sa vreau] sa le savurez nebuneste 
  • m-am incapatanat si nu le-am mai spus niciun cuvant celor pe care i-am considert oameni de doi bani... adica niste tarani prosti
  • am invatat sa am mai multa incredere in mine, sa imi apar drepturile, sa imi controlez reactiile (cat de cat)
  • am eliminat toti nefericitii din peisaj pentru ca nu imi place sa imi bat mult timp capul cu porcarii puerile
  • am apreciat calitatea in oameni chiar si in momentele in care parca uitsem de toti din jur
  • am invatat din greselile mele
  • am vazut ca roata se invarte tot timpul, dar nu in aceeasi directie
  • am vazut ca pisica trasa de coada aproape ca... ramane fara coada
  • si... mi-am trait 90% din momente cu rebeliciune instinctiva, negandita si asta m-a facut sa ma simt extra-mega vie 100% din timp

Poza de 19


La 19 ani a fost Grozav cu "G" mare... la 20 va fi si mai si !
Acum dau drumul la muzica... si in 15 minute va fi galagie mareeeeee!

10 iunie 2011

Soare incruntat




Chiar daca umbla in bocanci in mijlocul lui iulie si se uita la tine (in cazul in care ajungi sa te observe) de parca te-ar despica in 100 de bucati, tot are un suflet bun... iar cand ai impresia ca e mai nervoasa ea asculta pe player Please Don't Leave Me nu Moonspell, lasa batranii sa stea jos in autobuz, le pune mana copiilor in cap in parc si plange la scurtmetraje. ... Nu stiu la ce prostii va tot ganditi voi... 

9 iunie 2011

Picnic intre blocuri


- Vrei sa faci o pauza?
- Da.
- Imbraca-te atunci.
- Sa ma imbrac de mers afara?
- Da, dar ceva lejer.
- Unde mergem?
- O sa vezi, ii raspunde in timp ce inghesuia doua pahare si o patura intr-o geanta.

Ea nu stia ce se intampla, dar ii place sa se lase dusa de val, lucrurile necunoscute sunt cele mai interesante si iti creeaza cele mai profunde emotii.

O trage de mana pe scari in jos, trec strada cu pasi grabiti, alearga pe podul peste valea fara strop de apa si ajung intr-o poiana.

- Ce zici de un pahar de vin si o bucata de prajitura?! intreaba el in timp ce intinde patura. Trebuie sa iti eliberezi mintea ca sa poti invata in continuare.


Era ora 21:30. Cei doi stateau pe iarba inconjurati de blocurile care se pregateau de culcare si de oamenii ce isi plimbau cainii. Soarele era ascuns de mult dupa deal, dar linistea serii ii facea sa se simta si mai bine.

Nu mai conta nimic. Nu mai conta ziua sufocanta si agitata ce a trecut, nu mai contau foile imprastiate pe tot biroul, nu mai conta examenul de maine, sunetele telefoanelor enervante… tot ce conta era faptul ca sunt impreuna pe o patura in mijlocul orasului si ea isi tine capul la el in brate.

Au stat acolo numai 20 de minute, dar parca erau intr-o alta lume, o lume care e formata doar din clipe de basm, din clipe nesfarsite, din clipe indelebile.

Bon Jovi - Welcome to wherever you are

Ah si… la sfarsit, el a imbratisat-o si i-a spus ca o iubeste.


Dan Lungu @ Carturesti


O altă ediţie a proiectului Lit. Front Line 90’, un alt scriitor în Cărtureşti. Luna aceasta, literatura română a fost mai aproape de publicul clujean prin unul dintre cei mai apreciaţi şi traduşi scriitori contemporani, Dan Lungu.

Îmbrăcat lejer, în sandale, bermude şi un tricou (primit cadou de la Irina Schrotter), scriitorul stă relaxat pentru două ore şi-şi povesteşte atât viaţa din afara scrisului, cât şi cea de scriitor, dar nu reuşeşte niciodată să le îndepărteze una de cealaltă. 



6 iunie 2011

Plictis obstesc

Locuiesc undeva intre doua case, de fapt, chiar trei. Am 3 periute de dinti, 3 perechi de slapi, 3 camasi de noapte si un laptop minuscul pe care il port tot timpul in spate.

Viata mea arata cam asa: stau in Casa1 pentru ca acolo am cartile pentru facultate. A doua zi ma duc la Casa2 pentru ca acolo e salonul unde ma epilez, iar la sfarsit de saptamana merg la Casa3, din celalat oras, pentru ca acolo e cea mai buna mancare.

Merg la Casa2 pentru ca am nevoie de dragoste si la Casa1 ca sa imi vad prietenii. Apoi ma intorc la Casa2 sa fac ceva de mancare si sa imi iau o portie mare de ras, dar la sfarsitul zilei ma supar pentru ceva stupid si jur ca nu am sa ma mai intorc niciodata. Plec incruntata la Casa1, dar brusc ma enerveaza ca am peretii portocalii si un frigider care suna al naibii de tare, asa ca dau buzna in toiul noptii la Casa2, asa, fara niciun cuvant. Dimineata ma intorc la Casa1 pentru ca acolo imi scriu cel mai bine articolele, iar seara revin la Casa2 pentru ca e liniste si pot sa imi citesc mai bine cursurile. 

Se face weekend si merg la Casa3 ca sa impart zambete si imbratisari mult asteptate, plus toate idioteniile vazute in celalat oras, pe drumul dintre cele doua case. Ma intorc la Casa1 si dau o petrecere crunta, apoi fug la Casa2 ca sa povestesc cum a fost. La Casa1 mananc aripioare de pui in fiecare zi, dar parca am nevoie si de cel mai bun lapte din oras, asa ca trebuie sa fug la Casa2.

Toate acestea se intampla zilnic, intre doua drumuri cu un 6 amarat, care se mai si strica de multe ori si trebuie sa-l schimb cu 25. 25-ul nu-mi place, scaunele alea imi rup ciorapii, iar cand stau in picioare oamenii se uita urat la mine... tot timpul si doar in 25. 

E mijlocul saptamanii si am nevoie de un moment de relaxare. Merg la Casa2 ca sa stau pe o banca sa imi limpezesc ochii cu plete lungi cartiontate ale baietilor si picioare subtiri proaspat epilate ale fetelor. E bine pentru 3 minute, deja mi se pune pe fata un zambet tot mai mare, dar brusc incep sa aud voci: Ce faci aici? Nu te plictisesti?

Eu nu ma plictisesc niciodata, mormai eu in gol, fara sa stiu daca ajunge raspunsul meu la cineva sau daca trebuia sa se intample asta.

- Da' ce tot faci? Nu te plictisesti?, insista o alta voce.
- Cand naiba sa o mai fac si pe asta?, rabufnesc eu si ma ridic de pe banca. 

Ma intorc la Casa2, aici nu e ok.


Animals - House of the Rising Sun
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

2 iunie 2011

Strigate si soapte @ Teatrul Maghiar Cluj


Gândiţi-vă un pic... Ce sentiment aveţi de obicei înainte de a intra într-o sală de spectacol? Dar în clipa în care păşiţi în interior? Vreau să facem un exerciţiu de imaginaţie: eşti într-un hol în faţa unei uşi mari negre şi ai 75 de oameni în jur. Pe sub uşă începe să iasă fum şi un miros... nu de ars, dar ciudat; în schimb, nimeni nu reacţionează. În hol ţi se povesteşte despre spectacolul care urmează, îţi sunt prezentate personajele, dar nu ştii la ce să te aştepţi, încă te gândeşti la acel fum. Se deschide uşa. Eşti poftit înăuntru. Fumul intens îţi şi opreşte şi sporeşte curiozitatea în acelaşi timp. [citeste continuarea in ArtAct Magazine]