Pagini

27 februarie 2012

Trilul de azi -> 138

Pentru toate pentrucaurile gasite dimineata sub perna, pentru starea pe care o da, pentru capitolele scrise, pentru romanul ce va veni, pentru caietul studentesc si pentru ziua de miercuri...



I can't resist the smell
Of your seduction
Did I let you know


Trilul de miercuri pana... la final

Pentru ca viata te ia prin surprindere si pentru ca totul se poate schimba peste noapte. Pentru noptile albe in peisaje albe, pentru telefoanele interminabile, pentru scrisorile lasate in posta si pentru fotografii. 
Pentru diminetile cu ochelari de soare, pentru fructele imprastiate pe jos, pentru muzica de toate felurile, pentru piesa noastra, dar si pentru plantele taiate de la radacina.
Pentru imbratisari, surprize, saruturi si ceaiuri negre. 
Pentru tot.



It's a new day, it's a new life for me... and I'm feeling good.

16 februarie 2012

Opera lui Fundoianu-Fondane pe un raft de bibliotecă


Atmosferă plăcută în librăria Book Corner. Rafturi pline cu cărţi de toate categoriile şi aranjate meticulos. Muzica din surdină te face să te mişti încet şi fără prea mult zgomot printre ele. O lansare de carte în sala cu canapea în formă de „S”. Şase oameni dintre care unul intrat în transa cărţilor religioase. Rămân cinci.
Ediţia Fundoianu – Fondane e pe cale de apariţie. Editorul principal, Mircea Martin, încearcă să-l aducă pe poet în atenţia cititorilor cu o primă ediţie critică [citeste mai departe in ArtAct Magazine]


Mai multe articole aici

Anti Valentine's Day - part four

Povestea Anti Valentine's Day pe care am scris-o anul trecut cu cele intamplate in ultimii 4 ani in acelasi bar la acelasi concert continua... continua pentru ca si anul acesta am fost in acelasi bar si la acelasi concert, desigur.

(Un reminder pentru intreaga poveste: part one, two, three...)

Dupa modul in care a evoluat situatia, anul acesta parea sa fie ceva amplu, mare, fastuos, grandios... la cat am fost in stare sa asteptam unul dupa celalalt, dar lucrurile se schimba mult in decursul unui an.

O saptamana nu am mai putut dormi. Ma imaginam impreuna cu el in tot felul de ipostaze, stiam ca acum ar trebui sa continue "relatia", sa treaca mai departe de sarut, sa ne stim si numele, adresele, prietenii, mancarea preferata, muzica din player... orice detaliu nesemnificativo-semnificativ. Apoi urma intrebare daca va veni, cum arata, cat s-a schimbat, cum va decurge situatia... niciunul din aceste ganduri nu primea un raspuns si in mod sigur numai bine nu imi faceau. Aproape ca am vrut sa nu ma duc, dar am zis sa nu fiu eu bila neagra...

In nopatea cu pricina, adica ieri seara, aveam o stare de nervozitate nedefinita in mine, parca nu ma puteam lasa dusa de moment, parca nu ma puteam bucura ca o sa vad pe cineva din nou dupa un an... de multe ori nu inteleg firea umana... ok, firea mea.

Am ajuns la bar. Nu am vazut pe nimeni cunoscut. Acum nu mi-am mai luat o bere sa imi tina de urat ca in anii trecuti, am cerut un shot de Jagermeister si l-am baut inainte sa apuce sa imi puna barmanul felia de portocala pe farfurie. Ca ultimul om, cu o grimasa care nu s-a mai instrambat de mult asa de urat, i-am facut semn din deget sa imi puna inca un shot. De data asta am muscat si din portocala. Deja ma simteam mai pregatita.

A inceput concertul iar eu eram tot singura. M-am trantit in fund printre cei din fata si ascultam glumele misogine de pe scena. Nu mai imi puneam foarte multe intrebari. La un moment dat simt o respiratie fina la gatul meu si o voce care continua versurile Visul din trecut / Viitorul ce nu-l stiu. Nu avea cum sa se potriveasca versurile mai bine, nu avea! Si dupa agitatia si nervozitate mea... trebuie sa recunosc ca mi-au pus un zambet imens pe fata.

Fara sa zica nimic mai mult, s-a asezat langa mine si am continuat sa ne uitam la concert. Nu cred ca-mi doream altceva in clipa aceea. 

Era schimbat. De fapt, eram schimbati amandoi. Eu de la par scurt si rosu am trecut la lungut si negru. El pleata nu o mai avea. Deloc. Eu de la uniforma neagra, am trecut la bluzita mai sofisticata si papuci rosii. El de la camasa larga, larga-larga, si in carouri mari a trecut la o chestie... un fel de tricou cu gluga si cu ceva desene pe el. Si e mai slab... si mai inalt... dar e acelasi, la naiba, e acelasi!

Dupa concert am ramas in pub. Ne-am asezat la o masa cu 2 beri in fata. Nu stiam ce simt, nu stiam ce dorinte am, un an e atat de mult... Imi cautam cuvintele potrivite, nu le-am gasit. Doar ne uitam unul la celalalt ca doi idioti.

La un moment dat imi zice: ce cretini suntem, asa-i? Am dat din cap... afirmativ. Hai sa mergem. L-am urmat, fara niciun gand.

Nu ne-am luat de mana, nu ne-am imbratisat, nu ne-am sarutat, pur si simplu am iesit impreuna din bar, doar ca de data aceasta am luat-o in aceeasi directie. Mergeam, parca, spre nicaieri si ascultam cu zapada ne scartaie sub picioare.

Ningea tare. Ajunsesem in centru. M-am oprit, mi-am lasat capul pe spate si am inceput sa mananc fulgii. Brusc, m-a prins si m-a lipit de el. Mi s-a taiat respiratia si mintea mi s-a golit. Mi-a luat obrajii intre palme si mi-a spus hotarat: Vreau sa ne revedem!... si iar am luat-o fiecare in directia opusa.

Azi toata ziua m-am gandit la el si la seara ciudata pe care am petrecut-o. Nu intelegeam daca e bine sau rau, nu intelegeam ce e in mintea mea, nu a decurs nimic asa cum mi-am propus sau cum mi-am dorit si nu stiu ce va urma. Eh, ideea e ca... 
sambata am intalnire!


Tapinarii  - Unde Esti?
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Unde esti, unde esti, tu, inger nebun?
Visul din trecut, viitorul ce nu-l stiu...


13 februarie 2012

Back in the business

Trilul de azi -> 135


Stay tuned!

3 februarie 2012

Inca 13 ore pana la examen


Noapte sau zi, zi sau noapte… cine mai stie?!
Planuri, planuri, planuri, dar toate de sau peste cap… asta e noaptea inaintea unui examen.

20:30 – temin de mancat, ma inconjor (iar) de foi, ma despart de noile tehnologii (daca tot citesc despre ele…) si intru in study mood – culmea, e chiar interesant.
21:00 – aud undeva, in cealalta camera, ca primesc mesaj. Vreau cu fiecare fir de par si sunt curioasa pana in panzele albe sa vad cine mi-a scris si ce, dar zic nu si nu ma ating de el.
22:40 – alt mesaj. Trebuie sa fie aceeasi persoana, trebuie sa fie ceva important, nimic nu ma mai opreste. Fug in cealalta camera, dar iau si mormanul de foi dupa mine.
22:45 – mesajele nu pot fi doar citite. Raspund, analizez situatia si ma documentez asupra lui…
23:10 – nu mai am mult de citit, dar m-am desconcentrat si nu mai am chef. Citesc in diagonala si le pun toate deoparte, sa se sedimenteze…
23:30 – ma uit ce sa mai intampla pe Facebooook... daca tot m-am intors la noile tehnologii…
23:40 – imi dai seama ca acum ar trebui sa si invat, daca tot le-am citit, plus ca ar trebui sa mai vad si un documentar. Injur.
23:50 – pornesc documentarul. Destul de cool si e doar o ora… deci mai imi ramane timp dupa…
00:25 – incep sa ma uit numai la imagini, nu mai aud nimic…
00:50 – gataaaa… Incep sa caut pe Wikipedia chestii pe care nu le-am inteles/auzit sa nu zic ca m-am uitat degeaba.
1:05 – ma roade stomacul. Mananc doua mandarine si doar o felie dintr-o portocala, era incredibil de acra.
1:15 – Facebook din nou… unde bineinteles ca ma atrage ceva, intru intr-o conversatie (involuntar) si incep sa explic pentru o juma de ora ca eu trebuie sa ma intorc la invatat.
1:30 – nu mai am chef de nimic.
1:32 – ma gandesc ca poate e mai usor sa invat in baie… acolo e mai cald, mai bine, mai luminous…
1:35 – pe naiba. Nu imi place, lumina ma adoarme. Ma intorc la birou.
1:36 – verific iar Facebook-ul si incep sa ii spun Patriciei ca trebuie sa ma duc, ca vorbim curand, dar numai dupa ce ii explic cum ma culc de o saptamana la 5 jumate.
1:45 – incep studiul intens.
1:50 – realizez ca Tim Berners Lee e super cool… zambesc si continui studiul.
4:33 – chiar invatasem serios. Ok, cu mici pierderi de concentrare in care doar mergeam cu ochii pe randurile subliniate.



4:40 – mi s-a facut incredibil de frig si iar ma gandesc la solutia: baia. Acolo e cald.
4:42 – imi place in baie, e mai bine ca prima data
4:50 – nu stiu de ce, dar mi-a revenit un gand (prostesc) si nu pot sa scap de el. Nu ma mai pot concentra si ma ustura ochii ingrozitor. Vreau sa urlu ca sa scap de le, dar… nu se poate
5:00 – revin la citit.
5:07 – realizez ca ceva ma deranjeaza, brusc… asa ca in urmatoarele 5 minute ma pensez.
5:12 – imi dau seama cat e ceasul si ma transform intr-un super om care face 3 lucruri deodata si le intelege pe toate. Traduceri, Wikipedia, schite, aprofundare…
6:30 – simt ca am terminat. Zambesc. Mai verific o data Facebook-ul sa vad… cine mai e treaz la ora asta.
6:35 – aud in vecini ca se trezesc oamenii sa mearga la servici, aia inseamna ca eu trebuie sa ma culc.
6:40 – adorm inainte sa ma imbrac in pajama.
7:30 – cineva tot imi spune ceva. Raspund. Incepe si rade. Nu stiu de ce, nu stiu ce am spus. Ma pupa pe frunte si pleaca.
7:31 – ma intind pe tot patul si simt ca as ramane acolo pentru totdeauna.
8:40 – suna alarma. Arunc telefonul jos.
8:45 – suna cealalta alarma. Ma ridic. Trag draperiile, ma instramb la lumina de afara si injur (nu urat).
8:50 – cu ochii spalati, care incep sa inteleaga ce se intampla in jur, imi citesc poezia gasita pe masa. Rad bine bine si merg sa mananc.
8:55 – scot un Red Bull din frigider si il deschid satisfacuta.
9:15 – ma imbrac sa ies din casa
9:20 – -15*C. What the hell?
10:00 – ajung la facultate. Red Bull-ul incepe sa isi faca efectul si sunt tot mai bine dispusa.
10:20 – incep examenul. Vorbe in jur. Nu ma pot concentra. Nu pot citi. Nu inteleg niciun cuvand si nicio fraza nu are logica. Nu dau niciun raspuns.
10:27 – intrebarile s-au transformat brus mult mai usoare.
11:00 – termin examenul. Cu brio.
11:40 – ajung acasa. Verific Facebook, mail, alte minuni.
11:50 – imi arung hainele peste tot si nu ma gandesc la vasele nespalate, patul nefacut, foile imprastiate peste tot pe langa toate cablurile de la net. Nici nu le observ.
12:00 – realizez ca mai am de scris azi inca 3 articole si sa fac vreo 2 montaje radio, plus un alt drum la - 15*C si alte 2 examene in aceeasi zi saptamana viitoare. Nu ma intereseaza…
12:10 – ma trantesc in patul nefacut si ma uit la cer. E asa frumos si albastru…

Do you know what I mean? 
Student life!