Pagini

31 ianuarie 2011

Atunci, in parcare…


Acum un juma de an eram intr-o masina in parcare cu picioarele pe bord; ascultam muzica si priveam linistea orasului… am ajuns la 5 dimineata acasa si am dat mesaje ipocrite spunand ce bine am dormit.

Atunci nu ma gandeam la prima sesiune, nu ma gandeam nici la faptul ca o sa treaca, nu ma gandeam la schimbarile ce iti apar in viata, nu ma gandeam ca sunt chiar asa de norocoasa, nu ma gandeam ca o sa mai plang vreodata sau ca o sa imi schimb crema de vanilie cu cea de capsuni.

Acum un juma de an aveam in palma o mana straina, careia nu-i cunosteam mersul venelor, dar cu care m-am obisnuit repede si a inceput sa imi placa. Atunci nu ma gandeam la feţele viitorilor colegi, nu ma gandeam la patul suspendat, nu ma gandeam la liniile de autobuz, ci la discursul de 20 de minute ce urma sa il am in cateva zile… in schimb nu ma gandeam ca o sa fiu in stare sa il tin si ca o sa fug o jumatate de ora dupa, fara sa imi intorc privirea in spate sau sa imi dau seama ca nu mai pot sa respir… Nu ma gandeam ca sunt asa de curajoasa incat sa ma arunc cu capul inainte fara sa stiu macar unde o sa cad, nu credeam ca sunt in stare sa ma las purtata de valuri, mie nu imi place sa inot in valuri… numai in apa sarata, iar aceasta era dulce si incredibil de rece.

De atunci mi-am schimbat parfumul, nu ma gandeam ca exista si alta aroma care sa imi placa. Am flori galbene pe biroul pe care invat, iar eu visam la forme maro si rosii. Nu am crezut ca pot sa am atata rabdare, nu am crezut ca pot sa inteleg atat de multe, nu am crezut ca pot sa aflu adevaruri cand eu nu le caut, nu am crezut ca pot sa zambesc atunci cand imi vine sa plang sau ca sunt in stare sa stau o zi intreaga cu telefoanele oprite citind niste scrisori mai vechi.

Acum un juma de an ascultam muzica de care nu aveam nicio idee, dar simteam ca o stiu de cand e lumea. Acum un juma de am am stat cu capul afara din masina ca sa privesc stelele, iar picioarele tot pe bord mi le-am lasat si nu mi-am sters urmele cand am iesit. Acum un juma de an mi-am pierdut cercelul pe care nu credeam ca o sa il mai gasesc vreodata… masinile nu sunt prietenoase cu obiectele pierdute. Stiu asta pentru ca acum un an jumate mi-am pierdut inelul preferat intr-o masina si nici acum nu am reusit sa il recuperez. Era un inel cu atat de multe sentimente… si urma sa ajunga copiilor si nepotilor mei, nu sa se rupa lantul dupa numai 3 generatii. Imi pare rau! Acum trebuie sa port un inel pentru care nu am niciun sentiment… sta acolo doar asa ca sa nu imi simt degetul gol.

Acum un juma de an am omis adevaruri (pentru ca eu nu mint) si nu m-am simtit nici un pic vinovata. Acum un juma de an imi intorceam privirea chiar acolo unde nu era voie si o faceam atat de evident. Atunci unii imi acceptau toate porcariile pe care eram in stare sa le spun si lucrurile pe care le faceam cu atata indiferenta… nu stiu cum, dar mai erau in stare sa imi si zambeasca si sa imi vorbeasca frumos. Degeaba! Acum un juma de an credeam ca am avut deja cel mai bun somn sau cel mai larg zambet pe faţă. Am crezut ca am facut deja cea mai mare tampenie strict secreta, nu ca mai adun pe lista mişeleşte.

Acum un juma de an nu credeam ca va trece acest juma de an asa de repde si asa de intens. Nu credeam ca mai pot sa explodez de fericire sau ca o sa beau sampanie dupa fix… ghici ce? Dupa fix un juma de an.

Rolling Stones - Streets of love
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse
I must admit you were awful smart
The awful truth is awful sad
I must admit I was awful bad

27 ianuarie 2011

Intre doua lumi... in autobuz

E plin de zapada inghetata pe strazi, iar eu umblu pe cararea asta batuta de mii de picioare in fiecare zi. Frigul se incapataneaza si imi atinge pielea cu toata straduinta mea de a ma proteja de el. Nu vrea nici sa ma grabesc, iar de plimbat nu pot pentru ca deja am turturi mici la gene. Am avut la un moment dat ochii in lacrimi, nu mi-am dat seama pe moment. Nu stiu ce e cu mine, am o stare asa... umblu cu privirea in pamant, nu am intensitatea pe care o am de obicei in pasi, telefonul mi l-am pus in geanta, nu in buzunar cum il tin de obicei si am impresia ca toti suntem la fel... Pana acum gandeam chiar opusul si pun pariu ca asta am sa gandesc si maine dimineata, dar pana atunci in toti vad aceleasi fete, aceleasi ganduri idioate, aceleasi slabiciuni si acelasi numar de prieteni, diferenta e doar cum ii privim noi.

Merg spre casa; pare asa departe, dar am sa ajung pana la urma... Mi-am dorit de atat timp sa locuiesc singura, dar acum parca nu ma mai vrea nici camera aceea, parca e tot mai stramta, parca ma rapunge cu caldura ei, ma scoate afara... iar frigul nu imi place. Nu mai inteleg ce ar trebui sa fac?! Asa ca, de obicei, ma urc in autobuz. Ma urc in 6 ca pe ala am abonament, ma pun pe al treilea scaun din spate si merg... ma las purtata dintr-o parte in alta a orasului. Petrec ore intregi in autobuz si imi place. Imi place sa le privesc fetele oamenilor agitati, oamenii fara bilet de autobuz, oamenii foarte aranjati, oamenii care se cearta, oamenii care vorbesc singuri despre Ceausescu, oamenii care lipesc stikere cu fel si fel de reclame crezand ca nu se prinde nimeni sau oamenii care vin sa iti ceara un leu de mancare... sunt atatea feluri de oameni in autobuz. Nu sunt aceiasi ca pe strada, acolo nu ii abserv niciodata, nu imi plac numai aici... si intr-o ora schimb pana la 15 "parteneri" de scaun... si grasi si slabi, si urati si care respira greu , si care intra in vorba si care plang uitandu-se pe geam sau care nu se mai opresc din vorbit la telefon, dar toti sunt minunati, minunati in felul lor ciudat de a fi.

Azi nu am sa mai las caldura si frigul sa ma poarte cu autobuzul... Am sa razbesc pana or sa ma accepte, desi problema e ca mie mi-e prea greu sa ii accept. Poate ca daca nu as fi singura mi-ar placea caldura, mi-ar placea trecerea de la inghet la aburul ce mi se pune pe ochelari cand intru in casa; poate ca daca nu as fi singura as incapea mai bine in casa, as intra zambind pe usa pentru ca as avea cui, nu imi place sa zambesc in gol. Nu stiu de ce am vrut sa ma mut singura, nu stiu ce a fost in capul meu. Acum imi doresc iar sa stau la "coada" sa intru la dus, sa fac de mancare pentru doua persoane, sa trebuiasca sa ma ascund sa ma fac cu crema, sa ascult inca o respiratie in camera in miez de noapte, sa ma enervez cand cineva la ora 3 dimineata bate in usa disperat ca si-a uitat cheile acasa sau ca nu a curatat masa de miez. Da, cred ca as incapea mai bine asa in camera, m-as duce singura sa ma plimb cu autobuzul daca as fi suparata, nu m-ar impinge caldura intr-o parte si frigul in cealata...

Drumul parea asa de lung... asa ca l-am rugat pe un tip care mi-a iesit in cale daca nu vine cu mine pana acasa (si atat). A facut ochii mari si parea foarte incantat, nu stiu la ce s-a gandit, probabil ca nu-i venea sa creada ca a primit o "invitatie" cu atat de mult tupeu, dar eu i-am zis sa vina pana in fata portii si apoi sa uite ca m-a intalnit. El a inceput sa puna intrebari, eu nu raspundeam, ma gandeam ca intr-un final o sa se opreasca, dar nu si nu. Atunci mi-am dat seama ca imi era mai bine fara el si i-am zis: "Taci odata! Doar paseste in ritmul meu ca sa nu ma simt singura." In clipa aceea a facut ochii si mai mari de cat ii avea deja si mi-a zis "Femeie, esti nebuna?!" si a luat-o cealalta directie. Sincer, nici nu mi-am dat seama daca era o intrebare sau o exclamatie ca sa stiu daca sa raspund sau nu... dar mi-am continuat drumul cu capul in panamt si tot singura am ajuns acasa.

Mi le-am aruncat toate pe jos si m-am trantit in patul meu mult prea mare pentru o singura persoana. Ma ghemuiesc la perete in speranta ca poate poate mai apare cineva, dar deocamdata doar caldura sufocanta ma invaluie.

Somn usor... ca al meu nu va fi deloc asa, e prea liniste aici. 

Come and be free, you know who I am
We won't have a thing
So we've got nothing to lose

23 ianuarie 2011

Trilul de azi -> 56


...and if you want to talk about it anymore,
lie here on the floor and cry on my shoulder,
I'm a friend

22 ianuarie 2011

You're fucking perfect to me

Trilul de azi... care pur si simplu imi place :)


The whole world's scared so I swallow the fear 
The only thing I should be drinking is an ice cold beer 

21 ianuarie 2011

Ganduri...

Nu pentru toata lumea e la fel... nu toti mananca mandarine seara, nu toti au parul burzulit la ora 23:40, nu toti dorm cu sosete in picioare sau isi scriu cuvinte urate si negre pe perete. Nu toti stau de veghe noaptea, nu toti isi arunca oglinzile din casa pentru ca nu le mai suporta, nu toti viseaza cu morti sau gandesc in acelasi mod...

Eu, de exemplu, cand mananc supa ma gandesc la zborul albinelor, cand imi fac bagajele sa vin acasa ma gandesc la praful de pe jos, cand invat ma gandesc la vacanta ce o sa o am dupa si la cum o sa ajung in Croatia, iar cand fac pauza deja ma uit dupa bilete si cazari. Cand fac curatenie ma gandesc la primavara, cand umblu printre copaci verzi ma gandesc la sinucidere (easy easy, nu a mea, la fapta in sine), cand vorbesc la telefon ma gandesc la sora mea, iar cand vorbesc cu ea ma gandesc la ciorba de perisoare... Daca incerc sa adorm ma gandesc la pisicile din pod, daca sunt in autobuz ma gandesc la arici de mare si cand trec strada ma gandesc la fata pe care am sarutat-o acum ceva timp intr-un bar. Cand spal haine ma gandesc la pixuri negre cu gel, cand fac de mancare ma gandesc la geamuri termopan, cand scriu pe blog ma gandesc sa dau muzica cat de tare pot si cand primesc un mail ma gandesc ca sunt multi care nu au ce manca... dar trec repede peste asta si ajung la extorsiunea burlanului.

Gandul meu nu are legatura cu fapta... nu pot sa se atinga unul pe celalat, dar daca fac o jumatate de ora de mediatie, daca ma pun turceste in fata unei lumanari si invart in palme cele doua bile verzi de metal cu Yin & Yang si ma concentrez asupra flacarei... incep sa mi se apropie cele doua "cai" - gandul si fapta -. Se intampla greu, iar apoi primesc un telefon care imi sterge zambetul de pe fata si in 2 minute le desparte din nou pentru ca ma gandesc la telefon chiar daca am incheiat conversatia de mult... si uite asa citesc o pagina de o ora si tot nu am inteles nimic, cred ca trec iar la deditatie ca sa pot continua sa invat.

Ba nu. Somn usor voua, eu ma pun la un film. Maine e o zi lunga, mai lunga ca cea de azi, cu siguranta.

Acum intelegi cum sta treaba? 

Ganduri... cad pe randuri se scris...

16 ianuarie 2011

Trilul de azi -> 53

Here comes the sun... si lumea explodeaza de fericire. Se bucura de cuvintele frumoase soptite la ureche, de strangerile de mana, de soarele care le intra in ochi, de zambetele uriase, de plimbarile nesfarsite si de mirosul de primavara din luna ianuarie. 

Sa uitam de gropile din oras, de ploaia de maine, de ce se va intampla intr-un viitor nu foarte indepartat, de probleme din ziua de marti, de stresul de vineri sau de galagia din vecini. Sa uitam de toate... here comes the sun.

beatles - here comes the sun
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

15 ianuarie 2011

Sa inceapa stresiunea!

Vin superexamenele! E prima sesiune si am nevoie de muuulta concentrare... care oricum imi cam lipseste in ultima vreme. Asa ca telefoanele pe silent sub perna, le folosesc doar de alarma, fara prieteni, mufa de net scoasa din laptop, contul de pe Facebook inchis pentru o luna, bloggingul restrictionat, mailurile lasate necitite, interfonul pus pe mute si fara postari pe blog pana in februarie... un lighean cu apa rece in camera, multa ciocolata, sticle de apa minerala rece, lecitina dimineata, medicamente si ceaiuri de somn seara, usa inchisa si cu nasul in carti, foi, cu creioane verzi in mana la subliniat si muzica oprita. Asta inseamna sesiune!

Eeeeh hai ca am exagerat un pic... ma duc pana in oras :)

Vama Veche - Nu am chef azi
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

10 ianuarie 2011

Oamenii...

Oamenii nu inteleg oamenii, desi suntem toti la fel... cu mici diferente in educatie si stil, dar sentimentele ne sunt la fel, avem aceiasi invidie, rautate, ignoranta si indiferenta:
  • Ne e dor atunci cand suntem departe, dar cand persoana e langa noi nu o mai pretuim. 
  • Visam la ceilalti doar atunci cand nu sunt in asternuturile noastre, iar cand reusim in sfarsit sa ii tinem in brate, in 5 minute le intoarcem spatele. 
  • Avem dorinta de a invata doar atunci cand nu suntem capabili de altceva, cand avem un handicap... cand suntem perfect sanatosi am prefera sa stam toata ziua in fata unui joc pe calculator sau sa pierdem vremea cu PlayStation idiot. 
  • Daca suntem singuri in statia de autobuz ne uitam cu invidie la cei care se tin de mana si se saruta, dar cand noi suntem cu cineva si facem acelasi lucru... uitam complet de cei din jur.
  • Daca avem o lucrare de terminat, iar a colegului ii e gata de saptamana trecuta ne gandim "ce fain de el", dar cand el lucra noi ce faceam?
  • Toti preferam daca se poate exact ceea ce nu avem, iar cand obtinem si acel lucru in mod sigur ne dorim cu totul altceva.
  • Daca nu e langa noi acel "cineva important", e singurul lucru pe care ni-l dorim, e lucrul la care ne gandim cand facem dus, cand ploua, cand ne spalam pe dinti sau cand mergem la cumparaturi... dar cand ajunge langa noi uitam sa ii spunem ca ne-a fost dor si ne enerveaza grimasa pe care o face cand mananca portocale... si culmea, cand pleaca din nou, iar simtim ca nu mai putem respira.
  • Cand mergem la o petrecere vineri seara, iar prietena cea mai buna ne povesteste a doua zi cum a fost la petrecerea ei... am si uitat ca si noi ne-am simtit minunat, am si uitat de rasetele alea din care nu ne mai puteam opri si ne-am fi dorit sa fi fost acolo cu ea, ca era mult mai bine...

Ti se pare normal? Eh... asa suntem toti, niste nemultumiti!

Apocalyptica - Fade To Black
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

8 ianuarie 2011

In a lovable mood

Azi faceam baie si... si m-am gandit la pantalonii maro in patratele, la mersul lenes cu ochelari negri de soare, la noaptea aceea din parcare, la muzica din masina, la tricoul alb si la modul in care am spus "nu" pe dig. M-am mai gandit la cum m-a asteptat in gara fara sa stiu, la cum am pierdut trenul apoi, la castana de pe jos, la guma lipita de pantaloni si la cum m-a prins prima data de mana. Apoi m-am gandit la cuvintele care mi le sopteste noaptea fara sa isi dea seama si m-a bufnit rasul tare. 

Aaah daaa...si limonada colorata de pe pietonala, glumele cu care incerca sa ma aghete, grija pe care mi-o porta cand ma doare ceva, plimbarile din frig, subtilitatile spuse cu atata seriozitate si micul dejun adus la pat. M-am mai gandit la cum imi atinge palma lui sanul cald si la fiorii care trec prin mine cand ma tine in brate si imi respira in par. La sarutul acela care parea sa nu sa mai sfarseasca dupa concertul din Pub, la dusurile facute impreuna care durau si durau si durau... La mailine lui care imi ating fata delicat cand sunt trista sau la zapada care ne inconjura, iar noi alergam unul dupa altul fara sa bagam in seama frigul.

Mai pe scurt... faceam baie si ma gandeam... ma gandeam la el.

Goo Goo Dolls - Without You Here
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

4 ianuarie 2011

Ma intorc acasa

Am patru pereti reci in jur. Floarea din coltul camerei s-a ofilit, frigiderul nu mai merge, iar patul mi-a ramas nefacut de doua zile. Nu mai pot sta aici. Nu mai vreau sa le zambesc fals tuturor, nu mai vreau sa vorbesc cand prefer sa tac sau sa dau importanta zumzetului din jur.

E iarna. Orasul e acoperit de zapada, dar nu pot sa fug printre fulgi cand nu am acel zambet larg pe fata, cand ma doare atingerea lor sau cand nu le simt placerea de a se topi in palma mea. 

Ma intorc acasa!

Stiu ca tu o sa ma astepti in gara si o sa ma primesti cu o imbratisare. O sa am asternuturile calde, o sa imi zambesti si o sa imi faci un ceai fierbinte. O sa ma asculti daca vreau sa vorbesc, o sa imi stergi lacrimile daca plang, o sa incerci sa ma inveselesti si o sa ma tii in brate pur si simplu daca nu vreau sa scot un cuvant. Stiu ca tot timpul acasa ma simt cel mai bine. Acasa este acolo unde te asculta si te intelege toata lumea in orice fel de probleme sau discutii ai avea. 

Propaganda - Ma intorc acasa
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse
Ce noroc pe capul meu ca am unde sa ma-ntorc mereu.

3 ianuarie 2011

Trilul de azi -> 48

Masina mergea si ea simtea ca nu mai vrea sa se opreasca, era asa bine pe umarul lui. Vroia o imbratisare, nu sa revina la patul suspendat si rece. Mai vroia serile langa semineu, nu caldura sufocanta din camera, muzica aceea buna, nu piesele comerciale de la fiecare etaj. Vroia sa nu se ma sfarseasca clipele minunate, saruturile din ninsoare, povestile de langa bradul de Craciun, mesele festive, canile cu vin fiert, diminetile tarzii si aglomeratia din magazine. Vroia sa nu se mai sfarseasca momentele in doi, zambetele largi, plimbarile de seara sau zapada din fata casei... dar lucrurile bune se termina prea repede, acum ea nu isi gaseste locul...


Missing home, not sure where it is... all I know is it’s not here