Privindu-i si stand aici pe un scaun cu bagajele sub picioare, mi-am amintit de el. Ciudat, nu am mai mers demult in lumea aceea, era uitata, era pastrata ca un vis frumos.
Incerc sa privesc pamantul de undeva de sus ca sa vad unde este, daca e macar in apropiere. Mi-ar placea sa bem o cafea in timp ce ne uitam cum decoleaza avioanele si sa nu se spunem niciun cuvant. La final sa ne daruim o imbratisare lunga, stransa si calduroasa si un sarut mic. Aproape inexistent. Iar apoi sa se transforme iar totul in alt vis frumos.
Wake up, girl!
Ma duc sa ma uit la suveniruri. E mai sanatos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu