Pagini

31 ianuarie 2010

Doing nothing...

Cateodata am chef sa fac... NIMIC, sa ma simt libera, prea libera, lenesa, "in vacanta", intr-o lume in care nimeni nu ma intreaba nimic, nu imi cere nimic, iar eu zbor alaturi de visul meu. Astazi e "cateodata"!
Nu vreau sa citesc, nu vreau sa invat, sa dau telefonul promis, sa raspund la mesaje, sa imi fac patul, sa ma spal pe cap, sa imi dau jos pijamaua sau sa am grija ce manac... Doar stau si ma bucur de bioritmul meu scazut sau de luna plina de afara care ma priveste cu superioritate.
Azi... vreau sa manac popcorn, sa ma uit la filme fara sa ma ridic din pat pana nu mai imi simt ochii, sa imi inchid telefoanele, sa fumez o tigara si sa arunc mucul pe covor, azi nu am nevoie de scrumiera... Azi nu vreau sa stiu cum am dormit noaptea trecuta, nu vreau sa ma uit in oglinda pentru a nu fi nevoita sa imi sterg vopseaua neagra care a alunecat odata cu lacrimile pe obraz... laptopul sa fie pe jos incercand sa se fereasca de balta de vin, iar catelusul care e langa mine noaptea vreau sa imi zambeasca la fel ca in fiecare dimineata chiar daca nu e mandru de mine...
O punga de popcorn e tot rezemata de pat, asteapta sa ii dau atentie si sa pornesc alt film... asta era si planul meu :)

Maine voi iesi din acest "cateodata", totul se va schimba... am examen!

26 ianuarie 2010

Surpriza poeziei


Poezia e poezie
dar cand poezia e despre o surpriza
se transforma in dorinta.
Dorinta e mare
cand surpriza e mare,
si pare si mai mare..
cand stii ca exista o surpriza
deci exista si o poezie.

Nu conteaza ce e sau cand va fi.
pur si simplu
va fi!

SURPRIZA!
Iti ucide clipe pretiose din viata…
pentru ca stii ca exista,
dar nu stii de ce
Sa fie o floare?
Sa fie un pom?
Sa fie mister?
Sa fie un om?
*
Nu conteaza intrecerile cu masini,
nu conteaza amintirea...
nimeni nu intelege surpriza
si apare uimirea.
Nu conteaza plimbarile pe dig,
povestile din fata unei camere…
viata ta s-a transformat
e un plic alb,
o bluza albastra…
ce starneste larmele.

Fie o zi, o poza, un creion
fie o viata, o culoare sau o carte uriasa
cea mai de pret e secunda
cand aflii surpriza aleasa.

E bine sa speri,
sa crezi ca se va intampla la vara…
e bine sa stii sa fugi
si cine te va astepta in gara…



[ceva de genu... ] :D

12 ianuarie 2010

Noi nu avem sfarsit

Suntem singuri amandoi

ne plimbam

uitand de lume,

visam

fara sa ne gandim la nimic.

Ne inselam viata

si ne inchidem mintile

pana intram intr-un sacru cronofag.


Iarba din jur

e un mister

si prolix e tot ce ne inconjoara...

pentru ca

nu ne inconjoara nimic.


Eu numar pana la 9

si nu pot trece mai departe.

Tu imi atingi degetele

din gresala,

Si ramai blocata in zambet,

cuvintele zboara in ziua de maine


Fugi,

incerci sa le prinzi,

dar iarba albasra te aduce inapoi la mine.

Vrei sa spui la revedere.

Ti-e frica de trecut.

Te sperie viitorul,

dar cladirile 'nalte te imping in blatele mele.

Nu-i asa ca e mai bine aici?

Eu sunt prezentul,

sunt misterul de ieri

si visul de maine.


Nu stiu cum ai aparut.

De ce erai asa devreme in gara?



Iti privesc mersul de dimineata,

tremurul din ochi cand nu stii ce sa zici,

buzele cand esti insetata,

cuvintele de la apus

si corpul ce l-ai trantit

pe-un scaun uitat.

Pe acoperis.


Esti frumoasa,

Esti un neant!


Nu suport daruirea ta,

iar veselia ma sperie.

Daca vom ramane inchisi in alta lume?

Daca gingasia ta ma orbeste?


Plec!

Dar nu am regrete.

Te-am simtit o zi,

ai fost toata numai a mea…

ne-am privit,

ne-am admirat,

nu ne-am mintit nici pentru o clipa,

am fost doar noi doi in…

lumea nostra nesfarsita.


Nu vom avea niciodata un sfarsit

pentru ca...

nu am avut un inceput.

Vom ramane legati pentru totdeauna

in acele secunde.


Iti mai privesc pentru o clipa ochii inlacrimati,

nu am sa te uit niciodata.

Iti mai ating inca o data sanul cald si vesel,

nu ma vei uita niciodata.


Mirosul tau il voi purta mereu in pielea mea,

zambetul tau va ramane in ochii mei


Vei fi mereu cu mine,

iubirea mea de-o zi…

Vei fi pe dumul meu,

in sufletul meu,

in hainele mele,

pe cararea din palma mea...


Departe de mine!