M-ai sunat acum 45 de minute si simt ca mi-e dor de vocea ta… ce se intampla? Nu stiu daca sa iti dau eu telefon, dar parca nici nu mai pot astepta, vreau sa te vad! Vreau sa stam 3 ore pana se aburesc geamurile masinii intr-o parcare langa o sticla de Sprite… doar asa, ca sa privim orasul si sa povestim despre cele mai marunte lucruri care exista. Imi place pur si simplu sa te aud vorbind, nu am nevoie de cuvinte mari. Putem vorbi despre copaci, blocuri, veverite, periute de dinti, orice.
Vreau sa radem a doua zi de urmele de adidasi care au ramas pe bordul masinii si sa imi inapoiezi cercelul pe care l-am pierdut. Apoi vreau sa imi prezinti casuta ta aia mica, sa radem de toate tablourile ciudate pe care le ai pe pereti, sa imi areti poze din drumetiile tale si sa imi canti ceva la chitara in timp ce eu stau cu capul pe piciorul tau. Sa ne lasam furati de muzica si sa ne trezim dansand in mijlocul camerei…
O sa se faca dimineata si trebuie sa plec acasa. Mi-ar fi placut sa raman si sa adorm pe umarul tau. Poate alta data… oricum toate astea sunt doar dorinte, dar visele mele devin realitate intotdeauna asa ca si acesta o sa se implineasca… si o sa se implineasca in prima zi de toamna, cand afara o sa ploua, cerul va fi plin de nori grasuni si orasul parca va fi mai luminat ca niciodata.
Baby, vei asculta linistea orasului in timp ce am sa iti umblu prin par?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu