Pagini

3 septembrie 2010

In cautatea ego-ului interior

            Azi am vrut sa fac ceva de care imi era dor, de care eram foarte strans legata cu ceve timp in urma, dar care nu mai face parte din programul meu zilnic… am fost sa alerg.
            Candva eram10 fete care fugeau de nebune in pantaloni pana la genunchi si cu tricourile ridicate. Nu ne pasa de nimeni, radeam in hohote cand cineva se oprea sa se uite mirat la noi si eram fericite si pline deviata chiar daca simteam ca ne dam sufletul afara sau obrajii parca ne luau foc. Il injuram pe profu’ cand ne mai dadea 4 ture in plus pedeapsa, dar pana la urma asta nu conta atat de mult.
            Am avut aceleasi sentimente ca si atunci; abdomenul incerca sa se stranga, degetele de la picioare parca nu mai imi incapeau in adidasi, bratele imi amorteau si simteam cum mi se taie respiratia. Am avut aceleasi sentimente, dar acum nu mai eram cele 10… eram singura.
            Nu imi venea sa rad, nu ma bucuram de acele dureri, observam toate masinile si toti oamenii care intorceau capul dupa mine. De ce? Oare ce cautam? Incercam sa te zaresc pe tine sau pur si simplu eram in cautarea alter ego-ului? Nu stiu.
            Am alergat pana mi s-a facut rau. Picioarele nu mi le mai simteam, natura a inceput sa isi piarda din culori si totul se invartea  aiurea in jurul meu. Am respirat adanc si am luat-o spre locurile in care ne plimbam noi sub clar de luna, iar apoi m-am asezat pe scarile unde ai vrut sa ma saruti prima data. M-am enervat pe toate inchipuirile care imi bantuiau mintea si mi-am aruncat telefonul in apa. Acolo mi-am scris toate gandurile astea in timp ce statea pe scari, dar vroiam sa dispara pentru totdeauna.
            A inceput sa ploua si am venit acasa. Eram relaxata, nu aveam de ce sa ma grabesc; ploaia care imi racea obrajii fierbinti era perfecta si se pare ca mi-am adus aminte fiecare cuvant scris in telefon.
            
Sunt leoarca! Sunt leoarca si imi vreau telefonul inapoi!

Niciun comentariu: