Pagini

8 septembrie 2010

Linistea apei ne cheama la ea

Am revenit acum la locul nostru special, locul unde ne-am revazut dupa atata timp, unde ne-am cunoscut preferintele si am putut spune: “Woooow, si eu!”. Tu nu esti cu mine, dar eu te simt aproape.

Aici era parca intregul nostru oras, era lumea in care nu mai contau cei dinafara, oricine ar fi ei. Aici stateam cu faţa la cer si numaram norii, ne ascundeam gleznele in nisip pentru ca altfel ne ardeau talpile cu fierbinteala lui; numaram casele colorate si ne lasam purtati de vant.
Aici ne-am vazut prima data goliciunea trupurilor, aici am zis: “Hehe, ai ramas la fel ca acum doi ani”, am dezbatut toate subiectele posibile ca sa vedem daca suntem pe aceeasi unda si am ras in hohote cand am vazut ca avem aceleasi obiceiuri.
Aici era pentru noi si ziua si noaptea, aici avem si iarba si nisip, si apa si soare. Aici am privit zambetul orasului ziua si am ascultat linistea lui noaptea. Aici am ramas singuri in parcarea mult prea plina de peste zi si ne-am sarutat prima data.

In acest loc special s-a terminat vara zambind unul altuia si a inceput toamna in timp ce stateam in bratele tale. Aici ne-am imbatat de la o sticla de Sprite si am cantat toate acele melodii nemaiauzite de atat timp. Aici… aici!

Aici sunt si in clipa asta, nu mai e asa de cald ca altadata, nu mai e acea galagie de atunci, dar e asa de bineee. Acum stau imbracata gros, dar in picioarele goale pe petecul nostru de nisip si ascult ultimele mesaje ale naturii. Soarele imi arde faţa, dar corpul nu mi-l incalzeste deloc. Sunt singura, sunt doar eu cu apa lina si linistita care altadata era plina de capete instrambate de lumina de afara. Acum doar eu pot sa fac mici valuri cum imi misc picioarele in apa si ma gandesc la tine… mi-ar placea sa fii aici.

"Tu nu simti cum apa striga dupa tine ca vrea sa te simta pentru ultima data?”, mi-a soptit cineva la ureche si s-a pus in spatele meu luandu-ma in brate. Stiam eu! A venit! Stia ca ma va gasi aici, simt ca ma cunoaste de cand e lumea…
Nu, uite, tie iti zambeste malefic!”

... si in urmatoarea clipa am zburat amandoi in apa, asa imbracati cum eram, iar baltoaca uriasa s-a bucurat de noi pana cand soarele s-a ascuns dupa dealuri.

Niciun comentariu: