Pagini

10 septembrie 2010

Linistea apei imi sopteste gandurile tale

Dupa ce soarele s-a ascuns dupa dealuri cei doi au iesit din apa chicotind impreuna cu ea... Emanau atata caldura prin corpurile lor ude! 
El a plecat cateva minute sa multumeasca locului pentru zilele minunate pe care i le-a daruit... atunci apa i-a soptit fetei:
- Ce fericita areti de cand a aparut el in preajma ta... aaah si daca i-ai auzi gandurile! 
- Cum sa-i aud gandurile?!
- Asculta!



"A luat-o in brate pe ea si a intrebat-o intr-o soapta ce numai de ei doi putea fi auzita: "Tu nu simti cum apa striga dupa tine ca vrea sa te simta pentru ultima data?” Intr-un joc al buzelor repezit si fara urma de mirare in al ei glas, a apucat sa-i raspunda: Nu, uite, tie iti zambeste malefic!”  dupa care orice efort de a mai incerca a rosti vreun cuvant sau a schita vreun gest, devenise inutil, pentru ca buzele lui o repezira, o impodobira, parca tinandu-i loc de acel costum de baie de care el in imaginatia sa de mult a dezbracat-o, si n-a lasat-o sa mai spuna nimic, vroia s-o sarute, s-o sarute, s-o sarute asa cum isi dorea, asa cum simtea..... 

... si in urmatoarea clipa au zburat amandoi in apa, asa dezbracati cum erau, iar baltoaca uriasa s-a bucurat de ei pana cand soarele s-a ascuns dupa dealuri."

Niciun comentariu: