De ce iti retragi cuvintele dupa le-ai spus o data? De ce nu ti le asumi? De ce ti-e frica? De fapt nici nu pot sa spun daca ti le asumi sau nu, nu pot sa zic nici ce faci si nici ce este in capul tau... idee e ca acum ai disparut si nu mai pot sa iti dau de urma.
In seara asta te-am asteptat in ceainarie, am auzit ca o sa mergi. Am fost acolo cu mult timp inainte, ma tot uitam pe geam si speram sa iti zaresc paltonul negru, dar bineinteles ca ti-ai gasit altceva de facut (sau ti-a fost pur si simplu lene...)
Cum naiba nu pot da de tine, nu e atat de mare orasul asta?!
Mi-am pregatit zambetul si m-am imbracat in culoarea ta preferata. M-am si concentrat tare inainte sa intru, am crezut ca o sa functioneze, desi se pare ca mai trebuie sa lucrez la capitolul asta. Ah!
Si stii ce e mai enervant? Ca cu idiotul ala cu care nu as vrea sa ma mai intalnesc niciodata sau macar sa stiu ca mi-a uitat numele, il vad in fiecare saptamana.
M-am plictisit sa te tot astept, dar nici sa-mi iau gandul de acolo nu pot. Nu mai pot sa fac nimic acum, nu mai pot sa invat si nici sa scriu ce aveam de scris... O sa ma uit la filme pana dimineata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu