Jurnalul de pe raftul trei

A fost odata un jurnal, mic, slabut, cu ochisori rotunzi, dar foarte trist si singuratic. Se numea Back in Black si statea de o jumatate de an pe al treilea raft din biblioteca munincipala. Nimeni nu il atingea, nimeni nu ii sufla praful de pe spate, nimeni nu il intreba cum se simte…

Intr-o zi, intra in biblioteca o fata cu parul rosu si rochita neagra, Alice. Era uda leoarca; afara ploua si biblioteca a fost cel mai apropiat si cel mai bun loc sa se adaposteasca pana trece ploaia. Era prea obosita cum a alergat sa citeasca asa ca s-a dus la raftul cu “De-ale artei” si ghici pe cine a zarit din prima clipa? Exact, pe jurnalul care statea si ofta pe raft.

ALICE: Ce faci aici asa uitat de timp?

BACK IN BLACK: Nu pot sa cred, vorbesti cu mine?

ALICE: Da, de ce sa nu vorbesc? Uita-te la tine, ce s-a intamplat?

BACK IN BLACK : Eh, lasa, e o poveste plictisitoare, nu iti pierde timpul cu mine.

A: Nu, povesteste-mi, am timp destul. Ah, stai! Mai intai sa te curat putin, de abia iti vad faţa.

Atunci Alice scoate un servetel parfumat din geanta si incepe sa il curete cu grija, ca nu cumva sa ii zgarie pielea sau sa ii deranjeze sprancenele naravase. Jurnalul zambea discret, dar in ochii lui vedea fericirea la fel ca unui copil care primeste o jucarie.

A: Haide, spune-mi, ce e cu tine, de ce esti asa trist?

B (parca ofensat): Pai cum sa nu fiu trist?! Au uitat de mine aici de un juma de an si pentru ce? Doar pentru ca am avut un accident cand am fost mic...

A (mirata): Ce accident?

B (putin enervat): Nu te mai preface, tu nu vezi? (cu glas tare si raspicat) Am ochii strambi, sprancenele nu imi sunt egale si fruntea e mult mai lata in partea asta plus ca mi-au mai ramas si dungi rosii, vezi?!

A (speriata): Dar ce s-a intamplat?

B: Cand eram mic ma jucam afara cu ceva prieteni si la un moment dat au venit niste baieti mai mari si ne-au luat jucariile. Prietenii mei eu fugit, am ramas doar eu, imi vroiam jucariile inapoi… asa ca au luat o foarfeca si m-au taiat la frunte, mi-au zgariat pielea, si-au batut joc de mine toata ziua, nu aveam ce face, eram prea mic… (si isi apleaca capul in pamant oftand, iar Alice chicoteste putin)

B: Da sigur, razi si tu de mine… de atunci am crescut asa si nimeni nu se mai juca cu mine.

A: Nuuu, nu rad de tine, mie mi se pare ca areti mult mai şic asa, serios!

B (ridicand ochii mari spre Alice): Chiar crezi?

A (zambind): Stii ceva?! Am o idee! Te duc la mine acasa. Vrei?

B: De ce ai vrea unu ca mine la tine acasa?

A: Vai ce bine ar fi daca nu te-ai tot compatimi atat… O sa vezi ce bine o sa fie, am sa te curat bine de tot si apoi vei fii tot timpul cu mine, plus ca poti sa iti faci o multime de prieteni... zi, vrei?

B (cu ochii tot mai curiosi): Pot sa imi fac prieteni, o sa ma placa?

A: Daaa, sunt o multime de carti si caiete pe rafturile mele, de toate culorile si formele.. Ah, dar numai cu o singura conditie.

B: Care, care?

A: Tot ce iti spun trebuie sa ramana strict intre noi doi, nu ai voie sa spui la nimeni nimic din ce iti povestesc eu, ai inteles?

B: Bine!

A: Promiti?

B (cu ochii mari, speriat ca l-ar putea lasa acolo) Promit, promit, nu spun la nimeni.

A: Bun, acum uita-te in jur sa nu ne vada cineva cand te scot pe furis de aici.

B: Fii serioasa, cui crezi ca ii pasa daca lipsesc. Nici macar o data nu au suflat praful de pe mine.

A : Eh, stii tu cum e… doar cand dispare un lucru iti dai seama de valoarea lui. Stai cuminte aici si nu te mai misca.

Alice il baga pe Back in Black in geanta si fuge spre iesire cu toate ca afara inca ploua torential...

BIBLIOTECARA : Unde fugi fetito, nu vezi ce ploua afara?

ALICE: Mi-am uitat supa pe foc!

Amandoi intra in casa tot razand. “Mi-am uitat supa pe foc?!” Oare ce a fost in capul tau? zice jurnalul cu mana pe burta. Alice: "Haha, nu stiu, dar a mers."

Deja se simteau prieteni de o viata si fiecare din ei stia ca aceasta prietenie va dura o lunga perioada de timp.

Alice ii arata toate cartile de pe rafturi. L-a curatat, i-a aranjat paginile desprinse, l-a dat pe piele cu o crema speciala si deja era cel mai frumos dintre toate caietele din camera ei.

B: Alice, vreau sa iti multumesc pentru tot, daca nu erai tu si acum stateam singur si trist pe raftul acela din biblioteca.

A: Hehe, e placerea mea sa am un jurnal asa ca tine, sa stii.

B (rosind): Auzi?! Dar ce o sa facem noi doi? Promit ca nu zic la nimeni…

A: Uite, prima data m-am gandit sa "scriu" in fieare zi ce fac, ce gandesc, ce ma supara sau ce ma face sa radiez, dar tu ai doar 150 de pagini si la o viata ca a mea, in care conteaza fiecare secunda, nu vreau sa imi inchei brusc gandurile aici si sa fiu nevoita sa le continui in alt jurnal…

B (putin speriat): Si atunci ce o sa faci?

A: Pai de mult timp mi-am pregatit firul epic si o multime de idei pentru o carte pe care vreau sa o scriu… si cred ca acum ar fi momentul sa o incep.

B: Uaaaau... tu stii sa scrii frumos? Scrii carti? O sa iti ajunga 150 de pagini?

A (razand de naivitatea lui): Hehe, incerc si eu, nu? Si la cat de marunt scriu, sunt siguraca imi ajung paginile, plus ca atunci cand o editez pe calculator pot sa mai adaug idei.

B: Da, ai dreptate. Si cum o sa se numeasca cartea ta?

A: “Carte despre tine”

Epilog: Alice a scris o poveste despre viata unui jurnal, despre temerile lui de a nu fi descoperit de cine nu trebuie si despre mandria de a pastra un secret. Cartea a fost foarte apreciata si cumparata, iar originalul a fost expus in cea mai mare librarie din tara. Astfel, Back in Black a ajuns celebru in toata tara...

* Sfarsit *

CONCURS

Daca as fi Mamaia...

• Daca as fi nisip, as fi plaja din Mamaia pentru ca acolo e cel mai fin, toti ar veni si m-ar mangaia, toti m-ar inveli cu prosoapele lor si m-ar stropi cu apa sarata din mare.
• Daca as fi ploaie, as vrea sa pic peste statiunea Mamaia pentru ca nimeni nu s-ar supara pe mine si mi-ar fi recunoscatori pentru racoarea ce le-am adus-o.
• Daca as fi cinematograf, as vrea sa fiu in Mamaia pentru ca acolo merg numai indragostitii si m-ar incalzi cu saruturile lor.
• Daca as vrea sa zbor, as merge la Mamaia pentru ca doar acolo oamenii zboara in globuri uriase galbene.
• Daca as fi un val, as fi cel mai frumos val din Mamaia pentru ca acolo oamenii se plimba cu mine pe saltele rotunde, vor sa inotam in acelasi timp, iar copiii nu se supara daca le stric castelul de nisip.
• Daca as fi un concert, atunci cu siguranta as fi la Mamaia pentru ca as fi primit cu atata buna dispozitie si toti si-ar misca corpurile zvelte pe ritmurile mele.
• Daca as fi un tobogan, atunci as fi la Aqua Magic pentru ca acolo lumea rade, chiar daca le intra apa in ochi; as vedea siluete colorate, oameni speriati pentru o secunda de furia apei care nu doreste decat sa se joace cu ei.
• Daca as fi faleza, m-as lasa cucerita de plimbarile de seara din Mamaia.
• Daca as fi rasarit, as strapunge marea in Mamaia pentru ca stiu ca voi fi pozat de zeci de oameni si ma vor face cunoscut in toata lumea.
• Daca as fi vant, as bate in Mamaia pentru ca doamnele si domnisoarele umbla cu parul desfacut si cu haine vaporoase.
• Daca as fi o terasa, as fi o terasa din Mamaia pentru ca aici oamenii sunt deschisi, fac cuceriri, gasesc jumatati si leaga prietenii pe viata.
• Daca as fi noapte, as locui in Mamaia pentru ca lumea danseaza pe strazi pana tarziu, iar eu i-as invalui cu caldura mea.
• Daca as fi Mamaia... l-as lua pe Tataia si am petrece 7 zile pe litoral, ne-am lasa arsi de soare, purtati de vant, cuceriti de mare si atrasi de rasaritul perfect din fiecare dimineata.

Vacanta de 7 zile la Mamaiaaaaa, pe naspa, fratilor! click AICI

Haideti la Peninsula, oameni buni!

• 4 zile de distractie maxima, 4 scene, 70 de trupe tari, zeci de activitati si balaceala cat incape!

Detalii AICI!

Nu stiu ce inseamna Mamaia

Cand eram mica mergeam la munte, dar mi se spunea de fiecare data “Lasa, la anul mergem la mare”. Imi placea muntele, il ador si acum, dar toate prietenele mele vorbeau despre nisip, despre valuri si primeam scoici adevarate, nu o piatra ce credeau ca am luat-o din faţa casei. Ele mergeau la Mamaia, se dadeau pe tobogane imense si vorbeau atat de mult despre acestea incat nu mai intelegeam daca au fost la mare pana la urma sau doar la un strand…

Prietenele mele zburau deasupra statiunii in globurile acelea uriase galbene, vedeau delfini adevarati, imi povesteau de ceva banana care arunca oamenii in apa, faceau casteluri de nisip, isi cumparau baloane colorate de pe drum si isi faceau poze in timp ce mancau inghetata albastra. Eram putin invidioase pe ele, dar spuneam ca mie nu imi place Mamaia, ca e o statiune de fiţe si de bogatasi... si nu ne mai jucam impreuna o saptamana.
Pana la urma m-au dus ai mei la mare, aveam 12 ani deja, insa in primele 2 zile marea m-a speriat. Nu intelegeam ce se intampla, unde a disparut linistea muntelui? Ce e cu aglomeratia asta? De ce sunt valurile atat de agitate si imi distrug castelul pe care tocmai incercam sa il fac?! Iar cand intram in apa pamantul imi fugea de sub picioare si algele ma tineau pe loc… Asta a fost in primele zile, apoi am inceput sa fiu incantata de receptionera de la hotel care imi zambea de fiecare data cand ma vedea, m-am invatat cu firele de nisip de pe prosop, cu gustul sarat al mării… acolo am vazut primele discoteci (pe dinafara), euforia adolescentilor liberi in vacanta, eram incantata de terasele unde nu mancam pur si simplu, o inghetata, ci mancam inghetata ca o persoana "emportanta".
La mare am vazut cel mai frumos rasarit, cu toata ca pana atunci asteptam apusul plamaniu dintre brazi… iar apoi am fost prezenta in fiecare dimineata sa vad cum soarele iese din mare, sa vad cum vapoarele apar din neant si cum dispar la fel de repede.
Pana la urma a fost destul de intesesant la mare, era prima data cand am ajuns acasa cu un bronz frumos, nu plina de zgarieturi si julituri de prin padure.
Cu toate ca mi-a placut mult si am avut o vacanta grozava, tot muntele l-am ales in anul ce a urmat si nu am mai vazut marea pana anul trecut cand am fost cu prietenul meu... insa de aceasta marea m-a facut sa ma indragostesc de ea inca din prima clipa... si zambesc de fiecare data cand ma gandesc la cele 4 zile petrecute la mare, la valurile murdare, dar atat de frumoase, la algele care ne prindeau de picioare, la orele in care uitam de noi sub o umbrela pe nisip, la diminetile care ne prindeau pe plaja sau soarele care ne mangaia lin... Cand imi amintesc toate acestea imi vine iar dorinta de a zbura cat mai repede spre mare; si cand ma gandesc ca am fost la mare, dar inca nu stiu despre ce vorbeau prietenele mele din copilarie imi dau seama ca eu nu stiu ce inseamna Mamaia.

Vrei o vacanta de o saptamana moca la Mamaia? Intra AICI si vezi ce poti face sa ajungi acolo ;)

They really care

E important sa vezi ca cuiva ii pasa de tine, e important pentru sufletul tau si atunci orice nedreptate sau orice tristete prinde o altfel de aura, una "mai putin" negativa...

Stii cat de mult conteaza o floare si un zambet din suflet? Enorm!

Pur si simplu vezi ca sunt interesati de soarta ta (chiar daca uneori o fac doar din politete); vezi ca cineva e in stare sa isi lase serviciul doar ca sa iti vada reactia in clipa in care iesi din sala de examen, ca vrea sa auda vorbele de la tine, nu printr-un telefon de la zeci de kilometrii distanta... vrea sa iti vada faţa, sa te intrebe cum a fost, sa te ia in brate, sa te mangaie pe cap si sa iti spuna cu caldura in ochi ca totul va fi bine :)

Asta inseamna sa iti chiar pese.

Multumesc!

Doar a ta

Vino sa ne ascundem de restul lumii printre firele de nisip, iar eu voi fi doar a ta pentru totdeauna!

Exam no 1 - plan de "atac"

Chiar daca este respectat, chiar daca nu... un program trebuie facut:

• MARTI: - Harap Alb; Ion; Eminescu; Stanescu;
  
• MIERCURI: - Hanu' Ancutei; Enigma Otiliei; Blaga;
  
• JOI: - Moara cu noroc; Ultima noapte...; Bacovia; Barbu;
• VINERI: - Maitreyi; Morometii; Voiculescu; Arghezi;
• SAMBATA: -Iona; Al. Lapusneanul; Dacia Literara;
• DUMINICA: - recapitulare toate + curente literare

• (+ 1*sub I + 1*sub II) / zi
  

Cert e ca... deja mi-am incalcat planul :))

Ultima saptamana

(am intarziat putin)

Cum vin emotiile si nostalgia... acum se incheie o etapa foarte imporatanta din viata mea si incepe alta… privesc cu emotii spre viitor deoarece nu stiu ce ma asteapta, nu stiu unde voi da cu capul si cum, nu stiu ce oameni o sa ma inconjoare si cat de mult imi va placea "noua" viata, dar pana atunci imi traiesc ultima sapamana de liceu… visez, cred si sper alaturi de colegii pe care in unele momente i-am urat din tot sufletul (nu pe toti), iar acum le spun cuvinte frumoase si sper sa nu fie ultima data cand ii vad.

La scoala facem poze, cantam, radem, aruncam cu baloane cu apa prin curte iar cand vine seara ne intalnim (aproape toti) sa depanam amintiri sau sa imitam profi. Povestesc cu cei pe care nu i-am bagat in seamna 4 ani de zile, beau bere cu cine nu m-as fi gandit niciodata si dansez cu cel care nu a stiut alt drum decat acasa-scoala, scoala-acasa.

Urlam sa ne auda tot orasul cine este XII A, mergem din casa in casa ca la fiecare sarbatoare de Craciun si nu ne mai putem opri din ras… apoi ajungem pe o terasa si continuam discutiile sau dansul nostru specific.

Vine ziua de vineri si suntem toti cuprinsi de emotii la ora de dirigentie… fiecare simte ca are atatea de spus, dar nu isi gaseste cuvintele. La careu suntem mandri... suntem mandrii de noi cum pasim cu capul sus si cu zambetul larg in fata atator oameni, suntem mandrii cum ne privesc toti si suntem mandrii ca au venit cei dragi sa ne dea cate o floare.

La banchet toate cele 5 clase sunt cuprinse intr-o aura de fericire si se transforma intr-una singura, alaturi de profi. Incepe piesa “ani de liceu”, jumate sala incepe sa planga, iar cealalta jumatate se stapaneste si stim ca nimeni si nimic nu poate distruge acel sentiment.

Pana dimineata ramanem la fel de urniti, ne imbratisam in fiecare moment, iar apoi ne indreptam spre casa tot intr-o aura de sarbatoare, tot fericiti, cu aceeasi energie si cu acelaesi cantece cu care am mers.

Nu pot dormi, a fost prea frumos sentimentul sa il inchei cu un somn bun… vreau sa il visez cu ochii deschisi!

Adio liceu, adio Papiu!

Fericireeeee!

Leapsa acceptata de la Lucianna! :)


Unde gasesc eu fericirea sau ce/cine ma face fericita? As putea sa zic ca nu sunt deloc pretentioasa la capitotul asta :)

Gasesc fericirea intr-un zambet larg ce il vad pe strada, gasesc fericirea in bucuria ta, intr-un copilas in salopeta albastra ce se chinuie sa faca cativa pasi in lumea asta mare; gasesc fericirea in razele de soare, in iarba verde, in dansurile din ploile torentiale si in muzica ce-mi urla in camera cand sunt singura. Gasesc fericirea in castronul cu cereale, in balansoarul de pe terasa, in focul de tabara, in cantecele de chitara, in diminetile cu ochelari de soare si in serile care te mangaie cu caldura lor.
Ma fac fericita mesajele tale, (numai sunetul telefonului imi strneste emotii in suflet); ma fac fericita florile daruite din inima, eclerul cu ciocolata, pozele de pe pereti, amintirile care revin si revin. Ma fac fericita scrisorelele de dragoste, zambetul tau de dimineata sau ideea ca te voi vedea maine. Ma face fericita gandul ca mai am o sansa idioata azi sa te salut si sa merg mai departe fara sa stiu ce gandesti tu... Iar toata fantezia in care traiesc zilnic ma face sa radiez :)

Sunt un om fericit! :D

Trilul de azi -> 1

Just listen... I don't wanna say anything more...


Asculta mai multe audio Muzica

Umbra mea incapatanata

Nu pot sa cred cum ma pot juca cu tine; tu chiar nu iti dai seama ca o fac intentionat? Tu chiar nu iti poti controla mintea? O aud cum urla de la zeci de metri distanta, te auuuuud!

Aaaah ce-mi place! Stam in sala de cinema (jumatate goala), iar eu iti soptesc cuvinte la ureche, simple cuvinte! Vreau doar sa ma distrez, nici macar nu stiu cum se numeste filmul... iar tu stai neclintit si incerci sa ma urmaresti, sa intelegi ce vreau sa-ti spun si-mi sorbi fiecare sunet, fiecare bula de aer ce fuge si se loveste de urechea ta… Deja ai pierdut si tu sirul filmului.

Mintea ta zboara si zboara… ma doreste de ani buni, iar eu am fost constienta de asta tot timpul. Stii ca in clipa asta daca te intorci spre mine buzele noaste s-ar intalni, dar ti-e frica! De cat timp nu ai mai sarutat o fata? De ce tot stai si ma astepti cand stii ca nu se va intampla niciodata? Cum poti sa mai speri dupa atata timp?

Si cand intru in incaparea aceea care ne leaga de atatia ani… ma simt privita pana in adancul sufletului, unde nu pot sa ajung nici macar eu. Simt cum ai vrea sa nu ma mai pierzi din ochi niciodata, dar nu vrei sa areti asta… Te aperi, faci glume pe seama mea, pui intrebari idioate sa-mi areti ca iti sunt indiferenta, dar te bucuri ca un copil mic ce primeste o acadea cand iti trimit un mesaj.

Doamne, tu iti dai seama ca as putea sa te innebunesc? Sa te fac sa ma visezi chiar si atunci cand sunt cu tine?

Si stii?! Momentele acelea cand e galagie mare si rabufnesti… si incepi si incepi si incepi sa imi spui toate parerile tale despre mine, toate analizele pe care le faci de atatia ani, despre nivelul meu in societate, lucruri pe care, sincer, nu m-as fi gandit niciodata… iar a doua zi iti ceri scuze daca m-ai plictisit cu acele povesti. Ei nu, stai linistit, tot timpul mi-a facut placere sa discut cu tine. Dar tu faci pe misteriosul si si daca ne intelegem un grup sa mergem la o prajitura deseara, tu spui : "Pai nu stiu, sa vad ce treaba am de facut, probabil ca nu", desi in sinea ta abia astepti sa ma vezi si in alt loc in afara de acea camera a noastra.

Ce-ai zice daca as fi prima ta femeie? Prima ta femeie si atat! Stiu ca esti pur si ca vrei ca acea clipa sa fie de neuitat, dar as mai scapa de tine vreodata? Sau vrei sa fii incapatanata mea umbra?

Nu te fastaci, vorbeste cu mine, vreau doar sa ma joc!

astept...

- Esti constienta de ce s-a intamplat, nu?
- Da, sunt.
- Iti dai seama ca orice gresala trebuie pedepsita, nu?
- Da, stiu.

Dati drumul la vorbe, la fapte, la idei... am ajuns imuna la orice.
Astept!

Pe cealalta nu

* Pe ea o inteleg, dar cealalta are un mister aparte;

* Pe ea o simt, dar pe cealalta o simt si cand nu e langa maine;

* Pe ea o iubesc, dar cealalta e mai frumoasa;

* Cu ea vorbesc, dar cealalta imi spune “salut” cu ochii vesnic calzi;

* Pe ea o am, dar cealalta imi da fiori;

* Ea se zbenguie si ma amuza, dar cealalta isi misca bratele incat uit de toti din jur;

* Ea ma asculta, dar pe cealalta o las sa imi citeasca gandurile;

* Pe ea o tin de mana, iar cealalta imi atinge cateodata degetul;

* Cu ea fac duş, dar cealalta are miros de vanilie;

* Ea ma imbratiseaza, dar cealalta imi zambeste larg tot timpul;

* Pe ea o ascult, iar cealalta ma emotioneaza cu prezenta ei;

* Ea e buna cu mine, iar cealalta imi da gandurile peste cap;

* Pe ea o ascult, iar pe cealalta doar o privesc;

* Ea ma alinta, dar cealalta imi strapunge sufletul;

* Cu ea imi petrec tot timpul, dar cu cealalta imi ocup tot gandul;

* Ea ma intelege, dar cealalta ma analizeaza;

* Cu ea merg prin ploi si soare, dar cu cealalta as face inconjorul lumii;

* Pe ea o iubesc, dar pe cealalta o ador;

* Pe ea o cunosc, pe cealalta nu!

AC/DC

ACDC a venit in Romania, iar eu am fost un punct din acea mare de 70.000 de capete. Cum a fost? EXPLOZIV!

Nu exista cuvinte care sa exprime extazul care te cuprinde in clipa in care scena explodeaza pe muzica australienilor.

Cu toate ca era anuntata o furtuna mare, plus cultele religiose care s-au rugat sa vina o ploaie torentiala sa “spele pacatele rockerilor care fac urgie in sfanta zi de duminica” (articol aici), la ora 7 cerul noros in 10 minute s-a facut limpede, iar cateva raze de soare se zareau din spatele Palatului Parlamentului.

Scena a prins viata cu un “Buna seara, Bucuresti!” si cu un lant de artificii, iar apoi a aparut din intureric o locomotiva imensa care a starnit urlete de toate felurile si de toate varstele. Sunt momente pe care am sa le port cu mine toata viata... Papusa gonflabila Rosie care calarea locomotiva si batea ritmul cu piciorul, clopotul care cred ca avea 5 m, soloul de 15 minute a lui Angus care canta cand pe spate, cand cu mainile sus, cand fugind, plus nelipsitul lui streaptease, explozia de confetti, marea de oameni pe care cand am vazut-o am ramas blocata pentru cateva secunde deoarece nu stiam unde sa ii mai arunc fericirea care nu mai imi incapea in corp... sunt doar cuvinte care incearca sa imi exlice starea de spirit.

Muzica mi se plimba in tot corpul, toti oamenii din jur ii simteam prieteni, iar cei care imi erau cu adevarat prieteni simteam ca ii iubesc tot mai tare, simteam ca trebuie sa ii mbratisez tot timpul pentru fericirea mea.

Cateva imagini si 2 video-uri (nu prea reusite pentru ca super aparatul meu foto nu suporta atata agitatie si zgomot... el e mai pasnic :D )

iar tie... iti multumesc :D

Lipseste ceva de pe aici - o mama

E plecata de 4 zile si parca nimic nu ma e ok in casa asta. Seara la 10 ajung sa ma pun in pat, nu mai stiu ce sa fac pentru ca la ora aceea eram cu tine in bucatarie la tigara cu povestile noastre de peste zi.

Vasele de aseara le gasesc in bucatarie si cand vin de la scoala, hainele de care as avea nevoie au ramas tot in cos in baie si patul e nefacut. Acum observ si firele de par de pe jos pentru care ma certai aproape zilnic desi nu vedeam niciodata nimic. Am mancat o farfurie imensa de cartofi prajiti cu branza si ketchup, cu toate ca m-am lasat de 2 ani de zile, la alergat nu am mai fost pentru ca nu am cine sa ma astepte seara acasa...

La scoala mananc in fiecare zi placinta aia imbibata in ulei...sunt bune si sandvisurile lui tati, dar parca painea e un pic cam tare, margarina prea multa, salamul prea gros... ceva nu e ok, in schimb copilasul din coltul strazii se bucura de fiecare data de el. Si inca ceva... ce cauta frunzele de pe terasa in bucatarie? Cine le-a lasat sa intre si cand?

Gata... trebuie sa fac curatenie, nu poti sa vezi casa in halul asta, e mult de lucru, dar nu ar trebui sa dureze mult.

Am spalat pe jos in baie si in hol, mi-am facut (putina) ordine la mine in camera, am continuat cu covoarele si parchetul din restul casei si bucataria. Am facut patul (frumos de data aceasta), mi-am spalat 3 tricouri mie si unul la tati (nu m-as baga la masina asta de spalat, sincer), am strans hainele care erau la uscat, am maturat toata terasa si am sters praful. Deja trecusera 2 ore bune si nu prea mi se mai parea nimic "interesant" de facut in jur... Dar am zarit vasele, multitudinea de vase si trebuia sa le spal. Am facut-o si pe asta.

Aspirat, maturat terasa, sters praf pe jos si pe sus, strans haine, spalat vase… Gata! Mmm… nu.Ajung in camera si vad hainele stranse, dar nu erau puse la loc. Ajung in bucatarie (de unde am plecat) si vad ca mai era miez pe masa si inca 2 furculite nespalate, in camera mare au mai picat ceva frunze la o floare (cred ca ar fi cazul sa o ud), iar la tine in camera hainele lui tati erau aruncate pe bicicleta. Pfuuu, mai e de lucru.

Si dupa ce toate asta au fost facute vad ca iar s-a facut putina mizerie pe jos in bucatarie... nu stiu de unde, dar sincer acum e sub dulap, am sa o curat data viitoare.

Acum chiar sunt gata.. dar borcanul de compot e tot pe masa cu pruna aceea stricata care a ramas acolo... sper sa fie ultimul lucru pe care mai trebuie sa il mai fac.

Vai ce as mai manca un compot acum, dar nu mai vreau sa spal vasele... mai bine iau o bere rece din frigider, doar o merit, nu? ... doza o pot arunca peste gard...

Curatenia e gata, Mami… poti sa te intorci acasa!

Asculta mai multe audio Muzica

Cam pe ritmul asta am fost in tot timpul zilei si tot cu piesa asta am si incheiat... tinand o boxa in brate.. acum vecinii pot fi fericiti, e liniste si pace in familia G.

Vreau sa-ti pun o intrebare, Mami!

De unde stii tot timpul ce e in sufletul meu? De unde sti ce se intampla inauntrul meu? Si cum reusesti sa ma intelegi atat de bine intotdeauna?

Iti multumesc pentru momentele in care m-ai vazut cu faţa cazuta si totusi nu ai pus intrebari… in timp ce veneam acasa si inainte de a ma rdica din pat imi faceam un intreg eseu in minte cu ce a fost noaptea trecuta; stiam ca ai sa ma intrebi, tot timpul discutam, tot timpul iti spun macar unde si cu cine am fost... nu vroiam sa mint, asa ca trebuia sa il fac sa sune cat mai dragut.

Sa zicem ca erau nopti "grele", iar tu parca intelegeai tot, parca erai constienta de fiecare reactie a mea si nu mai avea rost sa intrebi. Niciodata nu m-am prins cum faci asta, dar mi-ai dat ocazia perfecta sa nu mint sau sa nu ma simt rusinata. Multumesc Mami!

Tot timpul simti ce se intampla in jurul meu. Cum faci asta ?

Ai vazut cum am plecat din casa si cum am ajuns. Nu m-ai intrebat de ce am ochii umflati, de ce mananc paine prajita, de ce dorm asa mult si ti se parea "normal" sa stau si duminica dupamasa in pat in loc sa invat, cum faceam de obicei.

Ma rodea faptul ca nu intrebai nimic, nu stiam ce e in capul tau… si peste toate astea imi mai faceai si un ceai fierbinte.

Nici acum nu inteleg, dar crede-ma... nu vreau raspunsuri!

Dorinta de domina

Am o dorinta animalica

de a domina.

Il fac sa ma iubeasca,

il cuceresc…

(baietii pusi pe tava nu i-am putut suporta niciodata,

care te ridica la cer de la prima intalnire

care iti spun lucruri marete

si se supara cand tu razi de ei)

…e distractie, nimic altceva.

Dar mai exista…

cei care nici nu te observa.

La inceput.

Iar apoi... nu se mai pot controla

Nu se mai pot gandi la altceva.

*

Am sa il domin pana se va simti vinovat

chiar si de faptele mele.

Voi avea o masca atat de nevinovata

incat nu va intelege nimic.

Nimic din ce e in mintea mea.

Va fi prins in lanturi,

fara glas si fara putere de a razbate.

Apoi ii voi saruta buzele…

buzele lui vesnic moi

si ii voi spune cu atata caldura in ochi:

« Adoi! »

Asa am facut si atunci,

acum de ce ar fi altceva?

*

Si stii ce imi place cel mai mult?

Faptul ca…

crezi ca stii foarte multe despre mine,

pentru cate ti-am povestit..

NIMICURI!

nimicuri pe care incep sa le cred si eu.

Esti departe,

esti departe si nu vei pasi inainte

iti promit!

Si stii ce ma face sa ma simt cel mai bine?

Faptul ca voi, toti 3

va simtiti aici…

si nu va pica bine

Eh,

imi pare rau,

dar nu voi sunteti centrul universului (meu)

Intrebare : Care 3?

Singurul lucru care conteaza

de Lucian Avramescu

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii
o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer

ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor

...

"Ce bine ca aveti trecut... ca asa reusiti sa va pastrati uniti si acum"

Mda... mersi
Is it true, honey?