Am fost la o piesa de teatru, nu orice, teatru de club... acolo unde un suc e mai scump decat biletul. Mi-am luat rochia mea stramta neagra, cizmele pana peste genunchi si zambetul pus peste niste buze rosii rosii. I-am dat telefon inainte unui lui, unui lui care stiam ca nu o sa-mi refuze oferta (doar nu puteam sa merg singura) si a venit, bineinteles. Nu era persoana cu care aveam ce cauta acolo... mai ales ca spusesem ca merg singura, dar... stiam ce o sa urmeze si nu m-am putut abtine.
Aveam discutii filozofice, fiecare incercam sa parem mult mai destepti decat eram, radeam cu gura pana la urechi sa mi se vada dantura perfecta inconjurata de rosul aprins si el incepea din ce in ce mai mult sa se uite cu ochi blajini la mine. Eu nu vroiam decat sa ma distrez in seara aceea si mi-am spus ca am prins momentul perfect.
A inceput piesa de teatru, era linste in sala, se auzea doar vocea puternica a actritei... iar eu i-am pus mana pe picior. I-am pus mana pe picior si am inceput sa ii soptesc la ureche lucruri indecente, lucruri de care de simt rusinate femeile sa le spuna si in pat, in timp ce fac dragoste si stiu ca si-ar innebuni partenerul cu ele, lucruri care i-au asurzit urechile, care l-au facut sa nu mai auda nimic din replici, sa nu mai simta emotia pe care i-o da personajul... ci doar fiorii de pe spate, imaginandu-si cele spuse de mine.
A inceput sa se inroseasca, se simtea rusinat de rusinea pe care ar fi trebuit sa o simt eu, se simtea inchis intr-o cusca din care nici macar nu putea sa aiba dorinta sa iasa. Deja mintea ii zbura in apartamentul lui, in asternuturile lui, in toate colturile din apartamentul lui, la al meu nu se putea gandi, nu stia unde stau.
Era innebunit si nu mai avea rabdare. S-a terminat si piesa de teatru intr-un final, ne-am ridicat si am plecat. Incerca sa imi spuna tot felul de lucruri, se fastacea, nu stia cum sa ma invite la el, dar pasii mei hotarati l-au facut sa ma urmeze.
Am ajuns in fata unui taxi, zambetul lui era tot mai mare, mi-a deschis usa, iar eu i-am spus multumesc, de aici ma descurc. Si am plecat. Am plecat si el s-a pierdut in ceata. Nu-mi stie nici numarul de telefon nici adresa, iar in oras nu cred ca sunt sanse sa ne intalnim.
Eu una am avut o seara minunata, restul... nu mai are importanta.
2 comentarii:
Daca vreodata vei trai o aventura perfecta de o seara, cu tot ce scrie la carte, iar in intunericul noptii, in momentul sarutului, vei auzi niste soapte spunand:"Nu, multumesc, de aici ma descurc", vei stii ca este El. Sau daca nu, un alt el care a patit acelasi lucru. Ce nu se discuta in mod deschis, ramane pentru altadata.
Sunt pregatita pentru "marea noapte"... stiu ca toate se intorc :)
Trimiteți un comentariu