Candva parea nefericit langa mine, desi faceam tot ce imi statea in putinta: zambeam aproape tot timpul, aveam o vorba buna, vroiam sa petrecem timp impreuna, sa ne simtim bine, sa gatim impreuna, sa ne facem cadouri si fel si fel de lucruri, dar abia daca schitam un zambet de la el. Cu toate astea, nu mi-a spus niciodata ca il fac nefericit si nici nu imi cerea sa plec sau sa il las singur.
Intr-o zi m-am hotarat. Il iubeam mult, simteam ca e totul pentru mine, chiar si asa, nefericit si in lumea lui ascunsa. Atunci mi-am zis ca imi fac bagajele si plec, pur si simplu... stiam ca o sa vina dupa mine, stiam ca o sa se trezeasca si o sa ma opreasca.
Era tacut si ma tot urmarea prin casa si prin curte. A venit pana in fata casei si m-a intrebat cu ochi mirati si tristi (dar in acelasi timp plati si fara expresie) de ce? Eu i-am mangaiat obrazul, i-am zambit cu ochii sticlosi din cauza lacrimilor ce urmai sa imi tina companie pe drum si am plecat.
Nu a mai zis nimic, eram sigura ca va fugi dupa mine... dar el statea si se uita cum dispaream in aglomeratie, parca sa fie convins ca dispar in siguranta. Eu imi intorceam privirea la fiecare 3 pasi in speranta ca o sa-l vad venind spre mine, ca o sa-i aud glasul strigandu-mi numele... acesta era singurul motiv pentru care am plecat, credeam ca se va trezi si ma va dori inapoi. De la un moment dat nu l-am mai vazut. Nu a venit dupa mine. Nu a facut nici cel mai mic gest. Atunci am simtit ca cineva mi-a dat o palma si m-am trezit la realitate brusc. M-am trezit aruncata in mijlocul strazii intre necunoscuti. Ce era de facut?! De ce nu mi-a spus du-te daca nu ma dorea? De ce nu a venit dupa mine daca nu vroia sa plec? Nu nu nu. Un lucru era limpede, nu ma vroia langa el, nu ma dorea, atunci de ce sa raman cu forta in viata lui? De ce sa il oblig sa ramana langa mine? Il iubesc, de ce sa il fac nefericit?
Nu l-am mai vazut niciodata de atunci. Sper doar ca e fericit. Cateodata ma mai gandesc la el, cateodata am impresia ca-l mai iubesc, sau ca o sa ramana undeva ascuns in mine pentru tot restul vietii, dar cu ce folos? Fericirea mea era construita pe fericirea lui. Ma bucur ca l-am eliberat.
It's gone, so wrong
I will... be strong
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu