Daca mi-a luat vantul foaia din mana inainte cu cateva minute sa vreau sa ti-o ascund in buzunar, asta inseamna ca ar fi mai bine sa nu o citesti, ca ar fi mai bine sa nu stii ce se afla in interiorul ei, poate nu era tocmai bine daca iti aratam gandurile mele de aseara.
Daca tu ai disparul de pe net in clipa in care am vrut sa te intreb ce mai faci, cu siguranta ar trebui sa nu vorbim si sa imi pastrez gandurile si impulsurile pentru mine. Poate visam la o discutie chiar lunga, o discutie care sa te aduca langa mine, care sa te faca sa imi zambesti, poate una care sa imi dea mie viata peste cap si nu e cazul acum. E mai bine asa, ai plecat la timp.
Daca mi s-a varsat ceaiul in brate chiar atunci cand vroiam sa iti spun ceva, cred ca aceea era cea mai buna alegere, sa tac. Poate vroiam sa spun ceva la care nu m-am gandit prea mult, ceva ce te-ar fi atacat fara niciun drept, ceva care ar fi starnit intre noi o cearta grozava. Mai bine o lasam asa si ne gandim putin inainte sa aruncam cu pietre, nu?
Toate obstacolele care imi apar in cale, apar doar ca sa ma apere, doar ca sa imi spuna nu face asta, nu spune asta, opreste-te, gandeste, vezi cum ar fi daca ai primi tu asta si apoi actioneaza. Sau cum imi spune mama tot timpul: "numara, numara pana la 10".
Azi trebuie sa ma pastrez calma si sa numar. Sa numar stalpii, canalele din mijlocul drumului sau gumele de pe jos. Azi trebuie sa respir adanc si sa merg mai departe cu toate ca mi-am pirdut rabdarea demult. Asa e mai sanatos, si cu asta incerc sa ma conving de azi dimineata. Numar si merg mai departe, intr-o zi o sa fiu fericita ca am facut asta, intr-o zi am sa fiu fericita ca mi-am tinut gura si nu voi primi reprosuri care sa imi faca sufletul sa tremure si sa imi puna un nod in gat.
Am numarat. Am numarat oamenii din autobuz, atat cat am reusit, i-am numarat pe cei care miros urat, pe cei inalti si pe cei care vorbesc la telefon (avand in vedere ca circul cate 50 de min cu autobuzul, am avut timp). Am numarat sticlele de pe raftul din ceainarie (e drept, m-am incurcat de vreo 2 ori, erau prea multe si la fel). Am numarat visurile pe care le-am avut azi noapte, cosmarurile care nu mi-au dat pace in ultimul timp, vorbele urate aruncate in mine aseara si pasii pe care i-am facut in timp ce eram pe pietonala... Si toate astea in timp ce el era langa mine si tot vorbea si vorbea si eu trebuia sa fiu draguta.
Eh, continui sa numar si acum... si daca am sa rabufnesc undeva candva, acel loc va fi deseara la dus.
2467, 2468, 2469...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu