Pagini

20 octombrie 2011

Surasul fals al trecutului

Ma plimbam singura pe strazi si savuram soarele asta rece din plin. Multi erau cu capul in pamant, cutremurati de frig, de vremea care ne era asa buna prietena si acum e atat de cruda. Nimeni nu ma observa, sunt infofolita cu un fular gros si o sapca trasa peste frunte. M-am camuflat in agitatia orasului si ma simt atat de bine. 

Zambesc continuu. Zambesc si ma gandesc la fel si fel de chestiuni. Ma gandesc la cum ar fi fost sa ma intalnesc cu ea, sa o chem la o cafea si sa vorbim de-ale lumii ca si cum ne-am cunoaste de o viata, iar seara, pentru ca ne-am simtit atat de bine, sa mergem impreuna la film si sa ne inchidem telefoanele. Ma gandesc cum stateam alta data noi la masa la care imi beau ceaiul acum, cum ma privea in ochi, cum imi mangaia obrajii si eu imi lasam capul in palma lui. Imi spunea ca sunt frumoasa si ca ar vrea sa fugim pana la celalalt capat al lumii ca sa avem fiecare zi ca acea duminica in care ne aflam. Nu s-a intamplat asta (inca) si nici nu stiu daca mi-as fi dorit cu adevarat. 

Ma gandeam ce scrisori de dragoste si versuri nemaiauzite am scris candva si cum le-am ars cu atata safisfactie acum cateva zile. Ma gandeam cum ti-ai petrecut tu noaptea de revelion si cum mi-am petrecut-o eu, desi eram aproximativ in acelasi loc, doar la cateva strazi distanta... si asta m-a facut sa izbucnesc intr-un ras groaznic. Stiu, nu e frumos din partea mea, nu am de unde sa stiu ce era cu adevarat in sufletul tau, dar chiar asa?! Chiar asa zambete false pentru seara aceea incredbil de plicticoasa, plina de povesti serioase, cu glume pe care nu le intelege nimeni, numai gazda, cu 3 furculite la acelasi fel de mancare si pahare cu vin mari si scumpe, care scot sunete cand le atingi? Si tu inca zambeai?! 

Era revelionul, omule! Asta inseamna cea mai mare agitatie din an (dupa ziua mea), unde ti-a fost capul? Parca te vad cum iti citeai mesajele de la "fratele tau", ca m-ai trecut cu numele lui in telefon, pe sub masa si dadeai din picioare... dar continuai cu zambetul fals cu care te-ai invatat. 

Trebuia doar sa te ridici in picioare si sa intrebi: Apropo, dar cantareata cheala? si s-ar fi dat seama toata lumea ca tu o iei la goana de acolo. Nu trebuia decat sa vii cu doua strazi mai jos, acolo eram noi, acolo era muzica buna, acolo erau doua boxe imense, bem vin din pahare de plastic cu numele noastre scrise pe ele, stateam in tricou afara, nu aveam paturi, ci fiecare adormea pe unde apuca... si petrecerea a tinut pana la 7 dimineata.

La ora 12 am urlat cat ne-au tinut plamanii, sa ne auda toata tara cat de mult ne bucuram ca am intrat in noul an, ne-am aruncat in zapada si sampania a zburat peste tot... nu am spus un yeee 2010 politicos si am intrat repede inauntru pentru ca domnisoarelor le erau frig la picioare sau... li se strica frizura.

Stiu ca te gandeai la mesajele mele, stiu ca te gandeai ce se intampla alaturi, la cateva minute de tine si ai fi vrut sa canti si sa te agiti alaturi de noi, de mine... dar ti-ai continuat seara plicticoasa (vorba vine, adica pentru inca o ora). Si pentru ce? Pentru ce toate astea? Pentru un viitor care nu a mai existat? Aaaah scuze, dar m-am amuzat copios amintindu-mi. Macar poate la anul o sa stii ce sa alegi, ca si anul trecut te-ai tot fastacit.

Imi place sa stau aici langa un ceai fierbinte pentru ca soarele rece nu ma mai iubea nici pe mine. Pur si simplu sa stau inconjurata de muzica buna, de o carte si poate o foaie si un pix, sa-mi spun gandurile ca si acum. Si sa rad fara ca lumea sa inteleaga ce se intampla cu mine.

Se face cam frig si aici, caloriferele nu merg inca si ceaiul negru l-am terminat. Ma duc in librarie... sau poate o vad iar pe strada si atat ma uit la ea, atat ii citesc gandurile si intuitiile, atat o urmaresc pana o scot din minti, data trecuta nu a rezistat mai mult de o ora si s-a facut nevazuta. 

Imi pare rau, dar nu ma pot abtine cand... cand.



you should know when to go
you should know how to say no


Niciun comentariu: