E soare. E atat de bine! Ma plimb pe iarba moale si ma las purtata de ganduri. Nu mi-am mai simtit niciodata iarba atat de placut sunt talpi, mai ales sub talpile bocancilor. Ador aceat sentiment.
Vantul imi zapaceste cararea din par, Soarele incarca sa imi incalzeasca mainile vesnic reci, iar valurile oceanului imi vorbesc despre viata.
Trebuia sa stau sa le ascult, trebuia sa invat de la ele, sa inteleg cat de schimbatori parem, cate fluctuatio de sentimente avem, cand, de fapt, suntem exact aceeasi. Exact ca oceanul. Are curenti, se enerveaza si refuleaza spre tarm, fluxul si refluxul ii arata sentimentele de moment, dar in sine e exact acelasi.
M-am oprit pe o stanca. Simteam ca acolo apartin, ca as putea ramane acolo vorbind cu oceanul saptamani intregi.
Am cerut o tigara. Simteam nevoia sa ametesc in frumusetea peisajului. Fumul ma invaluia, imi amortea picioarele, imi inchidea ochii si mintea. Ascultam oceanul, imi dadea solutii la toate intrebarile, dar nu ma puteam gandi la nimic. Savuram momentul. Asta era idea, asa am plecat de acasa si asa mi s-a zis: "Nu te gandi la nimic, just be there".
Astfel s-a inserat. Astfel am vazut cum soarele apune in ocean. Apoi s-a inoptat, dar un foc mic din doua lazi de lemn iti tine de cald incat sa poti sta ore intregi sa privesti cerul. Stelele.
Stele. Milioane de stele apareau cu cat se lasa noaptea mai tare. Atunci au s-au dezinhibat si gandurile, fugeau printre stelele cazatoare si radeau pe sub mustata. Mi-am pus 3 dorinte. 3. Toate la fel. Sunt chiar curioasa daca iti poti imagina ce mi-am dorit? Hahahaha.
Anyway, important e sa se indeplineasca si sa tina o vesnicie. Nu merit asta, dar e dorinta si steaua mea cazatoare. A mea si doar a mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu