Imi vine sa rad ingrozitor de tare. Daca nu as fi intr-un avion cu atata lume serioasa in jur cred ca m-as imprastia pe jos si as varsa lacrimi asa cum nu am mai varsat demult.
Ti s-a intamplat vreodata sa simti o chimie nebuna si sa simti ca ii auzi celuilt gandurile? E un sentiment foarte tare, dar si foarte amuzatnt pentru ca nu pot sa il exprim in clipa asta.
Aud, simt si stiu cat ar vrea sa vorbeasca cu mine si stiu ca ar fi conversatie grozava. Are un carnetel si un pix si m-am simtit descrisa in in literele lui mici italice. A incercat sa faca conversatie si mi-a pus o intrebare simpla la care stiu ca orice as fi raspuns ar fi avut aceeasi reactie. Ca sa se deschida un subiect frumos si ca sa exprim ca da, vreau sa povestim, ar fi trebuit sa vina din parteamea ceva mai elaborat sau o alta intrebare, dar radeam atat de bine in sinea mea incat nu am mai putut zice nimic. Asa ca stau si il privesc.
Macho de Italia cu ochelari de soare pe ochi, dar un macho cool, sa zicem, care acum face calcule pe o hartie A4 sifonata si indoita. Se uita pe geam sa ii vina inspiratia si mai calculeaza o cota.
Nu stiu cat ma mai pot abtine. Deocamdata stau si zambesc pe sub mustati si incerc sa ii citesc gandurile. Probabil ca daca nu ne-ar desparti un scaun cu un om obosit si melancolic (pe care se intampla sa si cunosc), probabil as fi facut eu urmatorul pas.
E timpul sa imi deschid playerul sa vad ce melodie urmeaza pentru ca acea va deveni piesa noastra.
By the way, "it ain't neccessarely so" e piesa noastra. Hahahaha
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu