Day 2. Oceanul

"E destul de abrupt sa cobori pe plaja, ai grija!", imi zice o voce mai incet, asa parca sa aud numai eu pentru ca ori par in stare sa alerg pe panta asta ori se vede ca imi tremura genunchii si nu mai an rabdare.

Sincera sa fiu, m-a mai calmat chestia asta si mi-am dat seama ca poate nu e chiar ok in acel moment.

Valurile se spargeau de mal fara nici cea mai mica ezitare si problema era ca nu voiau sa vorbeasca cu mine. Au spus ca nu ma pot concentra si ca am gandurile aiurea. Asa ca... O bere si inca o bere si inca o bere si inca o bere si inca ceva... Gandurile imierau imprastiate dar macar in acelasi loc. Maine stiu ce am de facut, cu cine am de vorbit si unde sa ma asez. 

Tot timpul ai nevoie de un plan, uitasem...