Singura la concert

Sunt in inconjurata de prieteni, amici si multi oameni necunoscuti. Phoenix intra in scena. Toata lumea sare si aplauda de la primele acorduri ale lui Nicu Covaci. Trec 3 piese... cant, dansez, zbier, fac poze si stau tot cu mainile pe sus; sunt foarte incantata sa ii revad, dar brusc imi dau seama ca sunt singura. Prietenii sunt langa mine, dar eu sunt singura la concert. Ce cauta ei langa mine si cine sunt? De ce imi zambesc atat de incantati? De ce imi tot spun lucruri? Nu stiu ce sa le raspund… sau daca ar trebui sa le raspund.

Muzica lor ma transpune total in alta parte… undeva in trecut, la munte, la o cabana mica intre brazi, cand nu eram in niciun moment singura, cand aveam langa mine pe cei care mi doream si imi era destul...

Sunt la Rodna si acolo il vad pe tati cum crapa lemnele ca sa faca foc de tabara. Seara incepe sa cante in jurul focului pe ritmurile de la Phoenix (sau alte poezii). Are un pahar mic in mana si panalonii rupti si murdari… ziua ne-am jucat fotbal si am sarit peste garduri cand am dat de o herghelie de cai. E plin de viata… canta, danseaza cu atata pasiune incat toate privirile se indreapta spre el. Acum unde e? De ce nu e aici sa sara fericit pe muzica ce a fost langa noi in toti acesti ani? A ramas doar telefonul pe care l-am dat de la concert… si acum imi canta la telefon, e la fel de plin de viata.

La Rodna o vad pe mami stand cu o carte in mana pe o banca la soare. Noi ne intorcem din drumetie, suntem infometati, iar ea pare foarte relaxata... dar cand ajungem in casa vedem ca ne astepta un vas mare cu mamaliga cu branza. E fierbinte si o mancam toata cu lapte rece. Aveam impresia ca a facut totul in 5 minune, dar fiecare suntem constienti de energia si dragostea ce a daruit-o ca sa ne astepte astfel... ca sa ne vada pofta cu care mancam, sa simta imbratisarile pe care i le dam si sa asculte toate intamplarile patite pe drum.

Acolo il vad pe fratele meu care ma face sa imi ingrop jucariile pe motiv ca maine voi avea un copac plin cu jucarii, ma prosteste si ma invarte cu mingea pana cand cad la pamant de oboseala. Il vad cum face baie in butoiul urias de la moara de apa… era incredibil de rece, dar asta era provocarea… viata a ramas tot o provocare pentru el si acum.

Mai sus, langa padure, se ascunde sora mea sa faca plaja si sa isi poata bronza si dungile albe. Merg si eu langa ea, sa ma simt domnisoara, dar nu am rabdare sa stau mai mult de 3 minute. Cand se satura si ea, vine la mine si ma fugareste prin iarba. Ma prinde, ma arunca, ma  prinde (cateodata) si radem cat ne tin plamanii.

Acum unde sunteti? Nu pot sa stau langa oamenii astia la concertul celor de la Phoenix… da, sunt langa mine, incerc sa le zambesc, dar nu ii recunosc, nu ii simt aproape. 

Imi lipsiti… muzica asta ma duce in trecut, aproape de voi… tati sare fericit, mami e cu mainile pe sus si bate ritmul, Eddie rade cu ochii mici, iar Emma se zbenguie si se prosteste. Da, acum nu ma mai simt asa singura… voi sunteti singurul lucru la care pot sa ma gandesc acum si v-as tine la telefon in tot timpul concertului, dar nu am atatea telefoane, iar voi sunteti prea departe.

Phoenix -  Te  intreb  pe  tine  soare
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse