Pagini

21 decembrie 2008

plimbare spre infinit

e goala. e in cearsaful alb in care i-am spus prima data multumesc. se plimba pe cararea unei paduri pustii, lasandu-se privita de frunzele palide de pe jos.
incepe a ninge. fiecare fulg care o atinge se topeste si se scurge usor pe pielea-i alba. degetele de la picioare i se strang bland la intepaturile pietrelor marunte. corpul i se zareste obraznic prin transparenta cearsafului. mersu-i lenes ma face sa nu o mai pot scapa din priviri. fulgii de nea sunt tot mai mari. ceata se lasa. corpul ei prinde transparenta. ii mai vad doar parul negru atarnandu-i peste umeri. ochii imi sunt tot mai mici. incerc sa-mi fac loc printre vapori, dar ceata e tot mai densa. isi intoarce pentru o secunda privirea rece spre mine si… cade in infinit.

Niciun comentariu: