zambetul de pe geamul inghetat

E luni. Afara e un frig intepator. Strazile sunt destul de pustii. Te urci intr-un autobuz care in urma cu cateva zile nu isi putea inchide usile de atat dioxid de carbon emanat de fiinitele grabite in pragul sarbatorilor. Acum autobuzul e gol. Sunt doar 2 ochi negri cu cateva scaune mai in fata care parca vor sa muste din tine. Nu iti displace, nu te sperie, dar nu te nici intereseaza. Esti in balonul tau, inghetat si el, incercand sa privesti luminitele nelipsite din fiecare magazin… nu e prea usor, geamul e inghetat, nimic nu mai are culoare, totul parca tremura intr-un zgomot chinuit si o agitatie facuta de vant… ai putea sa iti faci putin loc, ai putea sa faci un patratel care sa te ajute sa vezi lumea in cantitati restranse… dar manusa ta nu vrea sa iasa din buzunar…



starea ta de spirit, cu toate ca de obicei e vesela, a prins si ea contur zgribulit si te face tot mai absenta… Chiar daca nu iti dai seama si nici nu te intereseaza, in clipa cand ramane putin spatiu intre ganduri, instinctiv te uiti la ceas, desi daca acum te-ar intreba cineva cat e ora, nu ai sti ce sa raspunzi… iar daca ai scos mana din buzunar, tot prin instinctul tau de copil vrei sa mazgalesti ceva pe geam… fara sa sesizezi sau sa constientizezi apare un zambet destul de stangaci… in clipa aceea zambesti si tu, ai impresia ca acel zambet e langa tine, simti ca ai pe cineva aproape, simti ca se sparge balonul inghetat din jurul tau, simti ca cineva este langa tine, ca cineva chiar te iubeste, ca exista cineva pentru care contezi, cineva care iti asculta fiecare vorba spusa aiurea, cineva care rade la bancurile tale citite de pe net, cineva care iti urmareste miscarile mainilor, care te priveste cum te plimbi prin magazine si mangai toate hainele pe care ti le-ai dori, cum musti din sandwish-ul vesnic proaspat de la McDonald’s, cum rasfoiesti o carte, cum razi in hohote cand te arzi cu putina cafea si furi repede un strop din sucul lui racoritor, cum spargi un pahar si privesti speriata in jur, cum iti ies lacrimile din cauza vantului ostil de afara… si iti dai seama ca el chiar simte lucrurile care ti le spune, chiar le crede, cu toate ca ureori vede ca nu dai prea mare importanta… nu dai prea mare importanta si nu sti de ce, in clipa in care acel zambet este langa tine si sunteti in cea mai mare aglomeratie, fara sa vrei nu mai vezi pe nimeni in jur si nimic altceva nu mai conteaza…


:)