Pagini

1 septembrie 2008

... toamna

E septembrie. E toamna. Fara sa vrei parca te simti altfel, parca altfel de sentimente se zbat in sufletul tau. Ma plimb singura in mijlocul unei stazi pustii si observ copacii plansi cum isi lasa crengile catre pamant, cum le cad frunzele cand bate vantul, cum prind mii de culori, da... e colorat, dar sunt culori triste, culori care nu te fac sa alergi de fericire. Unde e acel verde atat de viu?? Parca a disparut si cheful de viata, parca ma simteam obosita. Am gasit un bolovan pe care m-am putut aseza sa ma gandesc la... nimic... nu am vrut asta, dar sufletul o cerea... Parca cineva ma vroia pentru cateve minute intr-o alta lume, o lume inchisa... Nu. Trebuie sa ies de aici... m-am ridicat, am luat o frunza de pe jos si am plecat.

Brrr e frig, e mult mai frig ca altadata la ora asta. Orice ai face se vede ca a venit toamna... Orasul parca e cuprins de liniste, parca toata lumea sta si asculta cum adie vantul si gandul lor zboara odata cu el... zboara la prietenii si rudele care i-au parasit din nou pana la vara viitoare sau cel putin pana la sarbatorile de Craciun cand iar vor fi pline strazile de masini smechere cu numere ciudate...
E rau cand lumea te paraseste, e rau cand trebuie sa stai singur in geam si respiri aerul rece... atunci simti cel mai tare ca a venit din nou toamna...

3 comentarii:

bia spunea...

Frumos.E genial scrisa.Nu imi place toamna, dar tot ce se invarte in jurul ei mi se pare extraordinar.
Ai dreptate.E trist sa fii parasit.

Mersi de incurajari si ca ai avut rabdare sa citesti ce am indrugat pe acolo. Si don't worry. o sa vina candva.

SchwarzKrieg spunea...

Fara toamna, nu am avea timp sa ne amintim de peripetiile anului ce se termina si nici sa ne strangem noi forte pentru cel ce vine. Mie imi place toamne, aerul e revigorant dar nu se compara cu aerul diminetii de iarna (LUX!) 8->

fiica marii spunea...

A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.