Pagini

7 septembrie 2008

La multi ani, Bunicule!

Da… e 7 Septembrie 2008… azi ai fi implinit 70 de ani, dar tu te-ai dus de 9 ani de langa noi... a trecut atata timp, chiar nu imi vine sa cred… tin minte exact ultimele minute in care am fost impreuna, cum sa uit, era de ziua mea, iar tu ai venit mai repede pentru ca era o zi torida si erai insetat… Am facut misto cu Emma de noua freza pe care o aveai, dar erai asa de draguut… cu parul tau vesnic alb ca laptele, o fata rotunda ca a unui boier si mereu pus pe glume…
Parca stiai, parca ai venit sa iti iei ramas bun, parca stiai ca nu te voi mai vedea niciodata, desi ai zis “Vin mai tarziu cu bunica sa iti aducem si cadoul”, m-ai imbratisat si ai plecat… numai ca de data asta pentru todeauna...
Eram foarte incantata, de la tine am primit cele mai frumoase cadouri, de care m-am bucurat nespus si de care ma bucur si azi cand imi amintesc… Tin minte la 3 ani cand am primit fasul roz, cu care abia umblam, deoarece imi ajungea pana la genunchi, apoi cel rosu in care parca eram Mos Craciun, stiu cand am primit “pusca de speriat ciori” si am plaaaaans pentru ca facea un zgomot mult prea mare pentru mine, tin minte cand ai venit la ziua mea si mi-ai dat o bacnota noua pe atunci de 5.000, stiam ca nu poate fi asta tot cadoul, iar cand m-am uitat in curte am vazut o bicibleta BMX rosie, stiu cand mergeam la Covasna si imi cumparai tot ce vroiam (noroc ca nu am fost prea pretentioasa :) ), iar cel mai frumos cadou pe care l-am primit a fost in 1998 de Craciun…un urs alb imeeeens… desi trebuie sa recunosc ceva… l-am vazut inainte cu 3 zile ca era ascuns dupa dulap, stiam ca va fi al meu, dar cand am ajuns, m-am uitat sub brad si am vazut ca era numai o cutie cu guma topitoare nu am fost prea fericita… “hei, unde e ursul, cui i l-a dat bunicul, pe cine iubeste el mai mult decat pe mine?”, dar cand am vazut cu coltul ochiului cum ma astepta dupa usa… am fost cel mai fericit copil din lume… Si acum ma gandesc la tine cand il vad pe Mickey Montana cum sta si se uita la mine zambind…
A trecut atata timp, chiar as fi vrut sa ma vezi crescand, sa ma vezi la serbari, sa ma vezi cum fug incantata cu mingea in mana, sa ma vezi cat de mult iti seaman, cum zice toata lumea cand ma vede “Vai, toata esti Mitica!”. Pe moment e drept, ma intristeaza acest lucru pentru ca tu nu mai esti aici, dar ma bucur, chiar ma bucur :) Erai asa de dragut, vesel si tot timpul cu chef de viata… tu nu te vaitai niciodata pentru nimic, iti traiai viata asa cum era ea…
Azi am fost la tine si am povestit putin… Da, am crescut, acum gandesc altfel… imi pare rau ca nu am putut face nimic atata timp, dar nu aveam cum… acum, dorinta ta vreau sa se transforme in dorinta mea…si nu iti face griji, bunicule, voi reusi!

Te iubesc, bunicule!

LA MULTI ANI!

Niciun comentariu: