Sa uitam de "ieri"

Ieri am urat totul la tine. Nu imi placea nici cum respiri, nici cum tii paharele in mana, nici faptul ca speli vasele, iar ideile ce zburau prin bucatarie ma ingrozeau.  

Ieri nu te-am iubit, nici dimineata, cand ai iesit zambind pe usa, nici seara, cand incercai sa ma binedispui. Tot ce-mi doream era sa plec, sa ies din casa, sa nu ma mai gandesc la tine, sa nu vad in ochii tai trecutul, sa nu mai simt ce traiam candva si nici sa ma mai gandesc la ziua de maine; ziua de maine pe care mi-o imaginam... si stiam ca nu o sa iasa bine. 

Vroiam sa ies in frig, sa ma uit printr-un vizor mic si sa vad o imagine mare. Sa vad ce se intampla in jur, sa urmaresc oamenii de pe strada si din autobuze cum se bucura de seara de vineri, cum au ranjet pe fata ca au scapat de o saptamana grea si urmeaza un weekend placut. Orice. Orice numai sa nu te mai aud si sa iti contrazic fiecare cuvant. 

M-am controlat. Nu vroiam sa dau explicatii mai tarziu pentru comportarea mea... Asa ca am facut un dus si m-am pus in pat sa citesc, dar nici asa nu a fost mai bine. Data viitoare nu am sa ma mai abtin, am sa plec. 

Acum bine ca nu mai e ieri.