E aproape dimineata, stau in pat de cateva ore si nu pot sa adorm. Nici nu stiu daca vreau cu adevarat asta. Am un zambet vinovat pe buze si am grija sa nu il vada cineva, nu as vrea sa il interpreteze.
Imi place sa ma gandesc la toiul noptii de acum cateva seri, cand eram in mijlocul zonei pietonale. Era liniste si frig afara, dar o senzatie magistrala ma inconjura. Ma uitam la cer, la stele care abia se zareau prin atmosfera de iarna. Mi-am deschis larg bratele si am inceput sa ma invart, parca vroiam sa adun totul in mine.
Pentru o clipa am inchis ochii si m-am trezit in bratele lui. Linistea s-a asezat si mai tare in jurul nostru. Ii priveam ochii, ca doi carbuni proaspat stinsi. Se apropia tot mai tare de buzele mele aproape inghetate, dar s-a abtinut sa ma sarute. S-a abtinut, insa a facut cativa pasi si m-a lipit de perete. Nu mai puteam sa ma desprind de pieptul lui, nu mai putam sa zic sau sa fac nimic... Acolo, luand cheia din buzunar a scrijelit pe zugraveala aproape decojita. Vreau sa-ti simt aroma buzelor... Mi-a mangaiat obrazul, a trecut cu trei degete pe intredeschisul gurii-mi ca sa-mi simta respiratia accelerata si a plecat.
In fiecare zi trec prin acel loc, in fiecare zi ma lipesc pentru o secunda de acel perete, iar seara, inainte sa ma culc, amintirea imi aduce un zambet inocent pe buze, inocent si putin vinovat... In fiecare zi privesc zgarietura ce a ramas in perete si sper sa revina, sa-i daruiesc gustul sarutului meu.
Some kind of night into your darkness
Colors your eyes with what's not there
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu