Azi am zburat cu gandul in anul trecut. Mi-am amintit cum strabateam drumul acesta, cum il uram de multe ori pentru ca nu aveam o dorinta adevarata de a ajunge in celalalt capat. Mergem cu autobuzele care abia se miscau si care tremura si daca e soseaua lina.
De obicei stateam pe ultimul scaun, acolo era cel mai bine, doar un singur scaun, fara "vecini". Incercam sa citesc, sa iau partea buna din drumul care dura aproape o ora... dar nu prea reusam, sincer. Ma gandeam la alte lucruri si dadeam paginile fara sa fi inteles ceva. Ma gandeam la tine, daca o sa-mi zambesti din suflet sau dintr-o prosteasca obligatie, cum o sa se sfarseasca seara, daca o sa ne-o petrecem iar pe gresia din bucatarie (pentru ca nu aveai scaune) sau o sa zburdam undeva prin oras, atat cat intelegeai tu termenul de zburdalnicie.
Nu stiu ce m-a facut sa ma gandesc la toate astea, chiar azi. Poate autobuzul vechi, poate acelasi ultim scaun pe care stau si acum sau faptul ca strabat acelasi traseu si vad aceleasi cladiri...
Insa acum e altceva, acum a duc acasa.
However long I stay...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu