Pagini

6 iunie 2011

Plictis obstesc

Locuiesc undeva intre doua case, de fapt, chiar trei. Am 3 periute de dinti, 3 perechi de slapi, 3 camasi de noapte si un laptop minuscul pe care il port tot timpul in spate.

Viata mea arata cam asa: stau in Casa1 pentru ca acolo am cartile pentru facultate. A doua zi ma duc la Casa2 pentru ca acolo e salonul unde ma epilez, iar la sfarsit de saptamana merg la Casa3, din celalat oras, pentru ca acolo e cea mai buna mancare.

Merg la Casa2 pentru ca am nevoie de dragoste si la Casa1 ca sa imi vad prietenii. Apoi ma intorc la Casa2 sa fac ceva de mancare si sa imi iau o portie mare de ras, dar la sfarsitul zilei ma supar pentru ceva stupid si jur ca nu am sa ma mai intorc niciodata. Plec incruntata la Casa1, dar brusc ma enerveaza ca am peretii portocalii si un frigider care suna al naibii de tare, asa ca dau buzna in toiul noptii la Casa2, asa, fara niciun cuvant. Dimineata ma intorc la Casa1 pentru ca acolo imi scriu cel mai bine articolele, iar seara revin la Casa2 pentru ca e liniste si pot sa imi citesc mai bine cursurile. 

Se face weekend si merg la Casa3 ca sa impart zambete si imbratisari mult asteptate, plus toate idioteniile vazute in celalat oras, pe drumul dintre cele doua case. Ma intorc la Casa1 si dau o petrecere crunta, apoi fug la Casa2 ca sa povestesc cum a fost. La Casa1 mananc aripioare de pui in fiecare zi, dar parca am nevoie si de cel mai bun lapte din oras, asa ca trebuie sa fug la Casa2.

Toate acestea se intampla zilnic, intre doua drumuri cu un 6 amarat, care se mai si strica de multe ori si trebuie sa-l schimb cu 25. 25-ul nu-mi place, scaunele alea imi rup ciorapii, iar cand stau in picioare oamenii se uita urat la mine... tot timpul si doar in 25. 

E mijlocul saptamanii si am nevoie de un moment de relaxare. Merg la Casa2 ca sa stau pe o banca sa imi limpezesc ochii cu plete lungi cartiontate ale baietilor si picioare subtiri proaspat epilate ale fetelor. E bine pentru 3 minute, deja mi se pune pe fata un zambet tot mai mare, dar brusc incep sa aud voci: Ce faci aici? Nu te plictisesti?

Eu nu ma plictisesc niciodata, mormai eu in gol, fara sa stiu daca ajunge raspunsul meu la cineva sau daca trebuia sa se intample asta.

- Da' ce tot faci? Nu te plictisesti?, insista o alta voce.
- Cand naiba sa o mai fac si pe asta?, rabufnesc eu si ma ridic de pe banca. 

Ma intorc la Casa2, aici nu e ok.


Animals - House of the Rising Sun
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Niciun comentariu: