Am trecut pe acolo, doar asa, ca sa mai facem spaghete ca alta
data. Sa mancam in timp ce muzica deschide toate geamurile din casa, scaunele se rotesc
si furculitele danseaza in farfurie. Vroiam doar o amintire a trecutului, nu vroiam sa raman, dar a strigat dupa mine: unde cauti tu, unde cauti tu iubirea? Nu stii ca-i aici?
M-am oprit o secunda si m-am uitat in urma, dar nu vroiam sa
ma intorc din drumul meu. Fugea dupa mine si striga gafaind: Stai! Nu pleca! De ce preferi balconul decat
o terasa intreaga? De ce preferi crema de vanilie in loc de cea de capsuni? De ce
preferi bratul stang in locul intregului piept? De ce vrei sa visezi realitatea
in loc sa fie langa tine, asa cum e ea? De ce renunti la o viata intreaga
pentru doua saptamani?
Lacrimile imi tremurau in coltul ochilor. Chiar pierdeam toate astea? Chiar lasam totul pentru... nici macar nu stiu pentru ce. Nu mai stiam ce sa fac,
sa imi continui drumul sau sa fac un pas inapoi? Sa aleg siguranta sau misterul si necunoscutul?
M-am oprit. M-am oprit cu genunchii tremurand si il priveam. Statea in mijlocul drumului la cativa
metri in fata mea. Ramai. Eu am sa te
iubesc neconditionat. Am sa fiu alaturi de tine in orice situatie, mi-a zis. Am avut
o ezitare, un gand ce se zbatea intre da si nu, un moment in care m-am gandit la un viitor mai bun, la un zambet mai
stralucitor in cativa ani si la doi sani perfecti, dar am ales prezentul. Am ales
prezentul si am contiunuat sa merg mai departe fara niciun cuvant. Am ales
lucrurile mici si nemultumirea din viitor.
Nu stiu de ce am facut asta. Probabil am sa ma intorc candva,
am sa vreau sa aud din nou cuvintele astea, dar usa pana la urma...
Ea inca ma iubeste... aproape cat te iubesc eu pe tine
Cam cat il iubesti tu pe el.
Ea inca nu stie... ca nu mai stii nimic de mine
Crede ca-i totul la fel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu