Ochi de carbune

E seara. E seara si Clujul prinde viata, prinde si mai multa culoare si agitatie acum. Nu vreau pe nimeni langa mine. Stiu ca trebuie sa dau cateva telefoane cu “ce mai faci?” asa cum am promis, dar sper sa nu imi raspunda nimeni. Asa a si fost, dorinta mi s-a implinit si m-am bucurat dupa fiecare "ati accesat casuta postala… "

Multi bantuie strazile Clujului. Sunt grupuri de fete care rad zgomotos pe drum, sunt cupluri care se tin de mana sau se saruta pe banci, incalzindu-le; sunt grupuri de baieti care umbla cu nasul pe sus si cu geci lucioase, altii care stau pe banci si se uita dupa fete si mai sunt care se plimba singuri si vorbesc la telefon. Eu sunt o exceptie.

Am faţa trista, dar nu sunt. Am faţa plata si nu pot sa zambesc. Sunt doar prinsa in alta lume si timpul nu ma lasa sa raman blocata acolo. Am nevoie de atat de mult timp. Unde pot sa il gasesc?

Am bantuit toate strazile de doua ori, am stat pe trei banci si am incercat sa gasesc acei doi obrajori nerasi. Nu mai dadeam nicio sansa sa ii gasesc asa ca am luat-o spre statia de autobuz cu capul in pamant. Merg ce merg si simt ca ceva ma loveste brusc. Era privirea din ochii lui negri ca de carbune. Am reusit sa ii vad in ultima secunda si totul a revenit la normal.

Acum zambesc !

Rammstein - Ohne Dich
 Asculta  mai multe  audio   diverse