Bagajul imi era facut, dar tu nu aveai de unde sa stii asta. Am aparut in fata casei tale, am claxonat in specificu-mi stil si in cateva secunde ai fost in masina mea. Nu te mai vazusem de ceva timp; era tensionat momentul dintre noi.
Mi-ai zis ca ti-e dor de mine, dar ca nu poti sa imi fii aproape. Stiam asta, dar nu aveam prea multe cuvinte la mine, voiam doar sa te vad. Vorbeai continuu, nu te ascultam... si cred ca ti-ai dat seama de asta dupa zambetul de pe fata, dar ai continuat sa vorbesti… zambind acum, chiar daca sfarsitul lumii era tema care te invaluia.
Te-ai oprit brusc. Intr-o clipa ai realizat ca de cand eram impreuna aceiasi piesa mergea continuu. Se repeta, se repeta, se repeta, dar se potrivea atat bine cu imaginea copacilor pe care ii lasam in urma pe strazile neumblate din afara orasului.
- Asa o sa faci, o sa bantui lumea, o sa calatoresti peste tot? mi-a spus cu ochi blajini.
Mi-am strans buzele si am ridicat din umeri. S-a facut liniste. Dadea din cap si incerca sa zambeasca, incerca sa para bucuros pentru mine, dar bataia continua a piciorului stang il dadea de gol, ca de fiecare data. Nu a mai putut rezista si mi-a zis sa opresc. Aerul curat si mersul pe jos ii faceau mai bine.
Eu nu am vrut decat sa il mai vad o data
pentru ca nu stiu cand o sa mai gasesc drumul inapoi spre casa.
Leave behind all chaos
Thinking of better dwelling place
Better livity, better word-sound
Reject things that bring us down
Better livity, better word-sound
Reject things that bring us down
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu