Iti citesc mesajele de… 127 de ori pe zi, pana mi se
termina bacteria din laptop (pentru ca imi place sa le citesc cand sunt
cocotata in pat si nu imi ajunge cablul pana acolo). Iau fiecare cuvant in parte,
fiecare virgula, fiecare sens; le privesc, le miros apoi le gust. Sunt al
naibii de bune!
Imi spui atat de multe lucruri. Sa mergem. Sa facem. Ba
pe blocuri, ba in gradina, ba in paduri dese si intunecate. Rasarit pe deal,
dragoste in sufragerie sau filme in masina. Nici nu stiu daca sunt posibile sau
nu; stiu doar ca le-as trai cu fiecare por.
E o nebunie! Sau e o chimie? Sau e o nebunie chimica?
Fara numere de telefon, fara prea multe detalii. Doar o adresa de mail si un F5
apasat continuu… ca poate-poate la un moment dat, printre randuri va aparea o
ora si o strada, restul curge de la sine.
Recunosc, cu toata nevinovatia mea cu care am venit sa
beau un ceai sau cu nevinovatia cu care am intrat in jocul mailurilor, am
inceput sa ma simt vinovata… dar atat de vinovata incat ma bucuram de vinovatia
mea.
Viata te ia prin surprindere, dar numai daca te lasi
ghidat de inima;
mintea nu are ce cauta prin preajma.
I'm ready...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu