Pagini

14 martie 2011

4 la numar

Eu am avut 4 iubiri: una puerila, una intensa, una secreta si o idila. Cu fiecare m-am simtit foarte bine si pe toti i-am iubit… cateodata chiar pe 2 in acelasi timp, dar asta e alta poveste pe care nu o intelege nimeni nici acum.

Iubirea puerila a fost prima, bineinteles. Totul era asa simplu si frumos. Venea in fiecare zi dupa mine acasa si ma conducea inapoi. Ne plimbam prin tot orasul fara sa ne dam seama cum trec orele pe langa noi. Vorbeam despre toate minunile pamantului, ne sustineam unul pe celalalt, zambeam cand ne tineam de mana si tremuram cand ajungeam in parc si ne mai dadeam cate un sarut scurt. Nu ne-am certat niciodata, dar pana la urma s-a terminat totul pentru ca am crescut diferit... si fiecare si-a urmat calea proprie.

Iubirea intensa a tinut cel mai mult, de aceea am si numit-o asa. Aveam momente in care simteam ca o sa tina toata viata, ca nu o sa mai intalnesc pe nimeni asa… si aproape ca ma speriam de sentimentele mele, dar m-am lasat dusa de val si am profitat de fiecare moment. Acolo am invatat cele mai multe, am spus si am facut multe rele si multe bune, multe tampenii de care radeam in hohote de fiecare data cand ne aminteam si incercam sa petrecem cat mai mult timp posibil impreuna.

E drept, atunci si-a facut aparitia si iubirea secrata, dar am reusit sa o tin ascunsa atat de bine incat nici acum cand a disparut nu stie nimeni de ea. Nu a durat mult. Vreo 3 saptamani, dar 3 saptamani pline, in care nu mai stiam cum sa ma impart… aproape ca explodam din cauza atator sentimente si pana la urma am simtit cum ma obosesc psihic. O tineam asa usor, nu ne complicam, era doar pentru distractie… ca daca am fi intrat in prea multe detalii despre vietile fiecaruia nu mai puteam sa o tin ascunsa. S-a terminat si iubirea secreta… nu putea tine la infinit, plus ca incepeam sa ma simt putin vinovata.

Idila a aparut brusc. Nu ma asteptam. Dar doar asa puteam sa ies din iubirea intensa ca altfel stiu ca ar fi fost si acum aici, langa mine. Aveam nevoie de schimbare, nu vroiam sa ma mai simt vinovata pentru lucurile pe care le fac asa ca idila a picat la ţanc :) 

Lucrurile au evoluat mult mai repede si mult mai bine decat credeam. Incepeam sa nu mai pot respira de fericire, simteam in fiecare zi ca mai am un pic si explodez, ca viata nu poate merge asa la nesfarsit, ca numai mie mi se intampla toate bucuriile din lume si pur si simplu eram orbita de tot ce era in jur. Normal ca atunci cand ajungi pe pisc numai in jos mai poti sa mergi, ca inca nu am invatat sa zbor, chiar daca aveam impresia ca fac asta zi de zi.

In clipa in care am simtit ca tot cobor am incercat din rasputeri sa revin, dar parca cineva ma apasa pe umeri si nu am reusit. Nu stiu cum si nici de unde, dar a aparut iar iubirea secreta, era aceeasi.  Era la fel de minunat cum mi-l aminteam si relatia noastra, daca se poate numi asa, a continuat de unde a ramas. Nu stiu daca incepeam sa urc iar spre pisc, dar cel putin nu ma mai tinea nimeni de umeri. Ne distram incredibil de bine si ma facea sa mai uit de sperantele pe care le aveam de a ajunge iar pe pisc. Problema e ca am uitat de tot de ele si i-am spus idilei “Adio, imi pare rau, dar nu mai pot ajunge in varf” . Am ramas cu iubirea secrata… care nu mai trebuia sa fie secreta daca era singura asa ca am renuntat si la ea, nu vroiam sa isi schimbe statutul sau sa se schimbe intru totul.


Acum nu mai am nevoie de nicio iubire si nu mai e nevoie sa ma inteleaga lumea cum pot iubi doua persoane il acelasi timp… mie mi se pare foarte simplu si ca se intelege din ce am povestit anterior. E iubirea intensa langa mine, normal ca o iubesc, dar cand apare iubirea secreta si ma aduce in al 9-lea cer in fiecare zi cum sa nu o iubesc si pe ea… pe fiecare il iubeam in felul lui, niciodata nu aveam aceleasi sentimente. Iar cand am trecut de la cea intensa la idila era clar ca imi vibra stomacul pentru amandoi, nu puteam sa trec asa repede peste, iar idila, cum am spus, ma facea sa explodez.

Acum intelegeti? Pentru mine e foarte simplu. 
Acum i-am eliminat pe cei 4 din jurul meu, dar ii iubesc pe toti, serios! Sunt minunati, iar cand ii zaresc pe strada imi vine sa le sar in gat si sa nu ii mai las niciodata :)

Un comentariu:

Unknown spunea...

Frumos mia placut ideile..))