Anti Valentine's Day - part three

Concert Anti Valentine’s Day 2011 @ Irish Pub:

Am fugit iar „la o prietena acasa ca e chef”. M-am dus cu mult inainte, de abia se deschisese barul, dar nu mai aveam rabdare. In ultimele zile numai la asta m-am gandit si tot simteam ca trebuie sa ma ascund ca sa nu mi se veda gandurile pe infatisare.

Stateam chiar langa scena, era aproape gol in rest. Am zis ca e mai bine sa fiu acolo, poate ma vede el si macar nu am sa sar pe el de cum intra, sa vada ca m-am tot gandit si asa mai departe. Acum nu mai aveam probleme daca o sa ma recunoasca sau nu, era imposibil sa nu.

Stau, stau, stau. Nimic. Eram constienta ca am venit prea devreme, dar deja ma simteam prost cum stateam de atata timp cu o bere in mana, de care imi era greata oricum, am luat-o asa de forma, sa nu par singura, vorba aia. Pot sa spun ca in acea clipa mi-am dorit sa fiu fumatoare. Cred ca as fi fumat tigara dupa tigara. Fumatorii sunt cool cand sunt singuri. Ai impresia ca sunt acolo prinsi in lumea lor si nimeni nu ii poate deranja. Nu arata crispati, nu ai impresia ca sunt singuri sau ca asteapta/cauta pe cineva. Sunt doar ei cu tigara si e atat de bineeee.

Mai era putin si concertul trebuia sa inceapa. Am facut ceva "ture" pe acolo, deja era multa lume. Tot nimic. Dar cand ma intorc la un moment dat... il vad printre oameni, acolo departe undeva, tot cu parul prins, tot cu camasa neagra (la intuneric), tot cu pantalonii putin lasati si tot cu gesturile specifice. Dar era cu doua fete. Pot sa spun ca nu asta era imaginea pe care vroiam sa o vad, dar trebuia sa ma fac vazuta cumva. Aaaah, pentru o secunda m-am gandit ca mai bine nu ma duceam, cum sa intru asa in vorba?! Ce sa ii zic? [Desi nu ar fi trebuit sa fie asta o problema, suntem prieteni, un fel de...]. Am mai stat putin sa il urmaresc, sa stiu daca il bat pe umar sau imi pun gluga in cap si o tai acasa... si ce am vazut?! Vorbea vorbea, gesticula, dar tot timpul se uita intr-o parte si in alta, se vedea ca e intr-o cautare continua... eh, acum era sansa mea!

Pentru ca sunt un om foarte "curajos" de felul meu la treburi de genu' asta, mi-am pus telefonul la ureche si am fugit afara bolborosind ceva aiureli. Am trecut pe langa el, dar era cu spatele. Nu am stat mult, nu mai aveam rabdare. Strategia era: merg acolo, asa cu capul in aer si fac cumva sa dau de fata lui, sau sa ma bat de el sau sa ii atrag atentia... sau sa cevaaaa oriceee.

Am respirat adanc, m-am dus iar in partea aceea si aaaaah ca imi era „mai in drum” decat ma asteptam. Un zambet urias pe faţa mea, un zambet larg in ochii lui, m-am apropiat de el ca si cum acum l-as fi vazut pentru prima data si am zis „Heeeeey”... cam atat am apucat pentru ca m-a tras spre el si m-a sarutat, si m-a sarutat si m-a sarutaaaat pentru urmatoarele cateva minute. Nu mai conta ca a inceput concertul, nu mai conta cine sunt acele tipe, nu mai conta unde sta sau bratele care ma asteptau acasa. Eram doar noi doi in sarutul acela care as fi vrut sa nu se mai sfarseasca niciodata.

Cand ne-am dezlipit unul de celalalt, fetele pareau sa se uite la noi foarte incantate, nu mai intelegeam nimic.

- In sfarsit te cunoastem si noi ca in ultimele zile numai despre tine a vorbit, a spus una dintre ele.

- Ea e sora mea si prietena ei, mi-a explicat, nu au vrut sa ramana acasa, nu m-au crezut cand le-am povestit despre tine... si atunci parca am inceput sa inteleg totul (aproape totul, destul pentru cat aveam nevoie)... Deci s-a gandit si el la mineeeee!!!

N-am mai stat la pierdut timpul, ne-am dus in primul rand la concert apoi ne-am continuat ritualul ca in fiecare an. Ma gandeam ca de data asta nu il mai las sa fuga, ca am sa ii pun o gramada de intrebari, sa stiu totul despre el, dar parca nu era timp pentru lucruri serioase, trebuia sa savuram momentul.

Ne-am dus de mana pana afara, nu ne mai puteam lua privirile unul de la celalat, m-a luat in brate si m-a sarutat de o mie de ori... iar cand a venit momentul sa ne despartim unul de calalalt am vrut sa il intreb (asa cum mi-am promis) unde sta, sau sa imi spuna numele complet sa il caut, sau sa merg cu el, sau un numar de telefon, orice, dar mi-a acoperit gura cu un alt sarut si mi-a spus: „Nu strica totul acum!”. „O sa-mi lipsesti enorm”, i-am spus eu de data aceasta... „Totul va fi minunat, o sa vezi” si a plecat. A plecat. A plecat, iar eu am ramas infipta in pamant pana nu l-am mai vazut din cauza cetii.

Oare la anul va fi acolo? O sa pot sa astept atat? E atat de mult un an de zileee... Oh!

- The end - 

Billy Idol - Rebel yell
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse