Am stat inchisa in camera mea aproape toata ziua. Ascultam o
piesa idioata pe repeat (ca de obicei) si ma gandeam la tine… Altceva imi era
in plan, am atatea de invatat, am examene, dar tu nu vroiai nicicum sa imi iesi
din minte.
M-ai sunat de vreo 3 ori, dar nu ti-am raspuns, apoi mi-am inchis telefonul. Nu stiu de
ce, parca imi era frica de vocea ta, parca imi era frica de ce o sa simt cand o
sa te aud, de ce o sa imi spui si de ce o sa iti raspund, nu vreau sa gresesc. Nu
vreau sa-ti gresesc, asa ca mai bine ma ascund.
Ma gandeam la tine, cel de ieri, ma gandeam la tine, cel de
saptamana trecuta, cel de luna trecuta sau de acum 6 luni. Parca la fiecare
gand ma patrundeau diferite sentimente aflate sub acelasi chip. Mi-e greu sa
inteleg, sincer, ar trebui sa fii acelasi.
Am zambit de multe ori cand imi lasam gandul sa zboare… ma
gandeam cum am facut noi dragoste cu peretii, cum ma invarteai pe strada parca
eram intr-un dans continuu, cum mi-au trecut fiori cand m-ai prins prima data
de mana. Ma gandeam la fapul ca esti in stare sa ma tii o noapte intreaga in
brate si sa imi respiri in par, ma gandeam la momentele
in care alergam prin parc, cand tu ma prindeai si imi spuneai “ce frumoasa esti”,
la serile cand cand stateam pe canapea si ne priveam, iar tu imi spuneai
zambind “oare de ce esti langa mine, nu cred ca te merit” si ma gandeam la
bulgareala ce am avut-o azi iarna care s-a sfarsit cu un vin fiert langa
semineu.
Nu stiu de ce mi-au venit toate aceste ganduri si de ce
toate la un loc. Oare ma multumesc doar cu amintiri? Ma hranesc cu ele si mi-e
frica de prezent? Nu stiu si nu inteleg de ce nu am avut curajul sa iti spun
toate astea la telefon… l-am lasat trantit pe o margine ne pat sa cante singur.
Ma duc sa ma culc acum, nu-ti face griji, sunt ok,
intotdeauna sunt ok, stii asta... dar iti dau totusi un mesaj sa-ti revii la tensiunea normala si te rog, nu ma suna dimineata cand vezi mesajul, te sun eu.
Noapte buna.
yann tiersen- L'apres midi
Asculta mai multe audio diverse
Asculta mai multe audio diverse
2 comentarii:
Ne folosim de amintiri( in inconstient)
numai cand prezentul nu ne mai zice nimic interesant,nimic din ce ne dorim si nu ne este deobicei frica sa traim in prezent ci sa recunoastem lipsa lui...dezamagirea.Fiecare am avut simtamantul asta..si fiecare am ales pana la urama sa ne urmam instinctul.Imi place cum scrii.Big hug!!
Cateodata ajungem sa fim atat de confuzi incat instinctul e singura optiune...
Big hug si tie, Anonimule!
Trimiteți un comentariu