14 feb 2009,
Irish Pub, concert Anti Valentine’s Day:
Eram incantata si
abia astepam sa incepa concertul. Ma invarteam aiurea si la un moment dat in
partea cealata a pubului vad un el. Imi placea cum isi misca
mainile, asa ca m-am dus la el si l-am intrebat ce mai face. Era surprins, nu
stia de unde sa ma ia, daca ma chiar cunoaste si nu intelegea ce vreau. Nu-i
bagam in seama intrebarile si grimasele uimite, eu vroiam doar sa fie prezent
langa mine, sa-mi vorbeasca si sa-i simt mirosul. L-am intrebat daca a mai fost
la concertul asta si mi-a spus ca prima data a venit anul trecut. „Scuza-ma ca
am intarziat”, i-am raspuns. Atunci a inteles ce e in capul meu, sau cel putin
nu a mai pus alte intrebari si a intrat in joc.
Am stat la concert,
ne-am zbenguit, am cantat, am ras pe seama versurilor misogine, era minunat! Am
baut cateva beri impreuna, poate putin mai multe decat trebuia ca nu ma mai
puteam opri din vorbit sau sa-mi sterg ranjetul de pe faţă. Ca sa ne mai
revenim putin am mancat un „sendvici de ăla mare” din Irish, cel mai bun din
oras. Atunci nimeni nu a mai putut scoate vreo vorba.
S-a incheiat
concertul, s-a terminat si party-ul, deja se bagau scaunele sub masa. Ne-am
hotarat si noi sa mergem. Ne-am luat hainele si pana afara m-a luat de mana.
Era o senzatie incantatoare! Ajunsi afara... ne-am privit in ochi si fiecare a
luat-o intr-o directie opusa. „Ne vedem la anul”, am strigat eu dupa el.
- va urma -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu