Atunci, in parcare…

Acum un juma de an eram intr-o masina in parcare cu picioarele pe bord; ascultam muzica si priveam linistea orasului… am ajuns la 5 dimineata acasa si am dat mesaje ipocrite spunand ce bine am dormit.

Atunci nu ma gandeam la prima sesiune, nu ma gandeam nici la faptul ca o sa treaca, nu ma gandeam la schimbarile ce iti apar in viata, nu ma gandeam ca sunt chiar asa de norocoasa, nu ma gandeam ca o sa mai plang vreodata sau ca o sa imi schimb crema de vanilie cu cea de capsuni.

Acum un juma de an aveam in palma o mana straina, careia nu-i cunosteam mersul venelor, dar cu care m-am obisnuit repede si a inceput sa imi placa. Atunci nu ma gandeam la feţele viitorilor colegi, nu ma gandeam la patul suspendat, nu ma gandeam la liniile de autobuz, ci la discursul de 20 de minute ce urma sa il am in cateva zile… in schimb nu ma gandeam ca o sa fiu in stare sa il tin si ca o sa fug o jumatate de ora dupa, fara sa imi intorc privirea in spate sau sa imi dau seama ca nu mai pot sa respir… Nu ma gandeam ca sunt asa de curajoasa incat sa ma arunc cu capul inainte fara sa stiu macar unde o sa cad, nu credeam ca sunt in stare sa ma las purtata de valuri, mie nu imi place sa inot in valuri… numai in apa sarata, iar aceasta era dulce si incredibil de rece.

De atunci mi-am schimbat parfumul, nu ma gandeam ca exista si alta aroma care sa imi placa. Am flori galbene pe biroul pe care invat, iar eu visam la forme maro si rosii. Nu am crezut ca pot sa am atata rabdare, nu am crezut ca pot sa inteleg atat de multe, nu am crezut ca pot sa aflu adevaruri cand eu nu le caut, nu am crezut ca pot sa zambesc atunci cand imi vine sa plang sau ca sunt in stare sa stau o zi intreaga cu telefoanele oprite citind niste scrisori mai vechi.

Acum un juma de an ascultam muzica de care nu aveam nicio idee, dar simteam ca o stiu de cand e lumea. Acum un juma de am am stat cu capul afara din masina ca sa privesc stelele, iar picioarele tot pe bord mi le-am lasat si nu mi-am sters urmele cand am iesit. Acum un juma de an mi-am pierdut cercelul pe care nu credeam ca o sa il mai gasesc vreodata… masinile nu sunt prietenoase cu obiectele pierdute. Stiu asta pentru ca acum un an jumate mi-am pierdut inelul preferat intr-o masina si nici acum nu am reusit sa il recuperez. Era un inel cu atat de multe sentimente… si urma sa ajunga copiilor si nepotilor mei, nu sa se rupa lantul dupa numai 3 generatii. Imi pare rau! Acum trebuie sa port un inel pentru care nu am niciun sentiment… sta acolo doar asa ca sa nu imi simt degetul gol.

Acum un juma de an am omis adevaruri (pentru ca eu nu mint) si nu m-am simtit nici un pic vinovata. Acum un juma de an imi intorceam privirea chiar acolo unde nu era voie si o faceam atat de evident. Atunci unii imi acceptau toate porcariile pe care eram in stare sa le spun si lucrurile pe care le faceam cu atata indiferenta… nu stiu cum, dar mai erau in stare sa imi si zambeasca si sa imi vorbeasca frumos. Degeaba! Acum un juma de an credeam ca am avut deja cel mai bun somn sau cel mai larg zambet pe faţă. Am crezut ca am facut deja cea mai mare tampenie strict secreta, nu ca mai adun pe lista mişeleşte.

Acum un juma de an nu credeam ca va trece acest juma de an asa de repde si asa de intens. Nu credeam ca mai pot sa explodez de fericire sau ca o sa beau sampanie dupa fix… ghici ce? Dupa fix un juma de an.

Rolling Stones - Streets of love
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

I must admit you were awful smart
The awful truth is awful sad
I must admit I was awful bad